Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 187/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 2148/315/2012
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 187
Ședința publică din 19 februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - A.-M. G.
JUDECĂTORI - E. I.
- F. E.
GREFIER - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,.,parter, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 240/17.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petiționară S.C. U. L. 21 SRL, cu sediul în . Voievozilor, .. 71, județ Dâmbovița și cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 224, județ Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic B. M. N. pentru recurentul intimat, lipsă fiind intimata petiționară.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului intimat arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului intimat critică sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, apreciind că s-a făcut o analiză superficială a probatoriilor, pentru a-și întemeia considerentele respectivei sentințe de fond, ba chiar a dat mai mult decât s-a cerut. Arată că petiționara a fost sancționată pentru faptul că la momentul controlului au fost găsite la lucru persoane fără a avea întocmite contracte de muncă individuale, aceasta a recunoscut fapta, solicitând redozarea sancțiunii aplicate. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,, reanalizarea situației de fapt și, în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței civile și respingerea plângerii contravenționale.
In temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2.148/315/23.02.2012 pe rolul acestei instanțe, petiționara . SRL, prin administratorul P. D., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat în data de 07.02.2012, la sediul . SRL, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului I. T. de Muncă Dâmbovița, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal atacat și exonerarea societății de plata amenzii, în subsidiar solicitând înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petiționara a arătat că actul constatator este vădit netemeinic și întocmit cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin actul constatator pe care înțelege să îl conteste, s-a dispus sancționarea contravențională a societății, pentru săvârșirea contravenției prevăzute în dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu amendă în sumă de 20.000 de lei, potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. b din Legea nr. 252/2003 dispunându-se sancțiunea avertismentului, conform dispozițiilor art. 7 din O. G. nr. 2/2001;
În motivarea plângerii, ca situație de fapt s-a relatat că cele două persoane, B. A. M. și P. O. se aflau în incinta fast food-ului în susținerea unei probe de lucru, întrucât anterior solicitaseră angajarea ; că nu existau consumatori, ci numai rude și prieteni ai administratorului pentru că lucrările de amenajare erau în stadiu final ; deși activitatea punctului de lucru începuse la data de 03.02.2012, acesta nu a realizat vânzări, fiind nevoie de timp pentru reglarea aparaturii electrocasnice.
În contextul în care activitatea punctului de lucru nu debutase, nu era obligatorie încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă pentru cele 2 persoane.
Pe latură subiectivă, s-a susținut că lipsește intenția de eludare a legii, câtă vreme nu se comercializau produse, iar fapta pretins ilicită nu a avut urmări, fiind lipsită de pericol.
S-a mai susținut că măsura sancționării cu amendă este contrară prevederilor art. 7 alin. 3, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care permit aplicarea sancțiunii avertismentului.
Prin întâmpinare, intimata ITM Dâmbovița a solicitat respingerea plângerii.
Aceasta a precizat că petenta deși a solicitat anularea întregului procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în fapt, procesul-verbal nu a fost criticat în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta angajatorului de a nu fi prezentat registrul unic de control la cererea organelor de control.
Potrivit prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1, aceasta sancționându-se cu amendă de la 10.000 de lei la 20.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată, potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ contractul individual de muncă trebuind încheiat în forma scrisă, care este obligatorie pentru încheierea valabilă a acestuia.
Săvârșirea faptei sancționate prin prezentul proces de constatare și sancționare a contravențiilor a fost constatată cu ocazia controlului inițiat în data de 07.02.2012 la punctul de lucru al societății din Târgoviște - Fast Food, unde au fost identificate două persoane ce desfășurau activitate fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
Prin completarea fișelor de identificare, acestea au declarat că desfășoară activitate în favoarea petentei astfel: B. A.-M. desfășura activitate din data de 01.02.2012, timp de 8 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, fără a fi semnat contract individual de muncă; P. O. desfășura activitate de vânzător timp de 8 ore pe zi, începând cu data de 07.02.2012.
În plus, se poate observa că numita B. A. M. a declarat că desfășoară activitate din data de 01.02.2012, față de conținutul fișei de identificare, neputându-se invoca nicidecum o probă de lucru, câtă vreme, în realitate, petenta a avut persoane angajate ca ajutori la prepararea produselor alimentare, respectiv lucrători comerciali încă din data de 08.11.2011.
Solicită să se aibă în vedere că, în desfășurarea activității unei entități, contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă are o importanță deosebită, deoarece reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi pot revendica și ce răspunderi au, chiar și în cadrul soluționării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă și în formă scrisă, fiind în interesul ambelor părți.
Existența contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat; încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forță de muncă salariată.
Au fost invocate și prevederile HG nr. 1.024/2010 privind aprobarea strategiei naționale privind combaterea muncii nedeclarate.
În cauză, au fost audiate martorele B. A. M. și P. O. – F..
În urma probatoriului administrat și a susținerilor părților, inclusiv a concluziilor scrise, prin sentința nr. 240/17 ianuarie 2013, Judecătoria Târgoviște a admis plângerea și a anulat procesului verbal contestat cu privire la prima faptă contravențională, sancționată de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
A fost menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat cu privire la cea de-a doua faptă contravențională, prevăzută de dispozițiile art. 7 lit. b din Legea nr. 252/2004, cu modificările și completările ulterioare, și sancționată de dispozițiile art. 7 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat în data de 07.02.2012, în municipiul Târgoviște, la sediul Inspectoratului T. de Muncă Dâmbovița, înscris aflat la fila 20 din dosarul de judecată, s-a constatat, în urma controlului efectuat în domeniul relațiilor de muncă în data de 07.02.2012, la punctul de lucru al petiționarei, din municipiul Târgoviște, Calea Domnească, nr. 224, județul Dâmbovița, că a fost identificată o persoană, și anume B. A.-M., în activitatea de pizzer, fără contract individual de muncă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, din data de 01.02.2012, aceasta fiind lucrător comercial, data săvârșirii faptei fiind 01.02.2012, iar data constatării acesteia fiind 07.02.2012.
Prin același proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, s-a mai arătat că fapta constatată constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, de săvârșirea faptei făcându-se vinovată contravenienta B. A.-M., sancțiunea aplicată fiind avertismentul, conform dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Acest proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de contravenientă, nefiind semnat nici de un martor asistent, consemnându-se că B. A.-M. nu este de față la încheierea acestuia.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 07.02.2012, în municipiul Târgoviște, la sediul Inspectoratului T. de Muncă Dâmbovița, înscris aflat la fila 21 din dosarul de judecată, s-a constatat, în urma controlului efectuat în domeniul relațiilor de muncă în data de 07.02.2012, la punctul de lucru al petiționarei, din municipiul Târgoviște, Calea Domnească, nr. 224, județul Dâmbovița, că a fost identificată o persoană, și anume P. O., în activitate din data de 07.02.2012 la petiționară, fără a avea contract individual de muncă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, data săvârșirii faptei fiind 07.02.2012, iar data constatării acesteia fiind 07.02.2012.
Prin același proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, s-a mai arătat că fapta constatată constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, de săvârșirea faptei făcându-se vinovată contravenienta P. O., sancțiunea aplicată fiind avertismentul, conform dispozițiilor art. 7 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Acest proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de contravenientă, nefiind semnat nici de un martor asistent, consemnându-se că P. O. nu este de față la încheierea acestuia.
Tot ca situație de fapt, din contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 11/08.02.2012 în registrul general de evidență a salariaților, încheiat între petiționară, pe de o parte, în calitate de angajatoare, și B. A.-M., pe de altă parte, în calitate de angajată, instanța a reținut că această martoră, la care se face referire și în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a încheiat cu petiționara, în data de 08.02.2012, acest contract de muncă pe durată nedeterminată, cu începerea activității din data de 09.02.2012, adică după data controlului, în funcția de lucrător comercial.
De asemenea, ca situație de fapt, din contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 11/08.02.2012 în registrul general de evidență a salariaților, încheiat între petiționară, pe de o parte, în calitate de angajatoare, și P. O.-F., pe de altă parte, în calitate de angajată, instanța reține că această martoră, la care se face referire și în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a încheiat cu petiționara, în data de 08.02.2012, acest contract de muncă pe durată nedeterminată, cu începerea activității din data de 09.02.2012, adică după data controlului, în funcția de ajutor la prepararea produselor alimentare de tip fast-food.
Instanța a constatat că dispozițiile art. 260 alin. 1 litera e din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era aceasta în vigoare în momentul în care se pretinde prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției că a fost săvârșită fapta contravențională, cât și în data judecării prezentei cauze, prevăd că este contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 de lei la 20.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată, primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, instanța constată că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că se încheie contractul individual de muncă în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului, angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială având obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
În ceea ce privește a doua faptă constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, așa cum și intimatul a susținut, instanța constată că petiționara nu a contestat săvârșirea acestei fapte și sancțiunea aplicată, astfel încât nu va examina procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției față de aceasta, acest act urmând a fi menținut, în ceea ce privește această faptă.
Coroborând toate probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale mai sus redate, instanța a constatat că petiționara nu a săvârșit fapta de a fi primit persoane la muncă fără încheierea contractului individual de muncă, prima faptă constatată și constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Astfel, așa cum rezultă din declarațiile celor două martore audiate, din cele două fișe de identificare comunicate de intimat, la punctul de lucru al petiționarei nu se aflau numai cele două martore cu privire la care s-a constatat fapta contravențională a petiționarei în legătură cu acestea, ci ( în aceeași situație cu acestea ) mai multe persoane, între care și I. M., care a completat fișa de identificare de la fila 19 din dosarul de judecată, în care acesta a făcut declarații similare celorlalte două martore, și anume că prestează activitate în funcția de pizzer, din data de 01.02.2012, pentru petiționară, nesemnând contract individual de muncă, lucrând cu normă întreagă de 8 ore/zi, de la ora 9,00 la ora 17,00, nenegociind salariul și lucrând împreună cu N. A.-G., P. O., S. A. și Ș. A.-R..
Cu toate că toți acești tineri se aflau în aceeași situație cu cele două martore, totuși inspectorii intimatului nu au sancționat-o pe petiționară pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale, în legătură cu fiecare dintre aceștia, instanța apreciind că inspectorii intimatului au avut dubii mari cu privire la săvârșirea faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în legătură cu fiecare dintre aceste persoane.
De asemenea, a apreciat că într-adevăr, punctul de lucru respectiv nefiind deschis, aflându-se la începutul activității, cel puțin în ceea ce privește activitatea cu noile aparate achiziționate, toate acele persoane învățau să folosească aparatele noi ale petiționarei, dând în același timp probă de lucru cu privire la această capacitate de a le folosi.
Deoarece în cursul învățării folosirii aparatelor se pregăteau și preparate culinare, folosindu-se materiale în acest sens, produsele preparate au fost consumate de către invitați ai conducerii petiționarei, în momentul în care s-a efectuat controlul, și de către persoanele ce dădeau probele de lucru, neexistând nici o dovadă în sensul că aceste produse erau oferite spre vânzare clienților.
În această împrejurare, instanța a apreciat că nu se poate face vorbire despre prestarea unei munci de către tinerii care se aflau în aceeași situație cu cele două martore, muncă ce ar fi fost prestată pentru petiționară fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă.
Pe lângă faptul că înșiși inspectorii intimatului se pare că au avut convingeri în acest sens, aplicând o sancțiune petiționarei numai pentru două dintre persoanele identificate astfel, un argument în plus pentru acest raționament îl constituie faptul că cel puțin două dintre persoanele care au completat fișe de identificare, și anume martora B. A.-M. și I. M., au declarat că nu au negociat salariul, fiind firesc să declare astfel, din moment ce nu prestau muncă pentru petiționară, neînțelegându-se cu petiționara asupra salariului.
Toate aceste argumente, alături de situația că petiționara nu începuse să presteze servicii populației în sensul obiectului său de activitate, instanța apreciază că duc la concluzia că acele persoane, între care și cele două martore la care se face referire în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu desfășurau o muncă pentru petiționară ci dădeau probe de lucru.
În împrejurarea în care produsele acestor probe de lucru ar fi fost vândute clienților și aceasta s-ar fi întins pe o perioadă nerezonabilă de timp, în raport cu capacitatea profesională testată, instanța apreciază că s-ar fi putut afirma că petiționara a primit persoane la muncă fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, așa cum cer elementele constitutive ale contravenției mai sus reținute de instanță.
Prin urmare, cu privire la această primă faptă contravențională, instanța a apreciat că plângerea formulată este întemeiată.
Sentința a fost atacată cu recurs de către intimată, care a cerut aplicarea dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reanalizarea situației de fapt și de drept și pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii plângerii.
Criticile aduse sentinței au în vedere faptul că nu s-a stabilit exact situația de fapt care a condus la aplicarea sancțiunii.
Astfel, este criticată concluzia instanței de fond, potrivit căreia cu ocazia aceluiași control la punctul de lucru verificat s-a constatat se aflau mai multe persoane în aceeași situație, printre care și I. M., care a declarat că desfășoară activitate fără contract și că inspectorii de muncă nu au aplicat sancțiune și pentru acesta, deoarece ar fi avut dubii mari cu privire la săvârșirea aceleiași fapte contravenționale.
Critica adusă acestui argument constă în aceea că, instanța de fond a fost în eroare în legătură cu motivul neaplicării sancțiunii, deoarece, neaplicarea sancțiunii s-a datorat faptului că celelalte persoane, inclusiv I. M. aveau încheiate contracte individuale de muncă, transmise la Revisal, contracte ce dovedesc și împrejurarea că societatea avea activitate la punctul de lucru, încă din data de 08.11.2011.
Argumentul potrivit căruia judecătoria a apreciat că punctul de lucru nu ar fi fost deschis, petiționara aflându-se la începutul activității și că toate acele persoane învățau să folosească aparatele noi ale petiționarei, dând în același timp probă de lucru cu privire la capacitatea acestora de a le folosi. Totodată, chiar dacă în mod evident au fost preparate și se serveau preparate culinare, nu se face dovada că respectivele produse erau oferite spre vânzare clienților, este de asemenea, combătut.
În acest sens se arată că petiționara nu se afla la începutul activității, împrejurare ce rezultă din aceea că aceasta avea deja alți 10 angajați, dintre care 4 (lucrători comerciali și ajutor la prepararea produselor alimentare) începând cu data de 08.11.2011, iar cu data de 02.02.2012, alți 6 lucrători.
În plus, nu numai că nu s-a făcut nici o dovadă că persoanele care consumau produsele alimentare erau invitați ai conducerii, însă și dacă situația ar fi stat conform scenariului prezentat de petiționară, preluat fără rezerve de instanță, nimic nu îl îndreptățea pe patron să se folosească de munca unor persoane fără contract de muncă.
Faptul că persoanele B. A. M. și I. M. au declarat că nu au negociat salariul, nu infirmă derularea unor raporturi de muncă, ci confirmă existența acestora, în absența unei informări conform art. 17 alin. 1 Codul Muncii, respectiv cu încălcarea dreptului la informare a salariatului cu privire la drepturile și obligațiile ce îi revin potrivit Codului Muncii.
De altfel, deși numitul I. M. a declarat că nu a negociat salariul, în realitate semnase contractul de muncă, acesta fiind prezentat de conducerea angajatorului.
Recurenta mai susține că nici un act normativ referitor la relațiile de muncă nu definește noțiunea de probă de lucru, ca fiind o altă instituție în afara perioadei de probă, intrinsecă unui contract individual de muncă ( art. 31 din Legea nr. 53/2003).
Nu rezultă, de asemenea, ce înseamnă pentru instanță perioadă nerezonabilă, în contextul în care ambele persoane pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională au declarat că deja desfășurau activitate de la începutul lunii respective (aproximativ o săptămână).
Instanța de fond a ignorat însăși recunoașterea petentei și solicitarea acesteia, atât din concluziile orale, cât și din cele scrise, astfel cum au fost redate în practicaua și considerentele instanței, în care s-a precizat că „desigur, faptul că cele două martore se aflau la punctul de lucru controlat (unde primeau instrucțiuni în legătură cu folosirea utilajelor) nu este de natură să înlăture răspunderea legală, dar sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel educativ".
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, astfel formulat, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul U. L. SRL a depus concluzii scrise, prin care s-a susținut, în esență că, în raport de probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că societatea nu deschisese activitatea pentru public și că fără existența consumatorilor nu există o activitate depusă de persoanele găsit, prin urmare nici un raport de muncă încheiat cu societatea.
Examinând sentința, prin prisma criticilor aduse în recurs, tribunalul constată că prima instanță a admis în parte plângerea, pornind de la o premisa care nu are legătură cu fapta contravențională, respectiv neprestarea serviciilor pentru consumatori și lipsa acestora de la punctul de lucru.
Este de necontestat împrejurarea că angajarea forței de muncă presupune existența postului, dar și calități și deprinderi corespunzătoare din partea angajatului pe care angajatorul are dreptul să le testeze și să le verifice.
Însă sub motivarea că persoanele se află în probă de lucru nu pot fi acceptate situații de genul celei rezultate din probele dosarului, din care se trage concluzia unor prestații de durată în favoarea angajatorului fără încheierea contractului individual de muncă.
Instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că punctul de lucru nu a fost deschis, petiționara aflându-se la începutul activității, această constatare fiind contrazisă de extrasul Revisal din care rezultă că avea angajați pe posturi de lucrători comerciali și ajutori pentru prepararea produselor alimentare din data de 08.11.2011, iar din data de 02.02.2012 a angajat alte 6 persoane ce au deservit consumatori, calitatea de consumator având-o orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale ori liberale ( art. 2 pct. 2 din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor ).
Este lipsită de relevanță din perspectiva calificării faptei ilicite ca și contravenție, împrejurarea că persoanele care consumau produsele alimentare erau invitați ai conducerii, deoarece acestea se circumscriu noțiunii de consumator, definită de legiuitor în legislația din domeniul respectiv, după cum lipsită de relevanță este împrejurarea că punctul de lucru nu era deschis, calitatea de salariat nefiind strict legată de accesul publicului într-o anumită locație la un moment dat.
Instanța de fond nu a dat eficiență mențiunilor din fișa de identificare pe care B. A. M. a semnat-o la cererea inspectorilor de muncă, în care se precizează, în mod expres durata normei de muncă, perioada de timp în care se prestează munca, postul pe care este angajat, data de la care a început activitatea și ceilalți salariați, alături de care prestează munca.
De asemenea, nu a dat eficiență precizărilor din fișa de identificare a salariatului I. M., pe care, dacă ar fi coroborat-o cu cea scrisă de B. A. M. ar fi tras concluzia că și P. O. era membră a colectivului de lucru, aceasta din urmă fiind chiar sancționată cu avertisment, fără să existe vreo dovadă la dosar că ar fi contestat procesul verbal de sancționare.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul apreciază ca fiind întemeiate criticile aduse de către recurentă sentinței atacate, acesta fiind rezultatul stabilirii greșite a situației de fapt rezultate din probele administrate în cauză, probe ce demonstrează că au fost încălcate de către contravenientă dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii, referitoare la prestarea muncii numai în baza unui contract individual de muncă, încheiat în forma scrisă și a căror încălcare constituie contravenție prev. de art. 250 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Așa fiind, tribunalul va admite recursul și în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,.,parter, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 240/17.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petiționară S.C. U. L. 21 SRL, cu sediul în . Voievozilor, .. 71, județ Dâmbovița și cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 224, județ Dâmbovița și în consecință:
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge plângerea contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-M. G. E. I. F. E.
Grefier,
V. M.
Judecător fond C. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- IE/SEM
3 ex./19.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 21-10-2014, Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 514/2014.... → |
|---|
