Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 1816/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 94
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – A. L. B.
JUDECĂTORI – C. M.
- C. D.
GREFIER - O. S. B.
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent . 93 SRL cu sediul în București, ..1, .. 2, parter, ., cu sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură în B. V., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 2376/9.05.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, cu sediul în București, ..38, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile recurentul-petent . 93 SRL și intimata ISCTR.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederându-se instanței că recurenta - petentă a precizat în cererea de recurs că solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, în conformitate cu prevederile art.159 ind.1 alin.4 Cod proc. Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-petente privind judecarea cauzei în lipsă, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2376/9.05.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul . 93 SRL, în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/25.01.2013, petenta a fost sancționată contravențional deoarece, la data de 25.01.2013 pe DN 31 km 57, pe raza localității Doicești, județul Dâmbovița, a fost oprit și verificat ansamblu auto cu nr. de înmatriculare_ /_, utilizat de . 93 SRL – condus de M. A. D., care efectua transport rutier de mărfuri în cont propriu în baza unei copii conforme a licenței de transport, a unei copii conforme a licenței comunitare și a unei copii conforme a certificatului de transport expirate, respectiv efectua transport rutier în baza unei copii conforme nr._ expirată din data de 9 ianuarie 2013; iar în urma consultării bazei de date a ARR s-a constatat că nu deține copie conformă valabilă.
De asemenea, în cauză s-a aplicat și măsura complementară de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculului.
Fapta săvârșită constituie contravenție conform prevederilor HG nr. 69/2002 – art. 3 pct. 5 și a fost sancționată în baza art. 6 alin. 1 și 2 din același act normativ, cu suma de 18.000 lei.
Din analiza procesului verbal de contravenție contestat, sub aspectul legalității, instanța a apreciat că au fost respectate condițiile de formă impuse de către dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute, nefiind invocate nici alte motive de natură a atrage nulitatea relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție atacat, instanța a apreciat că situația de fapt a fost reținută corect și cu respectarea dispozițiilor legale, de către agentul constatator.
Astfel, cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul verbal atacat (fila 8), din procesul verbal atacat, din recunoașterile petentei, aceasta nu a respectat dispozițiile art. 3 punctul 5 din H.G. nr. 69/2002 care impun deținerea în timpul transportului a unei copii conforme a licenței de transport, a unei copii conforme a licenței comunitare și a unei copii conforme a licenței de transport.
Petenta nu dovedit existența unei situații de fapt diferite, astfel încât instanța a apreciat că prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, este aplicabilă în cauză.
Singurele apărări formulate de către petentă au vizat individualizarea sancțiunii aplicate în privința primei fapte contravenționale.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța a considerat că acestea au fost corect individualizate, față de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu atât mai mult cu cât din fișa cu antecedentele petentei rezultă că atât în ziua respectivă, cât anterior în decursul anului 2012, societatea a mai fost sancționată pentru fapte similare.
Astfel cum a susținut și intimata, faptele se încadrează în categoria acelora care constituie încălcări grave, împrejurare în care aspectele legate de circumstanțierea personală trebuie analizate cu mai multă rigurozitate.
A susținut petenta că s-a aflat într-o situație de excepție, constând în necesitatea onorării unor obligații contractuale și această împrejurare a determinat-o să efectueze atât transporturile pentru care a fost sancționată în speța de față cât și celelalte două, care apar în cazier.
O astfel de împrejurare instanța însă nu o poate reține ca reprezentând o circumstanță atenuantă, întrucât astfel cum a susținut și intimata valabilitatea copiilor conforme era dinainte știută de către parte (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 20 din ordinul menționat, care stabilesc o valabilitate de minim 1 an), astfel că aceasta trebuia și putea să prevadă expirarea duratei.
Simpla oportunitate economică a efectuării unui transport, constând fie în evitarea unui prejudiciu material, fie în obținerea unui profit, nu pot fi reținute ca o împrejurare care să reducă pericolul social concret al faptei, ci din contră, ca o dovadă a acceptării și urmăririi încălcării legii în scopul satisfacerii unui interes personal.
De altfel chiar reprezentantul societății, audiat ca martor, a admis prin declarația sa, că raporturile contractuale în baza cărora s-au efectuat transporturile, se născuseră cu puțin timp înaintea efectuării transporturilor (cum rezultă de altfel și din contractul depus la dosar f. 59 și avizele de însoțire a mărfii f.64 și urm.), împrejurare în care se reține că partea și-a asumat în mod conștient riscul de a nu putea onora comenzile decât săvârșind faptele pentru care a fost sancționată, fapte pe care le-a săvârșit, evident, în mod intenționat.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.
La data de 24.09.2013, petiționara . 93 SRL a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, invocând dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În continuare, recurenta petiționară a invocat că, în mod greșit instanța de fond a respins plângerea, nereținând apărările formulare care vizează individualizarea sancțiunii aplicate, în sensul transformării amenzii în avertisment.
Se solicită în baza art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului, reținerea spre judecare si modificarea in totalitate a sentinței civile .
Recurenta petiționară, consideră ca instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșita a legii, neputând fi reținuta aprecierea conform căreia faptele comise s-ar încadra în categoria celor care constituie încălcări grave ale legislației, iar în ceea ce privește rigurozitatea analizei circumstanțierii personale în atare condiții, tocmai aceasta a lăsat de dorit.
De asemenea, societatea petenta a recunoscut si si-a însușit fapta comisă, solicitând reindividualizarea amenzii contravenționale, instanța de fond fiind investita in conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, sa dispună asupra acestui aspect, urmând sa hotărască in concordanta cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, precum si cu criteriile de individualizare a pedepsei la care face referire art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea textelor de lege la care se face trimitere, motiv de recurs în conformitate cu art. 304 alin. 9 Cod proc. civ.
În continuare, recurenta a invocat că a existat o situație care poate fi definita drept de excepție, care a dus la efectuarea de transport rutier de mărfuri cu autovehicul care nu deținea la momentul respectiv copie conforma a licenței de transport.
Aceasta situație de excepție, așa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat in cauza, a fost generata de schimbarea sediului social al societății petente si înființarea unui punct de lucru, ceea ce a necesitat depunerea unei documentații care sa conțină aceste elemente noi, iar la momentul săvârșirii faptei /documentația era depusa si urma sa fie eliberata, ceea ce s-a si întâmplat în scurt timp.
Necesitatea îndeplinirii unor obligații contractuale a dus la efectuarea transportului în cauza în astfel de condiții, fapta asumata si regretata de contravenienta persoana juridica.
Soluția la care a ajuns instanța de fond este greșita, petenta neefectuând transportul cu autovehicul care nu deținea copie conforma din dorința de a eluda legea si a încuraja ilicitul contravențional.
Mai mult, având in vedere numărul de vehicule care constituie parcul auto al petentei si raportând la sancțiunile contravenționale primite de-a lungul timpului rezulta circumstanțe favorabile.
Având în vedere toate aceste aspecte si față de faptul ca sancțiunea contravenționala nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale si de formare a unui spirit de responsabilitate, se consideră ca amenda aplicata este disproporționata față de modul in care a fost săvârșita contravenția, împrejurările in care a fost comisa, dar si raportat la circumstanțele personale ale petentei, aspecte nereținute de instanța de fond.
Recurenta solicită instanței de control judiciar de a aprecia asupra posibilității transformării sancțiunii contravenționale a amenzii in avertisment, responsabilizarea petentei in viitor putând fi obținută și pe aceasta cale a aplicării unei sancțiuni mai ușoare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 9 și art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Alăturat motivelor de recurs, recurenta a mai depus la dosarul cauzei și practică judiciară în materie, intimata nedepunând în cauză întâmpinare.
Examinând recursul, în lumina motivelor de recurs depuse la dosar, a probelor administrate și a textelor de lege invocate, tribunalul constată următoarele:
Ca situație de fapt se reține că la data de 25.01.2013, pe DN 31 km 57, pe raza localității Doicești, județul Dâmbovița, a fost oprit și verificat ansamblul auto cu nr. de înmatriculare_ /_, utilizat de . 93 SRL, condus de numitul M. A. D., care efectua transport rutier de mărfuri în cont propriu, în baza unei copii conforme a licenței de transport, a unei copii conforme a licenței comunitare și a unei copii conforme a licenței de transport expirate, fapte pentru care a fost sancționat conform HG nr. 69/2012. Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că cele trei fapte contravenționale comise reprezintă încălcări grave ale Regulamentului CE nr. 1071/2009 și ale Regulamentelor CE nr. 1072 și 1073, ambele pe anul 2009, precum și ale OG nr. 27/2011.
In cauză a fost audiat ca martor reprezentantul societății recurente, care a recunoscut într-un fel faptul că raporturile contractuale în baza cărora s-au efectuat aceste transporturi se născuseră cu puțin timp înaintea efectuării propriu-zise a transporturilor, în cauză fiind depus și contractul și avizele de însoțire a mărfii, situație care a dus la convingerea atât a instanței de fond, cât și a instanței de control judiciar că societatea petentă se află în culpă, că faptele contravenționale comise de aceasta sunt unele reale, corect descrise în actul constatator și că sancțiunile aplicate sunt în concordanță cu gravitatea și împrejurările comiterii contravențiilor.
Pentru considerentele ce preced și constatând sentința atacată ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petent . 93 SRL cu sediul în București, ..1, .. 2, parter, ., cu sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură în B. V., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 2376/9.05.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, cu sediul în București, ..38, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. L. B. C. M. C. D. O. S. B.
Red. MC
2 ex/28.02.2014
Dosar fond-_
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond-I. A. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 627/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 463/2014.... → |
|---|
