Anulare act administrativ. Sentința nr. 1804/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1804/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 3224/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR 1804
Ședința publică din data de 19.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -A. M. G.
Grefier -J. C.
Pe rol judecarea cauzei cererii având ca obiect anulare act formulată de reclamantul I. A., CNP_, cu domiciliul în Târgoviște, Calea Domnească,nr 135, județ Dâmbovița i domiciliul ales la CA P. C. în Târgoviște, ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Târgoviște cu sediul în Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița și C. L. Târgoviște cu sediul în Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publică de la data de 08.12.2014, consemnate în încheierea de sedinta de la acea dată care fac parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.12.2014, când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ la data de 11.07.2014, reclamantul I. A. a chemat în judecată pârâta U.A.T. Municipiul Târgoviște – C. L. Târgoviște, pentru a se dispune anularea hotărârilor Consiliului L. Târgoviște: HCL 108/2010, HCL 110/2010, HCL 11/2012, HCL 391/2013 (ultima prin care a fost stabilită taxa de habitat pentru anul în curs), precum și a oricărei hotărâri de consiliu local prin care a fost stabilită/modificată taxa de habitat în perioada 2010-2014, solicitând totodată și cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul plătit avocatului.
Motivând în fapt cererea, se arată că în ce privește nelegalitatea HCL nr. 108/24.06.2010, prin această hotărâre a fost instituită începând cu 01.07.2010, pe raza Municipiului Târgoviște, taxa de habitat în cuantum de 16 lei/gospodărie, așa cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 11/15.06.2010 a A.D.I.R.C.T.D.P.D.S. Dâmbovița. La data de 15.06.2014, prin Hotărârea nr. 11, A.D.I. stabilește taxa de habitat la 16 lei/gospodărie, având în vedere, printre altele și Hotărârile Consiliilor locale privind mandatarea A. pentru stabilirea taxei de habitat cu destinație specială de salubrizare, iar la data de 24.06.2010 prin HCL nr. 110/2010, CL Târgoviște, mandatează A. cu privire la stabilirea taxei de habitat.
Prin urmare apreciază că HCL nr. 108/2010/24.06.2014 a fost adoptată cu încălcarea legii, având în vedere că pârâtul a stabilit cuantumul taxei de habitat, însă la acel moment, nu avea mandatul unităților administrativ teritoriale pentru a fixa această taxă, acesta fiind primit abia prin HCL nr. 110/2012.
Transpunând în hotărârea adoptată, apreciază că taxa stabilită de A., fără a proceda potrivit art. 5 alin. 1 lit. i și art. 6 alin. 1 lit. k din Legea nr. 101/2006, C. L. Târgoviște încalcă actele normative menționate, de altfel fiind încălcate și dispozițiile art. 2, 7 și 8 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, întrucât nu a respectat reguli procedurale minimale pentru a asigura transparența decizională prin informare prealabilă, consultarea cetățenilor și publicitatea dezbaterilor, anterior adoptării acestei hotărâri.
O altă critică de nelegalitate a HCL nr. 108/2010, apreciază că vizează încălcarea de către autoritatea deliberativă a dispozițiilor Legii nr. 101/2006, art. 3 lit. f, h și g prin aceea că taxa de habitat a fost stabilită pe gospodărie și nu pe numărul de persoane, date fiind aceste dispoziții, care impune o tarifare echitabilă corelată cu cantitatea și calitatea serviciilor prestate, nediscriminarea și egalitatea de tratament a utilizatorilor, aprobarea taxei de salubritate pe gospodărie, indiferent de numărul de persoane ce o compun, apreciază că nu e conformă cu principiile taxării echitabile și nici cu cel al nediscriminării utilizatorilor.
Totodată, solicită a se avea în calcul și Contractul – Cadru prin Ordinul 112/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice și prevederile Regulamentului Cadru aprobat prin Ordinul 110/2007, fiind nesocotite totodată și dispozițiile art. 12 alin. 3 din Legea nr. 101/2006.
Cu privire la HCL nr. 110/2010, apreciază că această hotărâre este nelegală, pentru că atribuțiile suverane ale Consiliului L. Târgoviște, referitoare la deciziile în ceea ce privește salubrizarea (art. 6 alin. 1 lit. k din Legea nr. 101/2006), au fost cedate unei alte entități (A.), deși legea arătată mai sus impune ca doar consiliul local poate lua decizii într-o astfel de problemă a comunității, astfel fiind încălcate dispozițiile art. 2, 7 și 8 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Cu privire la HCL nr. 11/2012, HCL 391/2013 precum și a oricărei hotărâri de consiliu local prin care a fost stabilită/modificată taxa de habitat în perioada 2010-2014, apreciază că acestea au fost aprobate cu încălcarea următoarelor acte normative: art. 6 alin. 1 lit. k din Legea nr. 101/2006, art. 7 din Legea nr. 52/2003, art. 3 lit. f, h și g din Legea nr. 101/2006, precum și Contractul - Cadru aprobat prin Ordinul 112/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice și prevederile Regulamentului – Cadru aprobat prin Ordinul 110/2007 al aceleiași autorități, art. 12 alin. 3 din Legea nr. 101/2006.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei: HCL Târgoviște nr. 110/24.06.2010, HCL Târgoviște nr. 391/16.12.2013, Hotărârea nr. 11/15.06.2010 a A.D.I., dovada îndeplinirii procedurii prealabile înregistrată la Primăria Târgoviște sub nr. 8683/03.04.2014, factura fiscală . nr._/08.05.2014 emisă de Electrica Furnizare S.A.
La data de 07.10.2014, pârâtul C. L. Târgoviște a depus la dosarul cauzei întâmpinare, arătând că în ceea ce privește HCL nr. 108/24.06.2010 privind aprobarea taxei de habitat cu destinația specială de salubrizare în cuantum de 16 lei/lunp/gospodărie, urmează ca instanța să ia act că cererea este rămasă fără obiect, întrucât hotărârea atacată a fost deja anulată de instanța de contencios administrativ, prin Sentința nr. 122/17.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit Deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 17.05.2011 în dosarul nr._ .
În ce privește nelegalitatea HCL nr. 110/24.06.2010 privind mandatarea A.D.I. „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în Județul Dâmbovița”, cu privire la stabilirea taxei de habitat, apreciază că reclamantul interpretează în mod greșit și invocă trunchiat dispoziții ale legii privind serviciul de salubrizare, precizând că între A.D.I. reprezentată de C. Județean Dâmbovița și S.C. Supercom S.A. a fost încheiat contractul de delegare prin concesionare a gestiunii serviciilor publice de colectare și transport al deșeurilor în Județul Dâmbovița, apreciind că devin astfel incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 lit. e din Legea nr. 101/2006, potrivit cărora, operatorul are dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza tuturor unităților administrativ teritoriale, acordată în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului.
În vederea realizării scopului stabilit prin Statut, potrivit art. 5 alin. 7 „asociații mandatează Asociația să exercite în numele și pe seama lor, atribuțiile legate de serviciu…”, iar la art. 5 alin. 7 lit. i, a fost stipulată atribuția „aprobării prețurilor, tarifelor și taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate și aprobate de ANRSC, aprobării, stabilirii, ajustării sau modificării prețurilor și tarifelor pentru Serviciu, după caz, pe baza avizului de specialitatea emis de către ANRSC”. Prin urmare, apreciază că nu se poate susține că atribuțiile ce revine autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale au fost „cedate” unei alte entități, cu încălcarea prevederilor legale, instanța urmând a constat că acest motiv, astfel invocat, nu face dovada nelegalității actului administrativ atacat.
Cât privește motivul de nelegalitate prin care se susține încălcarea dispozițiilor art. 2, 7 și 8 din Legea nr. 52/2003, apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile, HCL nr. 110/2010 nefiind act normativ în sensul dispozițiilor art. 3 lit. a din Legea nr. 52/2003, adică un act emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, prin hotărârea atacată, autoritatea deliberativă a unității administrativ teritorială, nu a făcut decât să mandateze A., să exercite, pe seama și în numele său, atribuțiile legate de serviciul de salubrizare, printre care și stabilirea taxei de habitat.
Cât privește motivul ce vizează adoptarea Hotărârii A. nr. 11/15.06.2010, anterior momentului mandatării Asociației pentru stabilirea și aprobarea taxei de habitat nr. 110/24.06.2010, solicită să se constate că în preambulul Hotărârii nr. 11/15.06.2010 sunt invocate generic ca temei al adoptării acesteia, hotărârile Consiliilor Locale privind mandatarea A. pentru stabilirea taxei de habitat cu destinația specială de salubrizare, ori raportat la prevederile statutare, hotărârea A., luată în condiții statutar, a devenit obligatorie și pentru Municipiul Târgoviște, chiar dacă C. L. a mandatat asociația pentru stabilirea taxei de habitat, într-o ședință ulterioară, respectiv data de 24.06.2010. Față de aceste considerente, apreciază că, în speță, actul administrativ adoptat de CL Târgoviște nr. 110/24.06.201 nu este supus cerințelor privind transparența decizională.
Referitor la HCL nr. 11/27.01.2012 și HCL nr. 391/16.12.2013, arată că acționând în numele și pe seama unității administrativ teritorială Municipiul Târgoviște (conform mandatului încredințat de către autoritatea publică cu privire la stabilirea taxei de habitat ), A.D.I. și-a exercitat dreptul de a stabili, ajusta și modifica taxa de habitat cu destinația specială de salubrizare, în modalitatea prevăzută de art. 43 alin. 4 și 5 din Legea nr. 51/2006, hotărârile asociației, adoptate în limitele legii, ale actului constitutiv și potrivit art. 9 alin. 3 și 4 din Statut și alin. 11, devenind astfel obligatorii pentru toate unitățile administrativ teritoriale membre ale asociației, prin urmare și Municipiului Târgoviște.
În acest sens, arată că Hotărârea A. nr. 11/15.06.2010 privind stabilirea și aprobarea cuantumului taxei de habitat cu destinația specială de salubrizare a fost examinată succint de Tribunalul Dâmbovița, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, instanța reținând că nu a identificat vreo încălcare a dispozițiilor legale în baza cărora a fost adoptată.
Mai apreciază că nici motivul privitor la nerespectarea prevederilor referitoare la transparența decizională, nu poate fi reținut de către instanță, întrucât, în preambulul HCL nr. 11/2012 și 391/2013, sunt invocate dispozițiile Legii nr. 52/2003, fiind îndeplinită procedura privitoare la transparența decizională.
Cât privește motivul de nelegalitate prin care se susține încălcarea prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea nr. 101/2006, apreciază că nu poate fi reținut de către instanță, întrucât, între A. și S.C. Supercom S.A. a fost încheiat contractul de delegare prin concesionare a gestiunii serviciilor publice de colectare și transport al deșeurilor în județul Dâmbovița, devenind astfel incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 lit. e din Legea nr. 101/2006.
Criticile reclamantei privitoare la modalitatea de stabilirea a taxei de habitat și invocarea încălcării principiilor stabilite la art. 3 lit. f și g din Legea nr. 101/2006, apreciază că nu fac dovada nelegalității actelor administrative contestate, întrucât stabilirea taxei de habitat și metodologia de instituire și colectare a acesteia, au fost aprobate prin Hotărâri ale A.D.I. devenite obligatorii pentru toate unitățile administrativ-teritoriale, solicitând totodată să se ia act că anual, A., a adoptat hotărâri privind instituirea și aprobarea cuantumului acesteia, privind Metodologiei de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel județean aprobata prin H. nr. 4/26.10.2010, astfel cum a fost modificată ulterior prin H. nr. 9/20.04.2010 și în exercitarea atribuțiilor conferite de Statutul Asociației, modificat ulterior prin H. nr. 1/14.07.2009 și 19/17.09.2010.
Prin urmare apreciază că toate motivele ce vizează pretinsa nelegalitate a modalității de calcul a taxei de habitat cu destinația specială de salubrizare pot fi invocate numai cu privire la hotărârile A. prin care a fost adoptată metodologia de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel județean, devenită obligatorie pentru fiecare membru A., apreciind că în nici un caz nu pot face dovada nelegalității unor HCL-uri prin care se aprobă cuantumul acestei taxe, deja instituită și stabilită în suma minimă de către A.D.I.
În dovedirea motivelor invocate, solicită proba cu înscrisuri.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, atât argumente legate de nerespectarea, la emiterea HCL Târgoviște nr. 108/2010, HCL Târgoviște nr. 110/2010, HCL Târgoviște nr. 11/2012, HCL Târgoviște nr. 391/2013, a obligației de transparență decizională, reglementată de Legea 52/2003, cât și argumente ce țin de neegalitatea actelor administrative, reglementate de Legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește nerespectarea Legii 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, din cuprinsul art. 14 raportat la art. 7-13 din Legea 52/2003, se reține că o condiție pentru a considera întemeiată cererea reclamantului presupune dovedirea vătămării rezultate din nerespectarea acestei obligații de transparență („orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere potrivit Legii contenciosului administrativ”).
E adevărat că la dosar nu există nicio dovadă privind efectuarea procedurii de asigurare a transparenței decizionale referitor la Hotărârile Consiliului L. Târgoviște ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, dar nu se poate reține o vătămare a drepturilor reclamantului rezultând exclusiv din această încălcare a Legii 52/2003, de către pârât.
Se reține că, în ceea ce privește HCL Târgoviște nr. 108/2010, s-a invocat anularea anterioară de către instanță a într-o cauză în acre reclamantul din prezenta cauză nu a fost parte, susținându-se că soluția respectivă are putere de lucru judecat asupra primului capăt de cerere a acestui dosar.
Cu alte cuvinte, deși nu există tripla identitate (obiect, părți și cauză) pentru a se reține existența autorității de lucru judecat, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii 122/2011 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul_ obligă instanțele învestite ulterior cu cereri privind constatarea nulității HCL Târgoviște nr. 108/2010 să nu ignore soluția anterior pronunțată și intrată în puterea lucrului judecat (funcția negativă a efectului autorității de lucru judecat constă în interzicerea unei noi judecăți asupra chestiunilor litigioase tranșate pentru a se evita contradicțiile dintre considerentele și dispozitivele hotărârilor), în condițiile în care în al doilea proces se pune o problemă de drept identică celei soluționate anterior, în vreme ce funcția pozitivă dă posibilitatea oricărei părți să se folosească și să opună lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, în măsura în care ar avea legătură cu soluționarea pricinii ulterioare.
De altfel, aceste funcții ale efectelor autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești sunt consacrate legislativ în Noul Cod de procedură civilă, la art. 431 (cazului de față fiindu-i aplicabil art. 431 al.1 NCpc).
Cu toate acestea, în condițiile art. 435 al. 2 NCpc, susținerea reclamantului în sensul că nu îi este opozabilă sentința 122/2011 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul_, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei Curții de Apel Ploiești la 17.05.2011, nu poate fi primită.
Aceasta, întrucât publicarea în Monitorul Oficial a sentinței de anulare a actului administrativ normativ anulat prin respectiva hotărâre presupune inopozabilitatea hotărârii judecătorești de anulare față de terții care nu au fost părți în dosar, ca sancțiune ce lipsește actul jurisdicțional de aptitudinea de a a fi opus, ca existență și ca efecte substanțiale, terțelor persoane, fie pentru că îi lipsește o condiție de integrare în ordinea juridică (cum este cazul de față, în care nu s-au îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute de art. 23 al.2 Legea contenciosului administrativ), fie pentru că actul îi prejudiciază(procesul fiind disimulat, necorespunzător unor raporturi juridice litigioase între părți, ci intenției acestora de a-i frauda pe terți).
Or, în prezentul caz se reține că reclamantul nu este un terț prejudiciat prin hotărârea de anulare a HCL Târgoviște 108/2010, dimpotrivă, reclamantul urmărește același efect; în plus, sancțiunea inopozabilității hotărârii 122/2011 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul_ față de reclamant este împiedicată de efectul art. 435 al. 2 NCpc (hotărârea pronunțată este opozabilă oricărei terțe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară), și văzând și prevederile art. 431 al.1 NCpc (nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect), va fi respinsă cererea de constatare a nulității HCL Târgoviște nr. 108/2010 dată fiind intervenirea efectului de lucru judecat a sentinței 122/2011 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul_ .
Lipsa din dispozitivul acestei hotărâri a dispoziției instanței cu privire la publicarea în Monitorul Oficial sau în monitorul oficial al județului, conform art. 23 al.2 din Legea 554/2004, poate fi remediată, eventual, de către persoanele interesate de acest fapt, pe calea lămuririi dispozitivului instanței, și nu prin introducerea unor noi cereri de anulare a HCL Târgoviște 108/2010.
Cu privire la celelalte HCL atacate prin cererea de chemare în judecată aflată spre soluționare prin argumente legate de nelegalitate (în sensul că HCL 110/2010 ar fi fost adoptată cu încălcarea atribuției suverane a Consiliului L. Târgoviște privind deciziile în ceea ce privește salubrizarea, acestea fiind cedate unei entități – A. -, deși legea 101/2006 arată că Numai consiliul local poate lua asemenea decizii; HCL 11/2012, HCL 391/2013 precum și orice altă hotărâre de consiliul local prin acre a fost stabilită/modificată taxa de habitat în perioada 2010-2014 și care nu au făcut decât să consfințească hotărârile A. prin care aceasta stabilise deja nivelul taxei de habitat, așa încât, practic, C. L. nu mai este un for deliberativ, hotărârile sale fiind pur formale), se rețin următoarele:
Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilitati publice prevede, la Capitolul al II-lea - Autorități și competențe, SECȚIUNEA 1 - Autoritățile administrației publice locale, art. 8 al. 3 lit. c, faptul că În exercitarea competențelor și atribuțiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilități publice, autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri în legătură cu: c) asocierea intercomunitarâ în scopul înființării, organizării, gestionării și exploatării în interes comun a unor servicii de utilități publice, inclusiv pentru finanțarea și realizarea obiectivelor de investiții specifice sistemelor de utilități publice.
De asemenea, conform art. 10 al. 4 și 5 din același act normativ, „Unitățile administrativ-teritoriale pot mandata, în condițiile legii, asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, prin hotărâri ale autorităților lor deliberative, să exercite, pe seama și în numele lor, dreptul de a delega gestiunea serviciilor de utilități publice transferate în responsabilitatea asociațiilor, inclusiv dreptul de a concesiona sistemele de utilități publice aferente serviciilor de utilități publice transferate. În acest scop, hotărârile autorităților administrației publice locale privind mandatarea și actele juridice de constituire a oricărei asociații trebuie să conțină prevederi detaliate și complete privind condițiile de exercitare de către aceasta a mandatului special încredințat. Unitățile administrativ-teritoriale pot mandata asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în condițiile stabilite prin actul constitutiv și statutul asociației, să exercite, în numele și pe seama lor, atribuțiile, drepturile și obligațiile prevăzute la art. 8 alin. (3), la art. 9 și la art. 32, cu excepția celor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. c), d), f), g) și h), la art. 9 alin (1) lit. d), respectiv alin. (4) lit. d) și la art. 32 alin. (4). Exercitarea atribuțiilor, drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a), i), j) și k), la art. 9 alin. (1) lit. b), la art. 9 alin (2) lit. a), d) și g), la art. 9 alin (3) și la art. 32 alin. (2) și (3) este condiționată de primirea în prealabil a unui mandat special din partea autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale membre ale asociației”.
Or, stabilirea taxei de habitat nu este exclusă de la posibilitatea mandatării de către unitatea administrativ teritorială către asociația de dezvoltare intercomunitară, aceasta fiind prevăzută de art. 8 al. 3 lit. k din legea 52/2003 (aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării prețurilor și tarifelor pentru serviciile de utilități publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autoritățile de reglementare competente).
Ca urmare, se reține că nu sunt întemeiate nici motivele de anulare ale HCL Târgoviște nr. 110/2010, HCL Târgoviște nr. 11/2012, HCL Târgoviște nr. 391/2013, a obligației de transparență decizională, reglementată de Legea 52/2003, precum și orice altă hotărâre de consiliul local prin care a fost stabilită/modificată taxa de habitat în perioada 2010-2014.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I. A., CNP_, cu domiciliul în Târgoviște, Calea Domnească,nr 135, județ Dâmbovița i domiciliul ales la CA P. C. în Târgoviște, ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Târgoviște cu sediul în Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița și C. L. Târgoviște cu sediul în Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu prevederile art 83 alin 3 și 84 alin 2 N C.pr.civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A.-M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
09.01.2015/5EX
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 728/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 441/2014.... → |
|---|
