Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1332/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1332/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 4362/120/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE C. ADMINISTRATIV
SENTINTA NR. 1332
Ședința publică din 30.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanții M. A. S., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., I. M. E. cu domiciliul în Târgoviște, .. 21, .. 2, ., Savoiu B. M. cu domiciliul în Târgoviște, Ale. Trandafirilor, nr. 12, ., . și A. M. E., cu domiciliul în Târgoviște, Calea București, nr. 12, ., . cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul DGFP Dâmbovița din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județ Dâmbovița, C. Națională de Pensii Publice cu sediul în București, ., sector 2 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, intervenienți în cauză fiind M. D. F., C. M. L., M. R. F., Caspian E., T. M. C. și G. L., toți cu domiciliul procesual ales în București, ., sector 2, având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010, reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Cerere a fost timbrată conform chitanțelor ., nr._,_,_,_ din 27.06.2013, în cuantum de câte 4 lei și nr._,_,_,_ din 14.10.2013, în cuantum de câte 46 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței stadiul procedurii, obiectul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care, instanța apreciază că prezenta cauza se poate soluționa la acest termen de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /05 iulie 2013, reclamantele M. A. S., I. M. E., S. B. M., A. M. E., funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Dâmbovița în anul 2010, au solicitat să se dispună obligarea pârâților C. Județeană de Pensii Dâmbovița (angajator), în solidar cu C. Națională de Pensii Publice (ordonator principal), Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (chemat în garanție) la plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea "al 13-lea salariu", reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantele învederează că dreptul la premiul anual aferent anului 2010, denumit și "al 13-lea salariu", a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat, în mod retroactiv.
În acest sens, prin art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept în ceea ce îi privește pe salariații - funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii Dâmbovița.
Din analiza textului de lege indicat, rezultă, în mod neechivoc faptul că dreptul personalului plătit din fonduri publice, în speță, salariații funcționari publici ai Casei Județene de Pensii Dâmbovița, de a încasa premiul anual pe anul 2010, era un drept câștigat, chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011, chiar dacă prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată dispoziția legală a acordării acestui drept.
Se mai menționează faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, și ulterior a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, care a intrat în vigoare la 31 decembrie 2010, ceea ce înseamnă că acest drept a fost pe deplin realizat și efectiv la expirarea ultimei zile a anului 2010, astfel cum rezultă din prevederile art. 25 alin.4 din Legea nr.330/2009, conform cărora, "Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. "(perioada fiind 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010).
Se consideră că în determinarea câmpului de aplicare a legilor, în timp, trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care legea nouă o are față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impun să nu fie desființate sau modificate, drepturile care, la momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă la momentul încheierii lor, așa cum este în speța dedusă soluționării.
Principiul neretroactivității legii civile se referă la toate raporturile juridice născute sub legea veche, care nu și-au epuizat toate efectele.
Chiar dacă este regulă că, legea nouă este de imediată aplicare și excepție este supraviețuirea legii vechi - și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată, în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate a legii noi presupune . toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă, sub imperiul legii vechi.
In acest context, prevederile art.8 din Legea nr.285/2010 prin care s-a dispus că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011(...)" nu se aplică retroactiv și, în consecință, nu sunt aplicabile acestui drept născut sub imperiul legii vechi și care a fost pe deplin realizat conform legii care 1-a consfințit, respectiv Legea nr. 330/2009.
În concluzie, întrucât la data de 31.12.2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 erau în vigoare și le erau aplicabile, dreptul respectiv fiind expres stabilit prin acest act normativ, se consideră că al 13-lea salariu aferent anului 2010 este un drept câștigat.
Față de cele expuse mai sus, se solicită a se dispune obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Dâmbovița, la calculul și plata dreptului salariul, constând în premiul anual pe 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
In drept, au fost invocate prevederile art. 192 si următoarele C.pr.civ., art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. I din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art. 15 alin.2, art.20, art.41 alin.2, art.44 toate din Constituția României, Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, art.211 din Legea nr. 62/ 2011 a dialogului social, republicată, practica judiciara care s-a creat în spețe similare.
Au fost depuse taxa de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
In conformitate cu prevederile art.411 alin.(l) pct.2 din noul C.pr.civ. (art.242 alin.(2) din vechiul C.pr.civ.), se solicită judecarea în lipsă.
Reclamantele au depus, în copie, cererile înregistrate la C.J.P. Dâmbovița, cărțile de identitate, carnetele de muncă ( filele 11 – 47 ).
La data de 30.09.2013, C. Națională de Pensii Publice ( CNPP ) – prin reprezentant legal, în temeiul art. 205 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca netemeinică și nelegală
În motivare se arată că, prin cererea de chemare în judecata, reclamanții au solicitat obligarea instituției, alături de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, la plata premiului anual aferent anului 2010 (cunoscut sub denumirea de " al 13-lea salariu"), reactualizat cu indicele de inflație până la data plații efective, iar în susținerea cererii, au arătat că acest drept a fost stabilit prin art. 25 din Legea nr. 330/2009 ( în prezent abrogata), care prevedea, în mod explicit, că premiul se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat cu perioada în care a lucrat, raportat la media salariilor de bază brute lunare.
De asemenea, reclamanții au susținut încălcarea prevederilor Constituției, invocând totodată dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Protocolului adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului considerând că aceste drepturi salariale au valoarea de „bun", fiind protejat de lege.
Pârâta arată că probatoriul reclamanților, invocat în cererea de chemare în judecată este constituit pe baza unor afirmații lipsite de orice fundament legal.
In conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se dispune încetarea acordării premiului anual începând cu luna ianuarie 2011, fiind prevăzut totodată faptul că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Se consideră că reclamanții, în mod eronat, și-au întemeiat acțiunea, în drept pe dispozițiile art.41 alin.2 (garantarea dreptului la salariu) din Constituția României, întrucât aceste prevederi nu sunt incidente în cauza dedusa judecații.
Totodată, se învederează că potrivit dispozițiilor articolelor 41 - 45 din Legea-cadru nr.330/2009, sistemul public de salarizare și ierarhizare a fost reformat și simplificat începând cu 1 ianuarie 2011, printr-o nouă lege. In acest sens, în perioada decembrie 2009 - iunie 2010 și-a desfășurat activitatea Comisia bipartită, constituita în baza prevederilor art. 42 din Legea-cadru nr.330/2009.
Această Comisie a adoptat, pe baza concluziilor rezultate din activitatea grupurilor de experți evaluatori și experților Băncii Mondiale, un raport care reglementa propunerile pentru un nou sistem de ierarhizare a posturilor și de salarizare în sectorul bugetar. Acest raport a stat la baza elaborării unui nou proiect de act normativ privind salarizarea personalului bugetar.
In anul 2010, în pofida unor ușoare îmbunătățiri ale stării economice, condițiile financiare s-au dovedit a fi mai dificile decât se anticipase inițial, activitatea economică din România în acea perioada fiind în continuare marcată de recesiune, atât din cauza cererii interne reduse, cât și a unei revenirii lente a partenerilor comerciali ai României.
Se mai precizează ca legiuitorul a modificat doar modalitatea de acordare a premiului anual, în sensul că acesta se va acorda eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
De altfel, art. 25 alin. (4) teza finală din Legea cadru nr. 330/2009, prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul" și nu impunea o modalitate de executare, astfel că legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor Legii nr. 330/2009 și nici dreptul la proprietate.
Mai mult, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut, sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208, art. 223 alin. (3) Cod de procedură civilă și pe dispozițiile celorlalte acte normative invocate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.10.2013, Ministerul Finanțelor Publice, a mandatat prin delegație, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - reprezentată prin șef administrație, să îl reprezinte în cauza privind pe reclamanții M. A. S., I. M. E., S. B. M., A. M. E. - funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Dâmbovița în anul 2010.
În motivarea întâmpinării, se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete .
Cererea de chemare în judecata are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, în care părți, nu pot fi, conform Codului Muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocație, în temeiul legilor speciale .
În speța dedusa judecații, Ministerul Finanțelor Publice este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu acesta.
Faptul ca ordonatorul principal de credite are vreo culpă în calcularea indemnizațiilor cuvenite salariaților săi, în speța concretă, premiul anual aferent anului 2010, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă .
Conform Legii bugetului de stat nicio cheltuială nu poate fi angajată dacă nu este aprobată potrivit legii.
Se solicită admiterea excepției invocate, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice .
În drept, au fost invocate art. 188, 205 – 206 și art. 223 ( 3 ) NCPC.
La data de 13.11.2013, C. Județeană de Pensii Dâmbovița – prin reprezentant legal, a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice " sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prezentei legi " .
Având în vedere principiul neretroactivității legii, legiuitorul a dispus ca sumele aferente anului 2010 să nu se mai acorde. Aceste sume, în mod evident ar fi putut fi acordate numai după încheierea anului bugetar 2010, respectiv în anul 2011.
Rațiunea juridica ce a vizat neacordarea sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 a fost făcută, în considerarea faptului ca acestea, sub aspect bugetar au fost avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Astfel, dreptul la acordarea premiului anual pentru anul 2010, asa cum a fost reglementat de Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, în fapt a fost realizat, funcționarii publici beneficiind de acest premiu, în condițiile în care, asa cum a precizat anterior el s-a regăsit ca o componenta a majorărilor aferente anului 2011.
Dreptul reclamanților la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de 31.12.2010, adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista niciun impediment legal sau de fapt. Activitatea care îi îndrituia pe reclamanți la beneficiul sau era prestata, nu s-a invocat ori dovedit faptul ca această activitate ar fi fost nesatisfacatoare sau ca reclamanții ar fi săvârșit abateri disciplinare si nici ca ar fi fost suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata sa era prevăzut a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda, ceea ce înseamnă ca pentru anul 2010 trebuia făcuta începând cu luna ianuarie a anului 2011.
Acest demers nu a mai avut loc față de prevederile art.8 din Legea nr.285/28.12.2010, anterior citate.
Prevederea finală a normei legale în discuție, conform căreia prima anuala a fost avuta în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar este inexacta, deoarece în timp ce premiul anual se acorda doar persoanelor care nu au fost sancționate disciplinar si într-un cuantum proporțional cu perioada lucrata, majorările salariale s-au acordat în anul 2011 în mod egal tuturor angajaților bugetari care ocupau aceeași funcție, nediferențiat față de perioada lucrata în anul anterior si de eventualele sancțiuni disciplinare primite.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică.
În drept, au fost invocate prevederile art. 223 alin 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, art.205 Cod de procedura civila.
La data de 25.11.2013, numitele M. D. F., S. C. M. L., M. R. F., C. E., T. M. C., G. L. - funcționari publici salariați ai Serviciului Juridic si C. din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice (C.N.P.P), au formulat cerere de intervenție voluntară în prezentul dosar, solicitând instanței de judecată ca în urma administrării probatoriului, să se admită acțiunea și să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea și plata premiului anual aferent anului 2010 - cunoscut și sub denumirea de " al 13-lea salariu", reactualizat cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsa între data scadentei dreptului pretins până la data plații efective a despăgubirii solicitate.
În motivarea cererii se arată că au calitatea de funcționari publici, fiind salariați în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, iar prin adresa înregistrata la Cabinet Președinte sub nr. B/2804/I.C/26.09.2013, au solicitat acordarea premiului aferent anului 2010 - cunoscut si sub denumirea de "al 13-lea salariu", reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, însă nu au primit nici un răspuns.
Se învederează instanței de judecata faptul ca prin art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept, iar aceste dispoziții legale au fost în vigoare pe întreg anul 2010, fiind abrogate prin art.39 lit. w din Legea - cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare.
Mai mult, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Din analiza acestor texte de lege, se solicită ca instanța de judecata să rețină faptul că solicitarea se limitează doar la plata unor sume de bani cu titlu de premiu anual, acordat pentru activitatea desfășurata în decursul anului 2010, dreptul la premiul anual fiind născut si câștigat prin expirarea ultimei zile a anului 2010, mai exact data de 31 decembrie 2010.
În continuare au fost expuse aceleași motive pe care le-au expus și reclamanții în cererea de chemare în judecată.
In drept, au fost invocate dispozițiile prevăzute de art. 61-67, art. 194 noul Cod de procedură civilă, precum si pe prevederile actelor normative invocate.
În ședința publică din data de 11.03.2014, instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții M. D. F., C. M. L., M. R. F., C. E., T. M. C. și G. L..
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Dâmbovița, respectiv în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, iar prin cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție, aceștia au solicitat ca pârâtele să fie obligate la plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea al 13 – lea salariu, reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Ca argumente pentru admiterea cererii, aceștia au arătat că prin art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice se prevede că, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar”, însă acest text de lege nu se aplică retroactiv și în consecință, nu este aplicabil unui drept născut sub imperiul legii vechi și care a fost pe deplin realizat, conform legii care l-a consfințit, respectiv Legea nr. 330/2009.
Tribunalul reține că în motivarea Deciziei 21/2013 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art.517 alin.4 Noul Cod de procedură civilă se examinează raportul dintre disp.art.8 din Legea nr. 285/2010 și art.25 din Legea –cadru nr. 330/2009, arătându-se că în privința art.8 din Legea nr. 285/2010 Curtea Constituțională a pronunțat mai multe decizii, cum ar fi 115/2012 și 257/2012, reținând că premiile în bani au natura unor drepturi salariale suplimentare și nu fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind, în drept să le diferențieze, modifice sau chiar să le suspende și să le anuleze, în diferite perioade de timp.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că premiul anual pe 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și constituie un „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar majorarea salarială din anul 2011 rezultată în urma includerii premiului anual din 2010 în indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul nu a reglementat nici un premiu anual pe 2011.
Tocmai din acest motiv, ÎCCJ a considerat că atâta vreme cât instanța constituțională a hotărât, cu forță obligatorie că subzistă dreptul de creanță al angajatului, însă nu în forma prevăzută de art.25 din Legea nr.330/2000, ci prin includerea lui în indemnizația de bază, nu se mai poate analiza includerea acestui premiu în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr. 285/2010, hotărând că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin urmare, statuându-se atât de Curtea Constituțională prin deciziile mai sus menționate, cât și de ÎCCJ prin decizia 21/2013 că premiul anual pentru 2010 prevăzut de art.25 din Legea cadru nr. 330/2009 a fost inclus în majorările salariale ulterioare, aceste decizii fiind obligatorii conform legii, nu se mai poate dispune acordarea acestuia, astfel cum susțin reclamanții și intervenienții, motiv pentru care, cererea acestora va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală formulată de reclamanții M. A. S., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., I. M. E. cu domiciliul în Târgoviște, .. 21, .. 2, ., Savoiu B. M. cu domiciliul în Târgoviște, Ale. Trandafirilor, nr. 12, ., ., județ Dâmbovița și A. M. E., cu domiciliul în Târgoviște, Calea București, nr. 12, ., . cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul DGFP Dâmbovița din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județ Dâmbovița, C. Națională de Pensii Publice cu sediul în București, ., sector 2 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Respinge cererile de intervenție formulate de M. D. F., C. M. L., M. R. F., Caspian E., T. M. C. și G. L., toți cu domiciliul procesual ales în București, ., sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică din 30.09.2014.
Președinte Grefier
A. L. B. D. D.
Red. ALB /SEM
15 ex/ 30.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1570/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 479/2014.... → |
|---|
