Anulare act administrativ. Sentința nr. 1571/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1571/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 2542/120/2014
Dosar nr._ anulare act adm.
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1571
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanții U. Orașul P., prin Primar și P. Orașului P. –B. D., cu sediul autorității în P., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” (A.D.I.), cu sediul în Târgoviște, ., nr. 2, județul Dâmbovița, având ca obiect „anulare act administrativ”, ca urmare a regulatorului de competență pronunțat de Curtea de Apel Ploiești prin sentința nr. 64CC/28.11.2012.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamanților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 03 noiembrie 2014 când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 2113 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, invocată de pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții U. Orașul P., județul Dâmbovița, reprezentată legal prin Primar și P. Orașului P., în contradictoriu cu pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” (A.D.I.), în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
La Judecătoria Târgoviște, cauza a format obiectul dosarului nr._ și prin sentința civilă nr. 4063/12.09.2012, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște, s-a declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, Secția II Civilă și de C. Administrativ, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul P., prin primar și P. Orașului P. D. B., în contradictoriu cu pârâta Asociația de D. Intercomunitară "Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița ", s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 21 Cod procedură civilă, s-a suspendat din oficiu orice altă procedură și a fost înaintată cauza la Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
La Curtea de Apel Ploiești, conflictul negativ de competență a format obiectul dosarului nr._ *, în care prin sentința nr. 64 CC / 28.11.2012, a fost stabilită competența de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalului Dâmbovița, sentință menținută prin decizia nr. 5903 din 21 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La Tribunalul Dâmbovița, dosarul a fost reînregistrat sub nr._, judecata purtând asupra celorlalte excepții invocate de părți și asupra fondului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții U. Orașul P. – prin primar și P. Orașului P. - D. B. au chemat în judecată pe pârâta Asociația de D. Intercomunitară “Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița”(A.), solicitând anularea următoarelor hotărâri:
- hotărârea A.D.I. nr. 2 din 14.07.2009 privind alegerea președintelui Asociației "Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița”;
- hotărârea nr. 3/14.07.2009 privind modificarea componenței Consiliului Director al Asociației "Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița”;
- hotărârea nr. 4/14.07.2009 privind numirea Comisiei de cenzori a Asociației "Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița”.
Prin aceeași cerere s-a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea hotărârilor A.D.I nr. 2, 3 și 4 din 14.07.2009, a documentelor de fundamentare și a procesului verbal al ședinței A.D.I. din 14. 07.2009 a Consiliului Local P..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 8 și următoarele din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că cele trei hotărâri sunt lipsite de fundamentare (referate, expunere de motive) conform art. 6 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru aprobarea actelor normative, dispozițiile generale invocate în preambul nu pot constitui o motivare în drept, fiind încălcate prevederile art. 81 alin. 1 și 2, art. 83 din același act normativ și art. 20 din Anexa la HG nr. 855/2008, respectiv art. 10 alin. 5 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
Se susține că art. 8 alin. 5 din Actul constitutiv al Asociației se referă la controlul financiar intern și nu la alegerea președintelui asociației, aceste articol având numai 5 alineate.
Conform punctului de vedere al reclamanților, nelegalitatea hotărârilor este atrasă de faptul că nu fiecare membru al asociației are obligația de a aduce la îndeplinire aceste hotărâri, ci numai Consiliul director, de împrejurarea că nu există hotărâri ale consiliilor locale ale unităților administrativ teritoriale membre ale asociației care să mandateze prealabil și special pe reprezentanții asociaților în vederea modificării actului constitutiv, pentru faptul că hotărârile nu sunt semnate de președintele sau înlocuitorul de președinte, nu este prevăzută procedura de comunicare, termenele și căile de atac, nu există hotărâre de înlocuire a reprezentantului Consiliului Județean Dâmbovița în A., nu sunt precizate datele de identificare ale domnului F. P., nu există un act adițional de modificare a Statutului A..
În dovedirea acțiunii au fost depuse copiile hotărârilor atacate, actul constitutiv al Asociației autentificat sub nr. 52 la 9 ianuarie 2001, plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinare, depusă la 19 iunie 2014, pârâta Asociația de D. Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Dezvoltării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița (A.D.I.) a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivând că, potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată putea fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului. Hotărârile a căror anulare se cere fiind emise la data de 14 iulie 2009 și atacate la data de 21 iulie 2011, dreptul la acțiune este prescris, depășindu-se termenul de 1 an prevăzut de lege.
Prin aceeași întâmpinare, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a primarului în a ataca hotărârea în vederea anulării, susținând că acesta nu are un mandat special, acordat de Consiliul Local P. în acest sens, excepția lipsei de interes, a folosului practic urmărit în promovarea acțiunii civile, dar și excepția lipsei capacității de folosință a primarului orașului P., cu precizarea că în cadrul asociației de dezvoltare intercomunitară, calitatea de membru o are orașul prin consiliul local și nu primarul.
În ședința publică din 29 septembrie 2014, pârâta a renunțat la ultimele trei excepții, solicitând tribunalului analiza excepției prescripției dreptului la acțiune.
Prin concluziile scrise, reclamanții au motivate că nu există un mandat special prealabil din partea membrilor săi pentru adoptarea hotărârilor în adunarea generală și că nu a fost respectată condiția de qvorum a tuturor membrilor asociați impusă de art. 20 alin. 5 din Anexa 2 la HG nr._ pentru adoptarea hotărârilor.
Examinând excepția invocată de pârâtă prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicãrii rãspunsului la plângerea prealabilã; b) data comunicãrii refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirãrii termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirãrii termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirãrii termenului prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilã a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Iar potrivit alin. (2) pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã și peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoștințã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz.
Se stipulează în alin. 5 că termenul prevãzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevãzut la alin. (2) este termen de decãdere.
Deși pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere motivarea în fapt și în drept adusă ca argument în susținerea excepției, se apreciază că s-a urmărit sancționarea acțiunii cu tardivitatea pentru încălcarea termenului de decădere prevăzut de art.11 alin. 2 din lege.
Din coroborarea acestor dispoziții, rezultă că legiuitorul a legat calcularea termenul de decădere de 1 an pentru sancționarea nedepunerii acțiunii în contencios administrativ la instanța competentă de momentul comunicării actului administrativ individual contestat ori data luării la cunoștință, și nu de momentul emiterii actului administrativ, această dispoziție fiind în vigoare atât la data adoptării hotărârilor adoptate de Asociație, cât și la data introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ.
Pârâta nu a făcut dovada comunicării hotărârilor și nici a faptului că reclamanții au luat cunoștință pe altă cale de aceste hotărâri anterior formulării recursului grațios, astfel că excepția tardivității cererii urmează a fi respinsă, reclamanta fiind în termenul de 1 an de zile calculat de la momentul la care se consideră că a luat cunoștință de hotărâri și le-a atacat prin exercitarea recursului grațios conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare excepția tardivității acțiunii va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul pricinii, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 3 din anexa 1 la HG nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru si a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, pentru a fi valabile, hotãrârile adunãrii generale a Asociației adoptate în exercitarea atribuțiilor prevãzute la art. 16 alin. (2) lit. a)-h) și l) se iau în prezența a trei pãtrimi din numãrul asociaților și cu majoritatea voturilor asociaților prezenți.
Pentru hotărârile având ca obiect modificarea consiliului director ori a comisiei de cenzori, art. 16 alin. 2 lit. d) și e), din anexa, nu se cere un mandat special prealabil din partea membrilor asociați, acest mandat fiind impus numai pentru luarea hotărârilor de felul celor prevăzute la art. 16 alin. 2 lit. i) –k) din hotărâre ori celor de la art. 16 alin. 3 din hotărâre, în măsura în care aceste atribuții pentru care se cere mandatul special prealabil au fost menționate în statut prin raportare la prevederile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 51/2006.
În ceea ce privește numirea președintelui asociației, art. 15 din anexa la HG nr. 855/2008 nu conține dispoziții speciale, astfel că nu poate fi impusă regula unanimității într-o situație pe care membrii nu au înțeles să o reglementeze cu titlu de excepție de la regula majorității.
În statutul Asociației pârâte, la art. 8 și în modificarea adusă actului constitutiv prin Hotărârea nr. 1/14 iulie 2009, nu s-a impus condiția mandatului special prealabil al membrilor pentru alegerea președintelui și a celorlalte organisme de lucru - consiliul director ori de control financiar – cenzorii, astfel că alegerea lor cu un cvorum de trei pătrimi din numărul asociaților și cu majoritatea voturilor celor prezenți este statutară.
Referitor la modul de adoptare al hotărârilor, reclamanții au invocat aspecte de nerespectare a normelor de tehnică legislativă, însă criticile încălcării prevederilor din Legea nr. 24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ca și cele referitoare la normele statutare sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 3 din lege, normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern și a propunerilor legislative aparținând deputaților, senatorilor sau cetățenilor, în cadrul exercitării dreptului la inițiativă legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu asemenea atribuții. Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale.
În speță, hotărârile atacate sunt rezultatul activității deliberative a unei autorități publice locale și au caracter individual astfel că normele de tehnică legislativă prevăzute de lege se aplică în măsura compatibilității lor, însă din întreaga reglementare a tehnicii de elaborare a actelor normative nu rezultă că lipsa mențiunilor prevăzute de lege, referitoare la procedura de comunicare, termenele și căile de atac, instanța competentă, temeiul juridic al posibilei contestări, al actelor administrative cu caracter individual ar atrage anularea hotărârilor adoptate cu nerespectarea acestor dispoziții.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge excepția invocată de pârâtă și va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Respinge cererea formulată de reclamanții U. Orașul P., prin Primar și P. Orașului P. –B. D., cu sediul autorității în P., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” (A.D.I.), cu sediul în Târgoviște, ., nr. 2, județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. E. B. E.
Red.I.E./tehnored. EB
5 ex./03.12.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 165/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 164/2014. Tribunalul... → |
|---|
