Obligaţia de a face. Sentința nr. 1785/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1785/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 3506/120/2014
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1785
Ședința publică din data de 12 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de către reclamantul D. A. L. M., domiciliat în comuna Nucet, ., județul Dâmbovița, CNP_, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13, având ca obiect „obligația de a face”.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei conform chitanței . Nr._/25.07.2014 (fila 9).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant avocat L. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/24.07.2014, lipsă fiind reprezentanții pârâtei și chematului în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- la data de 16 septembrie 2014 pârâta U. „S. Haret” București a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, precum și înscrisuri;
- la data de 6 octombrie 2014 M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție;
- la data de 1 octombrie 2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și la cererea de chemare în garanție;
- la data de 16 octombrie 2014, respectiv 12 decembrie 2014, pârâta U. „S. Haret” a depus la dosar note de concluzii;
- la data de 24 octombrie 2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de chematul în garanție M. Educației Naționale.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este îndeplinită.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 91, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
În baza art. 219 alin. 1 NCPC, instanța identifică pe apărătorul reclamantului – avocat L. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/24.07.2014 (fila 10).
În temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, instanța verificând competența de soluționare a cauzei, constată că este competent Tribunalul Dâmbovița, este competent material conform art. 10 alin. 1 și teritorial conform art. 10 alin. 3 din legea contenciosului administrativ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat L. E., apărătorul reclamantului, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse, respectiv înscrisurile aflate la dosar, ca fiind utile soluționării cauzei.
Tribunalul pune în discuție cererea formulată de pârâta U. S. Haret, de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Tribunalul, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, formulată de pârâta U. S. Haret, în raport de dispozițiile art. 72 și următoarele Cod procedură civilă, admite în principiu această cerere, având în vedere următoarele considerente: prin cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret, a Ministerului Educației Naționale, s-a solicitat „aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod procedură civil, „partea interesată poată să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri”, iar art. 64 alin. 2 Cod procedură civilă, „după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată”, care, potrivit alin. 2, poate fi atacată cu fondul, dispoziții ce sunt aplicabile și cererii de chemare în garanție potrivit art. 74 alin.2 Cod procedură civilă.
În cauză, tribunalul constată că pârâta U. S. Haret a formulat o cerere de chemare în garanție admisibilă în principiu, întrucât pretinsa neîndeplinire de către pârâtă a obligației de eliberare a diplomei de licență către reclamant, depinde în mod direct de aprobarea în prealabil, de către chemata în garanție, a tipăririi formularului de diplomă de licență, potrivit Ord. nr. 2284/2007 emis de M.E.N. (fost M.E.C.S.T.).
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat L. E., apărătorul reclamantului, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei U. S. Haret București la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, în termen de maxim 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin 2 din Legea 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere până la eliberarea actelor de studii.
Solicită să se aibă în vedere că însăși pârâta recunoaște acest drept, doar că nu a putut să își îndeplinească această obligație din vina Ministerului Educației Naționale, situație față de care a chemat această parte în judecată, în calitate de chemat în garanție.
Totodată, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale și obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ /29.07.2014, reclamantul D. A. L.-M. a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, în termen de maxim 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art 24 alin 2 din Legea 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere până la eliberarea actelor de studii.
În fapt a arătat că este absolvent al Universității „S. Haret” București, Facultatea de D. și Administrație Publică din București- specializarea D., forma de învățământ ID-examen de licență susținut și promovat la data de 04.07.2009.
S-a adresat cu numeroase cereri pentru a i se elibera diploma de licență, însă acestea au rămas fără rezultat, fiindu-i eliberată la data de 19.08.2014 Adeverința nr 122/2014, care atestă faptul că reclamantul este absolvent al Facultății de D. și Administrație Publică din București, Specializarea D..
A mai arătat că a susținut toate examenele de an, inclusiv examenul de licență în condițiile legii, în conformitatea cu dispozițiile Legii 84/1995, promovarea examenului de licență fiind atestată și prin adeverința eliberată de Universitate, iar refuzul de a elibera diploma este un abuz din partea instituțiilor abilitate.
In drept, au fost invocate Legea nr. 554/2004, art 24 alin 2 din Legea 554/2004, art 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr 2287/2007.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar, în copii conforme cu originalul, copia cărții de identitate a reclamantului, Adeverința nr 1224/2014 eliberată de U. S. Haret și Adeverința nr_/10.09.2013. Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16.09.2014, pârâta U. „S. Haret” în temeiul disp. art. 205 și art. 72 – 74 din noul Cod de procedură civilă, a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamant, în sensul în care după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284/28.09.0007.
Se arată că MECTS este cea care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma și suplimentul la diplomă solicitate de către reclamant, iar pârâta a făcut demersurile necesare către MECTS și a comunicat necesare de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la . dovada acestora prin adresele:769/25.08.2009, nr 31/21.06.010, nr. 557/12.10.2010, nr. 569/18.10.2010, nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010, prin care a solicitat să le fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009.
Se mai arată că în prezent se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii pentru reclamanți, datorită refuzului MECTS.
Pentru aceste considerente și pentru faptul că obligația pârâtei de a emite diploma de licență este subsecventă obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studiu, a formulat în conformitate cu dispozițiile art. 72-74 din NCPC, art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 28 alin. 1 din aceeași lege, cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, prin ministru, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant și la plata tuturor sumelor solicitate, cu orice titlu, de către reclamant.
În continuare se arată că pârâta a fost înființată prin Legea nr. 443/05.07.2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică și altele. Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ arătată a fost confirmată de MEN prin emiterea formulelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. De asemenea, pârâta s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
În raport de dispozițiile art. 2 din HG nr. 366/18.04.2007, în vigoare la data când reclamantul a parcurs studiile superioare și a susținut licența, chematul în garanție, trebuia să o avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi nefavorabil, M. Educației trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Mai apreciază că aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă, echivalează cu recunoașterea din partea MECTS, că pârâta a funcționat într-un cadru legal, care le-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.
Solicită să se observe că prin adresa nr. 278/05.08.2010 emisă de pârâtă către chematul în garanție, reiese faptul că din_ buc – formulare tipizate, solicitate de pârâtă prin adresa nr. 31/21.06.2010, înregistrată la MECTS sub nr._/21.06.2010, au primit dosar_ bucăți, conform adresei nr._/21.06.2010 a MECTS către Romdidac SA.
Asupra admiterii cererii de chemare în garanție, arată că s-a pronunțat și ICCJ: în dosarele nr._, nr._ ; nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._/2/2010, nr._, nr._, în sensul admiterii cererii pârâtei de chemare în garanție a MECTS irevocabil.
Pentru aceste considerente, pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, solicită să fie obligat MECTS să aprobe tipărirea formulelor destinate actelor de studii, solicitând în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 72 – 74 și art. 453 din noul Cod deprocedură civilă, să fie admisă cererea de chemare în garanție așa cum a fost formulată.
A solicitat aplicarea art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire a depus la dosarul cauzei: tabelul cu adresele emise către chematul în garanție, adresele precizate în petitul cererii - reprezentând corespondență între pârâtă, chemat în garanție și . nr. 5656/24.11.2010, nr. 5386/15.11.2011, nr. 5722/29.11.2011, nr. 2533/22.05.2012, nr. 628/08.2012 și nr. 953/23.02.2012 pronunțate de I.C.C.J și dovezile cheltuielilor de judecată efectuate.
La data de 06.10. 2014, M. Educației Naționale fost MECSTS a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată față de M.E.N.
Pe fond, prin întâmpinare a învederat că prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I ,în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Deși a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București, care în dosarul nr._/2012 respinge ce netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contract de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii si-ar avea izvorul direct în lese, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
În ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la
calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă in speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au eroarea a fost invincibilă.
Astfel, convingerea reclamantului, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice."
Având în vedere cele de mai sus instanța în mod temeinic și legal reține că în speța la care a făcut referire nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: învederând că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.
Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceadă cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fără sa respecte normele legale cu aplicare în domeniu.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Astfel, având în vedere cele mai sus menționate, pot concluziona ca reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a înaintat MEN).
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul părții potrivnice susține ca ar fi trebuit sa o faca M.E.N. nu este justificata, deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifesta în limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberării adeverințelor respective.
Prin efectul dispozițiilor legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept.
Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei, în consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanta. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înteles sa dea eficiență unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.
Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.
Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale .
Ori, la momentul înscrierii la studii a părții reclamante, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamanta, aspect ce nu trebuie ignorat de către instanța de fond.
Mai mult, prin O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-si finaliza a studiile într-un cadru legal si de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, în respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Deși a fost creată această oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici partea reclamantă nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate.
În concluzie, studiile urmate în afara cadrului legal nu pot produce efecte și nici nu pot crea drepturi care pot fi valorificate pe calea introducerii unei acțiuni în instanță.
Așa cum s-a arătat, actele de studiile sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii; dacă aceste condiții nu există sau nu au fost respectate, nu poate invoca eroarea, aparența, buna credință.
Se mai învederează instanței faptul că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către instituția de învățământ pe care a absolvit-o partea reclamantă.
A mai arătat că între M. Educației Naționale și U. „S. Haret”, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică, nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii de chemare în garanție.
Față de cele de mai sus, se solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată față de M.E.N.
In drept, au fost invocate art. 205 Codul de procedură civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr.88/1993, Legea nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, OMECT 2284/2007, HG nr. 185/2013, art. 223 Cod procedură civilă, solicită judecarea în lipsă.
La data de 01.10.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin întâmpinarea formulată se recunoaște calitatea de absolvent și licențiat al Facultății de D. și Administrație Publică București, conform Adeverinței nr 1224/19.02.2014.
Conform art 20 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în învățământul superior, pârâta avea obligația de a elibera diploma de licență și sumplimentul la diplomă, complete, în termen de cel mult 12 luni de la data finalizării studiilor și anume iulie 2009, aceeași obligație revenind pârâtei și în baza Metodologiei Universității S. Haret de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor nr 1405/2009.
Cum de la promovarea examenului de licență, iulie 2009, au trecut mai mult de 12 luni, consideră refuzul acesteia nejustificat, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art 8 alin 1 din Legea 554/2004 solicită obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență.
Referitor la cererea de chemare în garanție a M.E.C solicită admiterea acesteia și obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în Diploma de Licență și suplimentul de licență.
La data de 24.10.2014, reclamantul a formulat un alt răspuns la întâmpinarea depusă de chematul în garanție prin care a solicitat îndepărtarea tuturor apărărilor ridicate de M.E.C și admiterea cererii de chemare în garanție, obligând chematul în garanție la eliberarea avizelor necesare tipăririi tipizatelor constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Între pârâta U. S. Haret și chematul în garanție există un raport juridic născut din refuzul expres al acestuia din urmă de a aproba tipărirea formularelor tipizate care să poată fi folosite de USH la completarea și eliberarea diplomelor de licență.
Reclamantul a absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică- specializarea D., ce a fost acreditată încă din anul 2002, prin însăși Legea de înființare a Universității S. Haret, nr 443/2002, conform art 2 lit b. Procesul de acreditare/autorizare s-a realizat sub incidența Legii 88/1993 și HG 535/1999, astfel încât în anul 2006 U. avea dreptul ca în 2006 să organizeze formele de învățământ ID atât timp cât nici anterior, nici ulteriori acreditării, nici prin Ordonanța nr. 75/2005, și nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de învățământ.
Dreptul pârâtei de a obține avizele necesare în vederea eliberării diplomei către el nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept, atâta timp cât M. Educației sau ARACIS, înființată în baza OUG nr. 75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că pârâta U. S. Haret a funcționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, atât prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, cât și prin art. 34 din Ordonanța 75/2005 obligația de a verifica îndeplinirea standardelor de calitate și de a elabora și promova actul normativ prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program, în cazul în care după supunerea unor noi reevaluări externe și ultimul raport de evaluare externă ar fi fost nefavorabil.
În ceea ce privește ARACIS-ul, instituție înființată în anul 2005 și concepută ca unica instituție care să decidă care instituție merită acreditarea și care nu, reclamantul arată că aceasta a funcționat în ilegalitate până în anul 2009 și nu a funcționat, întrucât potrivit propriului regulament, pentru a funcționa, ARACIS avea nevoie de înscrierea în registrul European ENQA, creat pe baza Tratatului de la Bologna în anul 1999.
De asemenea, reclamantul susține că neîndeplinirea condițiilor acreditării/neacreditării a formelor de învățământ –FR- vizează în mod exclusiv eventuala culpă atât a USH, cât și a MEN, și în baza teoriei „aparenței dreptului” el nu poate fi victima lipsei de acreditare.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor dale, în calitate de student, cu USH, inclusiv că și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. La rândul său, USH a procedat la eliberarea Adeverinței ce atestă calitatea de licențiat, astfel a creat, față de studenții înmatriculați aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Prin note de concluzii, formulate la data de 16.10.2014, U. S. Haret, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție, reiterând susținerile din întâmpinare și cererea de chemare în garanție.
Au fost invocate dispozițiile art. 223 și art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a 2-a.
Analizând cererea reclamantului precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru motivele ce succed:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamantul D. L. M., a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În fapt,
Reclamantul a urmat cursurile, Facultății de D. și Administrație Publică din București- specializarea D., forma de învățământ ID (învățământ la distanță), în perioada 2005 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, iar în urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința de licență nr. 1224/19.08.2014.
Această situație de fapt este confirmată prin înscrisurile depuse de reclamant la dosar, respectiv adeverința de licență nr. 1224/19.08.2014 eliberată de pârâta în cauză.
Reclamantul D. L. M. a supus analizei instanței de contencios administrativ, în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 554/2004, pretinsul refuz nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” de a soluționa cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență aferentă studiilor absolvite.
Refuzul pârâtei U. „S. Haret” vizând soluționarea cererii formulată de reclamantă, apare ca fiind exprimat în mod explicit prin adresa nr._/10.09.2013 emisă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, pârâta justificând neîndeplinirea obligației solicitată de reclamantă prin lipsa formularelor cu regim special al diplomelor de licență, ca urmare a refuzului Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea unor astfel de formulare.
Prin urmare, dată fiind evidenta interdependență dintre, obligația solicitată a fi impusă pârâtei prin cererea formulată de reclamant și obligația solicitată a fi impusă chematului în garanție prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, tribunalul are a analiza în ce măsură refuzul conjugat al pârâtei cu cel al chematei în garanție, care au condus la neeliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta pentru reclamant, în raport de justificările date și de dispozițiile legale incidente, are sau nu caracterul unui refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2, alin. 2, raportat la art. 2, alin. 1, lit. i din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul constată ca fiind incidente următoarele dispoziții legale în vigoare pentru perioada de timp în care reclamantul a urmat cursurile la specializarea D., în forma ID organizată de pârâtă:
Dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 potrivit cu care „Activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu recventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri de zi”.
Dispozițiile art. 5, alin. 3 și 4 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, potrivit cu care „(3) M. Educației și Cercetării actualizează periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) Universitățile pot organiza, cu finanțare din resurse proprii, și studii în alte specializări decât cele prevăzute la alin. (3), cu respectarea procedurilor de autorizare și acreditare”.
Dispozițiile art. 35, alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, potrivit cu care „(1) Pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare numai instituțiile de învățământ superior autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate. (2) Desfășurarea activităților de învățământ preuniversitar și universitar, precum și eliberarea actelor de studii in alte condiții decât cele prevăzute prin prezenta ordonanță de urgență atrag răspunderea civila, contravențională sau penala, după caz”.
Dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1214/2000, privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță în învățământul superior, potrivit cu care „Sunt abilitate sa organizeze ID in specializari determinate institutiile de invatamant superior - universitati, facultati, colegii acreditate sau care au obtinut acreditarea in acest scop”, iar potrivit disp. art. 19, alin. 3 “acreditarea programelor ID se face prin hotărâre a guvernului pe baza raportului Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare, avizat de M.E.N”.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ord. M.E.N. nr. 2284/2007 privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, potrivit cu care „Instituțiile de învãțãmânt superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate sã funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”, iar potrivit disp. art. 7 „Formularele actelor de studii sunt tipãrite și difuzate, în condițiile legii, de cãtre unitatea de specialitate desemnatã de MECT, unitate care poartã întreaga rãspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securitãții tipãririi și pãstrãrii formularelor pânã la ridicarea acestora de cãtre instituțiile beneficiare”.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt expusă, reținând și faptul că forma de învățământ ID organizată de pârâta U.S.H și absolvită de reclamant, nu era una acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu în condițiile legii, nefiind menționată în nici una din Hotărârile de Guvern privind structurile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior (a se vedea HG nr. 916/2005, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008), Tribunalul constată că refuzul pârâtei M.E.N., în avizarea tipăririi formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la aceasta, refuz care a condus la imposibilitatea eliberării de către pârâta USH a actelor de studii solicitate de reclamant, nu este nicidecum unul nejustificat, în sensul disp. art. 2, alin. 1, lit. i și art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acestei soluții, Tribunalul reține și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat produs de Decizia nr. 3306/08.06.2011 dată de Î.C.C.J. a României într-un litigiu purtat între pârâta și chematul în garanție din prezenta cauză, hotărâre prin care Î.C.C.J. a statuat că, „faptul că în cadrul unei universități există un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată, a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege”.
Prin urmare, culpa evidentă a pârâtei USH în neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale care îi reveneau față de reclamantă în urma încheierii contractelor de studii cu aceasta, culpă cauzată exclusiv de organizarea de către pârâtă a unor cursuri universitare într-o formă de învățământ care nu a fost acreditată ori autorizată să funcționeze provizoriu în condițiile legii, având drept consecința imposibilitatea eliberării actelor de studii aferente, nu poate fi imputată pârâtei M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și nu poate conduce nici la admiterea cererii formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Nici susținerile pârâtei legate de pretinsa îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de control care reveneau Ministerului în domeniul verificării legalității și calității învățământului superior, nu pot conduce la o altă soluție, nefiind admis ca efectele produse printr-o stare de nelegalitate, chiar favorizată de o eventuală lipsă de control din partea instituției abilitate, să fie înlăturate printr-o altă nelegalitate, aceea a eliberării unei dimplome de licență pentru o formă de învățământ neacreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
O soluție contrară ar conduce la eliberarea unor acte de studii de nivel superior (diplomă de licență), în condițiile parcurgerii unor cursuri pretins a fi fost organizate la nivel universitar, fără respectarea condițiilor legale în ceea ce privește evaluarea îndeplinirii standardelor minime de calitate pentru respectiva formă de învățământ.
Ca atare, în aceste circumstanțe, neîndeplinirea culpabilă de către pârâta U. S. Haret a obligațiilor asumate față de reclamantă prin încheierea contractelor de studii, nu va putea fi valorificată de către aceasta din urmă prin obținerea actelor de studii solicitate, răspunderea pârâtei putând însă fi atrasă, civil sau după caz, penal, potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 35 alin. 2 din OUG nr. 75/2005, pentru eventualul prejudiciu produs reclamantei prin organizarea unei forme de învățământ neacreditată ori neautorizată să funcționeze provizoriu.
În raport de aceste considerente Tribunalul va respinge atât cererea formulată de reclamantul D. L. M. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de către pârâtă.
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de D. A. L. M., domiciliat în comuna Nucet, ., județul Dâmbovița, CNP_, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13, având ca obiect „obligația de a face”.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, formulată de pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.12..2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. M.D.
Tehnored. S.E.M.
5 ex./21.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1784/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre... → |
|---|
