Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 434/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 434/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 3748/120/2013
Dosar nr._ emisii poluante
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 434
Ședința publică din 7 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Olâc C., CNP_, domiciliat în ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat B. F. O., cu sediul în Târgoviște – micro III, ., nr.2, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice P., cu sediul în P., județul Dâmbovița și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, prin care se solicită restituirea sumei de 2.212 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu plata accesoriilor, calculate de la data plății nedatorate până la achitarea integrală a sumelor, și a cheltuielilor de judecată.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei, conform chitanței . Nr._/11.03.2013 (fila 5) și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 6 martie 2013 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Constatând lămurite toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă instanța estimează că procesul poate fi soluționat la acest termen de judecată, iar în temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ din 30.05.2013, reclamantul Olâc C., CNP_, domiciliat în ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat B. F. O., cu sediul în Târgoviște – micro III, ., nr.2, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice P., cu sediul în P., județul Dâmbovița și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 2.212 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu plata accesoriilor, calculate de la data plății nedatorate până la achitarea integrală a sumelor; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca Peugeot, înmatriculat pentru prima dată în Suedia, stat membru UE, la data de 14.11.1996, a plătit la data de 06.03.2013 suma de 2.212lei, cu chitanța . nr._, cu titlu de taxă pe emisii poluante pentru autovehicule, impusă prin Legea nr. 9/2012.
Se mai arată de către reclamant că prin încasarea acestei taxe i-au fost încălcate drepturile și interesele, taxă care este contrară dreptului comunitar, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, Constituția României și dreptul comunitar. Această taxă specială, fără plata căreia nu ar fi putut înmatricula autoturismul achiziționat, contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de către România prin Tratatul CE, semnat la 01.07.2007 prevăzut în anexa 4, care spune că pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează.
Reclamantul apreciază că Legea nr. 9/2012 creează discriminări între autovehiculele noi produse, între cele second-hand importate din state membre ale comunității europene și cele deja înmatriculate, negând principiul „poluatorul plătește”, având în vedere faptul că potrivit OUG nr. 1/2012 a fost suspendat art. 4 alin. 2 din lege cu privire la obligația de plată a taxei cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate pentru autoturismele reînmatriculate în România.
Totodată, arată reclamantul că practica judiciară europeană, prin cauza C-402/2009 CJUE, a statuat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Mai mult, la data de 14.11.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite s-a pronunțat în recurs în interesul legii, evidențiind că cererile de restituire a taxei pe poluare, întemeiate pe art. 117 pct. d din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile.
În drept, cererea reclamantului a fost întemeiată pe art. 117 pct. d, art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală; art. 131-135, art. 205-207 Cod procedură fiscală, art.1489 Cod civil, art. 25, 28, 90, 92 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004, art. 3, 4, 6, 194 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a anexat, în copie, cerere de restituire a taxei pe poluare; decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule din 05.03.2013 emisă de AFP P.; chitanța . nr._/06.03.2013; certificat eliberat la 05.03.2013 de către AFP P.; documentele de identitate și de proveniență ale autovehiculului; adresa înaintată reclamantului la data de 19.03.2013 de către AFP P..
La data de 14 noiembrie 2013, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a formulat întâmpinare, în conformitate cu art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, această taxă fiind achitată în baza Deciziei de calcul al taxei pe emisii poluante pentru autovehicule, care a fost emisă conform Legii nr. 9/2012.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule arată că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, ori restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabili la organul fiscal, în temeiul titlului.
Se menționează, ca practică judiciară, dosarul nr._/3/2009 al Curții de Apel București- Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, în care s-a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care reclamantul va solicita acest lucru, solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 24 ianuarie 2014 reclamantul O. C. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată întrucât această plată a fost achitată nelegal, deoarece prevederile legale interne sunt în contradicție față de prevederile comunitare.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține că solicitarea acestuia este neîntemeiată, pentru motivele ce succed:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamantul O. C., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice P., și Administrația F. pentru Mediu, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea la restituirea sumei de 2.212 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu plata accesoriilor, calculate de la data plății nedatorate până la achitarea integrală a sumelor; cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a achitat suma de 2.212 lei conform chitanței . nr._/06.03.2013 reprezentând taxă pentru emisii poluante în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca Peugeot, cu număr de identificare VF3233J_, astfel cum rezultă din decizia de calcul privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule având din 05..03.2013, emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală – AFP P., fila 14 din dosar.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
Instanța reține că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele a fost instituită prin Legea nr. 9/2012, lege care a abrogat expres OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr.9/2012,”(1)Obligația de plată a taxei intervine: a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente,potrivit legii,a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul,în cazul în care,la momentul scoaterii sale din parcul național,i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei,în conformitate cu prevederile art.7.(2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate,în România,asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,conform Legii nr.571/2003,cu modificările și completările ulterioare,sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe,potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Conform art. 6 din actul normativ menționat, determinarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului,capacitatea cilindrică) și clasificarea din punctul de vedere al emisiilor poluante, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului,conform coeficienților descriși în anexa 4.
Prin OUG nr.1/2012 dispozițiile art.4 alin.(2) ale Legii nr.9/2012, care prevedeau aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, au fost suspendate până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, la data de 1 ianuarie 2013, dispozițiile legale suspendate au reintrat în vigoare, iar la data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare o reglementare nouă, respectiv OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Curtea de Justiție a Comunităților europene s-a pronunțat la data de 5 octombrie 2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag și Bacs Kiskun Magyiei Birosag în cauzele reunite C-290/05 Nadasdi și C-333/05 N., ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru,ci pentru prima înmatriculare a autoturismului pe teritoriul acestui stat membru,în vederea punerii în circulație,nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art.90 din Tratatul CE.
Conform dispozițiilor art.110 paragraful 1 din TFUE, aplicabil în speță, ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect ,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea discriminărilor fiscale între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
După cum Curtea Europeană de Justiție a statuat deja, art. 90 din TCE reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 18 ianuarie 2007,Brzezinski,C-313/05,pct.27).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, art. 90 din TCE (în prezent art.110 din TFUE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import ( Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia / G., C-74/06, pct.24; Ordonanța din 10 decembrie 2007, Kawala,C-134/07,pct.28; Hotărârea din 17 iulie 2008, Krawczynski, C-426/07,pct.31).
În concepția Curții de Justiție a Uniunii Europene toate autovehiculele comercializate pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe piețele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin „produse concurente” ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs,al caracteristicilor și al uzurii. În contextul asigurării liberei circulații a mărfurilor și a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naționale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abțină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naționale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (Hotărârea din 15 septembrie 2005,Comisia/Danemarca,C-464/02).
Acest principiu a fost reafirmat de Curtea Europeană de Justiție în Hotărârea din 19 martie 2009,Comisia/Finlanda.C-10/08, pct.24, în care s-a arătat că „un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art.90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
Așadar, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Problema care se pune în speță este aceea dacă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, solicitată reclamantului, se aplică în practică în același mod, atât autovehiculelor de ocazie importate, cât și celor cumpărate din țară, aceste două categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul art. 110 paragraful 1 din TFUE.
Potrivit reglementării în vigoare la data achitării acesteia pentru înmatricularea autoturismului, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Se observă însă că obligația de plată a acestei taxe intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestei taxe.
Rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, impusă de autoritățile române autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară prevederilor art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Este adevărat că, examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 din TCE), prin Hotărârea din 7 aprilie 2011,T.,C-402/09,Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru,dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație,în statul membru menționat,a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre,fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, Curtea a decis că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . OUG nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piață anterior OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat,la data de 7 iulie 2011 și în Cauza C-263/10, N..
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea pronunțată în cauza C-402/09, T., statuând că modificările succesive aduse OUG nr.50/2008, prin OUG nr.208/2008,OUG nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și OUG nr.117/2009, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante,în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre (paragraful 27).
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu constatat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile preliminare menționate, prin taxarea unitară indiferent dacă este vorba despre un autovehicul nou, un autovehicul second - hand înmatriculat deja într-un alt stat membru al Uniunii Europene și care se înscrie în evidențele autorității competente de către primul proprietar din România sau un autovehicul second - hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, vehiculele de ocazie deja prezente pe piața națională nemaifiind scutite de la plata taxei menționate cu ocazia unei noi înmatriculări.
În cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 potrivit cu care ”(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare și dispozițiile art.4 alin. (2) din același act normativ, potrivit cu care, taxa pentru emisiile poluante se aplică și cu privire la autovehiculele naționale pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Se constată că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare după data de 1 01. 2013, a intrării în vigoare a disp. art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, care își găsesc aplicare conform principiului tempus regit actum.
De asemenea, autoturismul proprietatea reclamantului, marca Peugeot, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare eliberat de Comunitatea Europeană, – fila 23 -a fost înmatriculat prima dată în anul 1996, în Suedia, iar cu privire la acest autoturism nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă prevăzută de art. 214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului O. C. formulată împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice P., Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul Olâc C., CNP_, domiciliat în ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat B. F. O., cu sediul în Târgoviște – micro III, ., nr.2, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice P., cu sediul în P., județul Dâmbovița și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2014.
Președinte, Grefier,
M. D. R. O.
Red. MD /Tehn. RO
Ex. 7 ex./27.03.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 164/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1570/2014. Tribunalul... → |
|---|
