Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1569/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1569/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 1785/120/2014
Dosar nr._ Legea nr. 188/1999
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1569
Ședința publică din data de 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de către reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, cu punctul de lucru în București, .-38, sector 1, CUI_, în calitate de reprezentant pentru membrii de sindicat M. R.-S., P. M. și V. E.-P., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, reprezentată de Director, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”.
Potrivit încheierii din 24 octombrie 2014, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru această dată, dezbaterile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ /14.04.2014, reclamantul S. Național al Polițiștilor si Vameșilor "Pro Lex", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat M. R.-S., P. M. și V. E.-P., potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, în contradictoriu cu pârâtul, Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună plata compensației de 5 - 25% din salariul de funcție cuvenit agenților de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule, în condițiile legii, pe ultimii trei ani și în prezent, atât timp cât simt îndeplinite condițiile prevăzute de lege; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul învederează faptul că, membrii de sindicat în numele cărora au formulat prezenta acțiune sunt angajați ai instituției pârâte și au calitatea de polițiști funcționari publici cu statut special, iar în raport de specificul funcției și atribuțiile care le revin prin natura profesiei, desfășoară și activitatea de conducători auto.
Potrivit art. 34 din anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - „Maiștrii militari, subofițerii, soldații și gradații voluntari, agenții de poliție și cei din sistemul administrației penitenciare și personalul contractual care desfășoară activități de conducători de autovehicule, inclusiv cei care conduc motociclete cu ataș, care, prin natura muncii, lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător au dreptul la o compensație de 5 - 25% din solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite."
Așadar, compensația de 5 - 25% din salariul de funcție, se acordă tuturor agenților de poliție care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 34 din anexa VII a Legii salarizării nr. 284/2010: sunt agenți de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule; lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele nelucrătoare; nu li se poate acorda timp liber corespunzător.
Procedura și condițiile de acordare a acestui spor sunt menționate în Anexa nr. 5 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/214/05.10.2011.
In urma plângerii prealabile efectuate, pârâtul, invocând prevederile OMAI S/214/2011, motivează neacordarea dreptului solicitat, pe inexistența funcției de „conducător auto" în statul de organizare. Deși legea nu prevede condiția existenței, în statul de organizare, pe lângă funcția generală de agent și funcția de conducător auto, pârâtul refuză să recunoască și să acorde acest drept. De altfel, un funcționar public nu poate ocupa mai multe funcții într-o instituție publică ; numai în MAI există „funcții suplimentare" adăugate celor de polițiști (ex. consilier juridic, conducător auto).
Așadar, angajatorul, eludând prevederile legale, condiționează acordarea dreptului solicitat, de înscrierea în statul de organizare, pe lângă funcția de bază pe care agenții o dețin, și a funcției de „conducător auto".
O astfel de interpretare este de natura să creeze un abuz și să ducă la încălcarea unui drept care este reglementat prin lege.
Dreptul de a primi compensația de 5 - 25% din salariul de funcție se cuvine membrilor de sindicat, agenți de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule, în cauză fiind îndeplinite prevederile legale invocate: sunt agenți de poliție; desfășoară activități de conducători de autovehicule, fapt dovedit prin foile de parcurs; lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător.
Cu privire la ultimul aspect, precizează că, deși Codul muncii prevede acordarea unui spor pentru compensația muncii prestate peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, începând din 2010, polițiștii nu au mai primit nici un spor pentru munca prestată în aceste condiții. Mai mult, în această perioadă, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta și duminica), repausul săptămânal a fost acordat în alte zile ale săptămânii (luni-vineri), dar nu li s-a mai acordat nicio compensație financiară sau timp liber corespunzător, potrivit legii.
Se mai precizează faptul că anumite inspectorate de poliție au făcut demersuri pentru modificarea statelor de funcții prin adăugarea sintagmei „conducători auto" (ex. IPJ G., IPJ Tulcea), iar IPJ Cluj și IPJ Argeș acordă această compensație agenților de poliție care sunt și conducători auto.
In ceea ce privește OMAI nr. S/214/2011, prin care se reglementează normele metodologice de aplicare a prevederilor legale, acestea sunt texte emise de către minister, care au rolul de a exemplifica și de a detalia modul în care o anume lege trebuie să fie aplicată, neputând adăuga la lege.
În acest sens, instanța supremă a statuat, printr-o decizie de îndrumare că „(...) respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege " (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Și instanța de contencios constituțional a reținut faptul că: „soluționarea conflictului legilor în timp face necesară diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; acesta din urmă nu poate, fără a avea efect retroactiv, să aducă atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum" (Decizia nr. 73/19.07.1995 publicată în Monitorul Oficial nr. 177/08.08.1995).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 din anexa VII la Legea nr. 284/2010, art.39 din Legea nr. 360/2002, art. 16 din Ordonanța nr. 38/30.01.2003, OUG nr. 1/2010 și ale celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei; art. 223 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă.
Au fost anexate, în copie, tabel anexă cu reclamanții reprezentați în cauză; dovada calității de reprezentant; plângerile prealabile nr._/30.10.2013 și_/17.02.2014; răspunsurile instituției pârâte nr._/19.11.2013 și_/13.03.2014; răspunsurile primite de la IPJ Argeș (nr._/03.04.2013), IPJ Cluj (nr._/25.04.2013), IPJ G. (nr. 6446/05.08.2013) și IPJ Tulcea (nr._/13.08.2013) – filele 9 - 21.
În temeiul prevederilor art. 205 Cod procedură civilă, la data de 19 mai 2014, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului.
Prin întâmpinare, pârâta precizează că, în conformitate cu prevederile art. 34 din Anexa nr. VII a Legii - cadru nr. 284/2010 "maiștrii militari, subofițerii, soldații și gradații voluntari, agenții de poliție și cei din sistemul administrației penitenciare și personalul contractual care desfășoară activități de conducători de autovehicule, inclusiv cei ce conduc motociclete cu ataș, care, prin natura muncii, lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător, au dreptul la o compensație de 5 - 25 % din solda funcției / salariul funcției de bază, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite".
Din cele mai sus enunțate rezultă că, pentru ca un polițist să poată beneficia de sporul de 5 - 25 % din salariul funcției de bază, trebuie îndeplinite cumulativ, mai multe condiții, respectiv: persoana în cauză trebuie să desfășoare activități de conducători de autovehicule; persoana în cauză să lucreze peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează ; persoanei în cauză să nu i se poată acorda timp liber corespunzător și dreptul la compensație să fie în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Ordonatorul principal de credite, prin O.M.A.I. nr. S/214/2011, privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I., prevede la pct. 2 din Anexa nr. 5 următoarele: "Compensația se acordă numai maiștrilor militari, subofițerilor, soldaților și gradaților voluntari, agenților de poliție și personalului contractual încadrați/încadrat în funcția de conducător auto, prevăzută în statul de organizare, precum și celor încadrați în alte funcții, care au trecută în statul de organizare, pe lângă funcția respectivă și cea de conducător auto, cu condiția să aibă în primire autovehicule și să efectueze muncă peste programul normal de lucru în această calitate".
Astfel, din acest act normativ reiese că pentru a fi în conformitate cu normele metodologice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: persoana în cauză trebuie să fie încadrată în funcția de conducător auto, prevăzută în statul de organizare, sau în altă funcție care are trecută în statul de organizare, pe lângă funcția respectivă și pe cea de conducător auto; trebuie să aibă în primire autovehicule și să efectueze muncă peste programul normal de lucru în calitate de conducător auto.
Din adresa nr._/28.IV.2014, Serviciul Resurse Umane din cadrul I.P.J. Dâmbovița arată că în statul de organizare al I.P.J. Dâmbovița nu există funcții de conducător auto, însă există, în schimb, 11 funcții de agenți care au trecute pe lângă funcția de bază și funcția de conducător auto.
Din aceeași adresă reiese că nici unul dintre lucrătorii reclamanți în dosar nu ocupă funcții de conducător auto și nu au trecută pe lângă funcția de bază și funcția de conducător auto.
In plus, nici unul dintre cei în cauză nu desfășoară nici în timpul serviciului și nici în afara orelor de program activități specifice conducătorilor auto, ci activități specifice lucrătorilor operativi.
In conformitate cu prevederile art. 9 al. 1 din O.U.G. 103/2013, în anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
De asemenea, cei trei reclamanți nu au făcut dovada efectuării de ore suplimentare și nici că nu li s-a putut acorda timp liber corespunzător orelor lucrate în afara programului normal de lucru.
Din toate cele de mai sus, reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil, că cei trei reclamanți nu îndeplinesc condițiile prevăzute în mod cumulativ de legiuitor pentru a li se putea acorda sporul solicitat.
Se mai susține că adresele emise de celelalte inspectorate județene nu au relevanță în cauză, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul lor, aceste inspectorate au acordat sporul lucrătorilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
A fost depusă, în copie, adresa nr._/28.IV.2014 emisă de Serviciul Resurse Umane din cadrul I.P.J. Dâmbovița ( fila 24 ).
Au fost invocate dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedura civila.
La data de 4 septembrie 2014, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, prin reprezentant legal Președinte V. L., în numele membrilor de sindicat, invocă excepția de nelegalitate a art. 2 din Anexa 5 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/214/05.10.2011.
Reclamantul arată că prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze introdusă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, a solicitat instanței să se dispună obligarea acestuia la plata compensației de 5 - 25% din salariul de funcție cuvenit agenților de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule, în condițiile legii, pe ultimii trei ani și în prezent, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege; cu cheltuieli de judecată.
Așa cum a arătat în cererea introductivă de instanță, dreptul de a primi compensația de 5 - 25% din salariul de funcție se cuvine membrilor de sindicat, agenți de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule, în cauză fiind îndeplinite prevederile art. 34 din anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: sunt agenți de poliție; desfășoară activități de conducători de autovehicule, fapt dovedit prin foile de parcurs; lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător.
Cu privire la ultimul aspect, reclamantul face precizarea că, deși Codul muncii prevede acordarea unui spor pentru compensația muncii prestate peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, începând din 2010, polițiștii nu au mai primit nici un spor pentru munca prestată în aceste condiții. Mai mult, în această perioadă, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta și duminica), repausul săptămânal a fost acordat în alte zile ale săptămânii (luni - vineri), dar nu li s-a mai acordat nicio compensație financiară sau timp liber corespunzător, potrivit legii.
Urmare plângerii prealabile efectuate, pârâtul, invocând prevederile OMAI S/214/2011, motivează neacordarea dreptului solicitat, pe inexistența funcției de „conducător auto" în statul de organizare.
Pârâtul invocă prevederile art. 2 din Anexa 5 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/214/05.10.2011, potrivit cu care "compensația se acordă numai ... agenților de poliție încadrați în funcția de "conducător auto" prevăzută în statul de organizare precum și a celor încadrați în alte funcții, care au trecută în statul de organizare pe lângă funcția respectivă și pe cea de "conducător auto", cu condiția să aibă în primire autovehicule și să efectueze muncă peste programul normal de lucru în această calitate. "
Se solicită a se constata faptul că refuzul acordării dreptului este motivat de neîndeplinirea unei condiții care nu este prevăzută de lege, ci adăugată printr-un ordin intern, secret. Toate funcțiile sunt prevăzute în C.O.R. (Clasificarea ocupațiilor din România), iar un funcționar public nu poate ocupa mai multe funcții într-o instituție publică (art. 94. din Legea nr. 161/2003 – 1. Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică ; 2. Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice;).
De asemenea, consideră că art. 2 din Anexa 5 la OMAI nr. S/214/05.10.2011 cuprinde prevederi care exced prevederilor legale în aplicarea cărora a fost emis, respectiv dispozițiilor imperative ale art. 34 din anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Practic ordinul adaugă la lege.
In conformitate cu prevederile art. 1 alin (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „ Reglementarea relațiilor sociale prin lege și prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc. "
Referitor la ierarhia actelor normative art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Astfel, printr-un act normativ cu caracter inferior nu poate fi modificată sfera de cuprindere a raporturilor juridice reglementate prin actul normativ de rang superior.
In consecință apreciază că dispozițiile art. 2 din Anexa 5 la OMAI nr. S/214/05.10.2011 sunt nelegale, motiv pentru care solicită instanței admiterea excepției de nelegalitate.
S-a solicitat și admiterea probei cu expertiza contabilă, prin care să se stabilească numărul de ore în care au desfășurat activități de conducători de autovehicule defalcate pe luni și indemnizația cuvenită pentru lunile respective, în procentul stabilit prin OMAI nr. S/214/2011; numărul zilelor lucrate sâmbăta și duminica, pentru care s-a acordat repaus săptămânal în zilele lucrătoare ( luni - vineri), dar nu și compensația cu timp liber corespunzător aferentă, defalcată pe luni calendaristice; sumele de bani cuvenite cu titlu de indemnizație pentru activitatea de conducători auto.
În drept, au fost invocate art. 4 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrative și art. 254 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
La data de 06.10.2014, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – prin reprezentanții săi legali a formulat note scrise la excepția de nelegalitate a art. 2 din Anexa 5 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/214/05.X.2011 ridicată de S. N. al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, prin care se solicita constatarea nelegalității art. 2 din Anexa 5 la OMAI nr. S/214/05.X.2011 și admiterea probei cu expertiza contabilă.
Cu privire la primul capăt de cerere, solicită instanței respingerea acestuia, pe următoarele considerente:
Plata compensației de 5 - 25 % din salariul de funcție cuvenit agenților de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule este reglementată de art. 34 din anexa nr. VII a Legii - cadru nr. 284/2010, pentru stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Acest articol are următorul conținut: maiștrii militari, subofițerii, soldații și gradații voluntari, agenții de poliție și cei din sistemul administrației penitenciare și personalul contractual care desfășoară activități de conducători de autovehicule, inclusiv cei care conduc motociclete cu ataș, care, prin natura muncii, lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător au dreptul la o compensație de 5 - 25% din solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Din interpretarea articolului de lege mai sus menționat se desprind următoarele concluzii:
Agentul de poliție trebuie să desfășoare activități de conducători de autovehicule. Acesta, în calitate de conducător de autovehicul (prin natura muncii), trebuie să lucreze peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal, sau în zilele în care, în conformitate cu prevederile legale, nu se lucrează. De asemenea, agentului de poliție să nu i se poată acorda timp liber corespunzător.
In conformitate cu prevederile legii, ordonatorul principal de credit a emis O.M.A.I. S/214/2011, care, la punctul 2 din Anexa nr. 5 (Regulament pentru acordarea compensației de 5-25 % personalului care desfășoară activități de conducători de autovehicule (...), care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru ) prevede: "compensația se acordă numai maiștrilor militari, subofițerilor, soldaților și gradaților voluntari, agenților de poliție și personalului de poliție încadrat/încadrați în funcția de conducător auto, prevăzută în statul de organizare, precum și celor încadrați în alte funcții, care au trecută în statul de organizare, pe lângă funcția respectivă și cea de conducător auto, cu condiția să aibă în primire autovehicule și să efectueze muncă peste programul normal de lucru, în această calitate".
Se observă că acest O.M.A.I. a clarificat condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un agent de poliție pentru beneficia de sporul de 5 - 25 % .
Se poate observa că O.M.A.I. nu adaugă la lege, întrucât nu impune condiții noi față de cele prevăzute de lege, ci doar lămurește condițiile care trebuie îndeplinite de un lucrător de poliție pentru a beneficia de spor.
Din analiza articolului 34 din Legea nr. 284/2010 se observă că acest spor se acordă numai agenților de poliție care au ca atribuții de serviciu activități de conducere auto și care efectuează ore suplimentare în exercitarea atribuțiilor de conducător de autovehicul, iar pentru orele suplimentare nu li se poate acorda timp liber.
Acest lucru rezultă și din reglementările ulterioare referitoare la compensarea timpului liber.
Astfel, art. 9 al. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 prevede că în anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Art. 3 alin. 1 din O.M.I. nr. 101/2014 prevede că personalul M.A.I. care desfășoară activități în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează beneficiază de o majorare de 75% din solda lunară/salariul de bază prevăzută/prevăzut de legislația în vigoare la data de 31 decembrie 2009, denumită în continuare majorare, dacă timpul astfel lucrat nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, în condițiile OUG nr. 103/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare.
Se observă astfel că pentru orele suplimentare lucrate de polițiști, atunci când nu se poate acorda timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75 % din salariul de bază ; acest lucru deoarece lucrătorii de poliție care efectuează ore suplimentare, în general fac parte din structurile operative și nu sunt conducători auto, în accepțiunea Legii nr. 284/2010.
Sporul de 5 - 25% se acordă agenților de poliție care nu sunt lucrători operativi și care desfășoară numai activități de conducător auto ; acesta fiind și motivul pentru care există discrepanța de cuantum între sporuri.
Cei trei lucrători de poliție care au solicitat sporul de 5 - 25 % sunt lucrători operativi - doi dintre ei, la data formulării cererii de chemare în judecată aveau funcția de șef de post de poliție, iar al treilea era lucrător de investigații criminale.
Faptul că dețin atestat pentru conducerea autovehiculelor, că au autoturisme în primire și că le conduc, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, nu îi îndreptățește să solicite sporul cerut. Aceștia au cu totul alte atribuții în fișa postului, iar conducerea autoturismelor din dotare îi sprijină în activitatea desfășurată.
Chiar dacă cei trei efectuează ore suplimentare, desfășoară activitățile respective în calitate de lucrători operativi și nu în calitate de conducător auto ; aceștia efectuează cercetări la fața locului, audieri, muncă informativă, etc..., iar pentru aducerea la bun sfârșit a îndatoririlor, cei trei folosesc autoturismele de serviciu.
In aceste condiții, este evident că reclamanții pot beneficia numai de sporul de 75 %, neputând beneficia și de cel de 5 - 25%, singurii lucrători de poliție care pot beneficia de ambele sporuri, cumulat, sunt cei care au trecută în statul de organizare, pe lângă funcția respectivă funcția de conducător auto.
Având în vedere că O.M.A.I. S/214/05.X.2011 clarifică prevederile Legii nr. 284/2010, fără să adauge la lege, apreciază că trebuie respinsă excepția de nelegalitate invocată de reclamant și menținerea în continuare a prevederilor art. 2 din Anexa la OMAI S/214/2011.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, învederează instanței următoarele:
Judecarea fondului cauzei depinde de soluționarea excepției de nelegalitate. In aceste condiții, solicită suspendarea judecării fondului cauzei, până la soluționarea excepției de nelegalitate.
De asemenea, apreciază că proba cu expertiza propusă de reclamanți trebuie respinsă, obiectul acțiunii în instanța formulată de aceștia este obligarea I.P.J. Dâmbovița la plata către ei a compensației de 5 - 25 % din salariul de funcție, din urmă pe trei ani și în prezent.
Este evident, în aceste condiții, că necesitatea probei cu expertiza contabilă nu reiese din cercetarea judecătorească, iar partea o putea prevedea.
Pârâtul solicită decăderea reclamanților din dreptul de a propune proba cu expertiza contabilă.
In cazul în care, totuși, instanță va admite solicitarea efectuării unei expertize contabile, solicită în mod expres să le fie comunicate obiectivele acesteia, pentru a putea formula obiecțiuni.
In cazul în care reclamanții își mențin obiectivele pe care le-au propus, învederează instanței că se opun analizării celui de-al doilea obiectiv, deoarece nu are legătură cu cauza.
Reclamanții nu au solicitat plata orelor suplimentare lucrate, ci compensația prevăzută pentru conducătorii auto. In aceste condiții, stabilirea numărului de ore suplimentare lucrate nu are relevanță, ci ar trebui să fie stabilite numărul de ore lucrate ca și conducător auto în zilele de sâmbătă și duminică.
Analizând cererea reclamantului, excepția de nelegalitate a art. 2 din Anexa 5 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/214/05.10.2011, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, S. Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în calitate de reprezentant – în temeiul disp. Art. 28 din Legea 62-2011 – a membrilor de sindicat M. R. S., P. Mihainși V. E. – P., a solicitat, în contradictoriu cu IPJ Dâmbovița plata compensației de 5-25% din salariul de funcție cuvenit agenților de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule, în condițiile legii, drepturi salariale aferente ultimilor trei ani.
Cererea este fundamenată legal pe disp. art. 34 anexa VII din Legea 284-2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin adresa nr._ din 19 11.2013 – fila 12 a dosarului - MAI – Inspectoratul de Poliție Județean Dîmbovița, a răspuns plângerii prealabile formulată de către V. E. – P..
În prezenta cauză, instanța va analiza legalitatea cererii, în raport de dispozițiile art. 34 anexa VII din Legea 284-2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, incidente în cauză.
Potrivit acestor dispoziții, „Maiștrii militari, subofițeri, soldați și gradații voluntari, agenții de poliție și cei din sistemul administrației penitenciare și personalul contractual care desfășoară activități de conducători de autovehicule, inclusiv cei care conduc motociclete cu ataș, care, prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător, au dreptul la o compensație de 5-25% din solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Potrivit disp. pct. 2 din Anexa nr. 5 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S-214-5 10.2011 – Regulamentul privind acordarea compensației de 5-25% personalului care desfășoară activități de conducători de autovehicule - „Compensația se acordă numai maiștrilor militari, subofițerilor, soldaților și gradaților voluntari, agenților de poliție și personalului contractual încadrați în funcția de conducător auto prevăzută în statul de organizare, precum și celor încdrați în alte funcții, care au trecută pe lângă funcția respectivă și cea de conducător auto, cu condiția să aibă în primire autovehicule și să efectueze muncă peste programul normal de lucru în această calitate.”
În cazul de față, este necontestat că membrii de sindicat M. R. S., P. Mihainși V. E. – P., nu ocupă în statul de organizare al unității funcția de conducător auto și nu figurează pe lângă funcția principală cu cea de conducător auto, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ, condițiile impuse de Normele Metodologice ale Legii - cadru nr. 284-2010.
Într-adevăr, așa cum se invocă, legea nu condiționează acordarea drepturilor salariale în discuție, de menționarea funcției de conducător auto în statul de organizare. În schimb, așa cum s-a arătat, legea face trimitere la Normele Metodologice aprobate prin Ordin al ordonatorului principal de credite, norme care impun această condiție în mod imperativ.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de S. Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în calitate de reprezentant a membrilor de sindicat M. R. S., P. Mihainși V. E. – P., în contradictoriu cu IPJ Dâmbovița
Asupra excepției de nelegalitate a pct. 2 din Anexa nr. 5 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S-214-5 10. 2011.
Sub aspectul soluționării acestei excepții, se constată incidența disp. art. 4 din Legea 554- 2004, a contenciosului administrativ, potrivit cu care, Excepția de nelegalitate(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Din interpretarea acestor dispoziții, se deduce că excepția de nelegalitate este admisibilă numai în privința actelor administrative cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este definit ca fiind actul care produce efecte juridice față de un subiect de drept, determinat - autorizații, acte prin care se atribuie un statut personal, respectiv drepturi și obligații pentru un subiect de drept determinat – diplome, certificate, permise - acte de aplicare a constrângerilor administrative, acte administrative cu caracter jurisdicțional.
Actul administrativ cu caracter normativ este cel care cuprinde reglementări de principiu aplicabil la un număr nederminat de persoane, producând efecte erga omnes.
Dispoziția pct. 2 din Anexa nr. 5 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S-214-5 10. 2011, are caracter normativ, fiind aplicabil unui număr nedeterminat de persoane - lucrătorilor din cadrul MAI, care îndeplinesc condițiile specificate - motiv pentru care instanța nu poate analiza legalitatea acestuia, raportat la dispozițiile unui alt act normativ, excepția de nelegalitate invocată, urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, cu punctul de lucru în București, .-38, sector 1, CUI_, în calitate de reprezentant pentru membrii de sindicat M. R.-S., P. M. și V. E.-P., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, reprezentată de Director.
Respinge excepția de nelegalitate a disp. art. 2 din Anexa 5 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/214/05.10.2011.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. MD
Tehnored. RO
4 ex./05.01.2015
| Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1418/2014. Tribunalul... → |
|---|
