Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 153/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 523/828/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 153
Ședința publică din 12.02.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTORI – E. N.
- C. GHEORGE
GREFIER M. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1690/17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. G., domiciliat în comuna Bogați, ., județul Argeș.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru petent avocat D. C., lipsă fiind recurentul intimat IPJ Argeș.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Apărătorul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le și depune la dosarul cauzei, și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța în baza dispozițiilor art. 305 cod. pr. civilă admite probe cu înscrisuri.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. D., având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Subliniază faptul că, referitor la prima dintre mențiunile descrise în cuprinsul procesului verbal în cea ce privește prezența peste limita legală admisă, a noxelor emanate de către autocamionetă, această constatare a fost efectuată fără un mijloc tehnic omologat, într-un refugiu de pe autostradă, iar ulterior nu a fost confirmată de către reprezentanții RAR Pitești, și nici nu s-a depus la dosarul cauzei de către recurent o fișă din care să rezulte nivelul noxelor admis, sau Normativul noxelor. Cu privire la cea de-a doua sancțiune aplicată, care privește existența unor defecțiuni grave la sistemul de frânare, și la sistemul de semnalizare, nu s-a confirmat după verificările efectuate la unitatea service aparținând RAR Pitești. Depune concluzii scrise.
Instanța în baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă, instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 667/29 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Topoloveni a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. G., în contradictoriu cu I.P.J. Argeș, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ /13.07.2012 iar prin sentința civilă nr. 1690/17.09.2013, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul B. G., dispunând anularea procesului verbal de contravenție . nr._/ 16.03.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal ., nr._, încheiat în data de 16.03.2012, petentul B. G., a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 455 lei, suspendandu-i-se dreptul de a conduce, reținându-se că la data respectivă a fost depistat în timp ce conducea pe A1 la km 149 autocamioneta marca Aro cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca, cu nr. de înmatriculare_ . La controlul efectuat împreună cu reprezentanții RAR Argeș, s-a constatat prin rapoartele de control tehnic, că autoutilitara prezenta noxe peste limita legala admisă, semiremorca având defecțiuni grave la sistemul de frânare și sistemul de lumini, partea din spate stânga, fapte prevazute si pedepsite de dispozitiile art.102 al.3 lit.b din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din O.G. 195/2002 R, art.148 alin 7 din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.1 din O.G.195/2002 R, art.101 alin.1/11 din OUG 195/2002.
Plângerea contravențională a fost formulată în termen legal.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, instanța constată că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din același act normativ. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cât privește temeinicia procesului verbal atacat, se reține că din declarațiile martorilor S. S. si Dutulescu M. R., se constată că modalitatea in care s-a efectuat verificarea autovehiculului nu a fost corespunzătoare. Astfel, se reține că din cauza încărcăturii, mașina nu putea frâna la capacitatea maxima, axa remorcii trebuind sa fie blocata in momentul verificării sistemului de frânare.
Se mai arată că, în raportul întocmit de agentul constatator, se menționează ca semiremorca cu nr. de înmatriculare_ are defecțiuni la sistemul de frânareiar la autocamioneta marca Aro cu nr. de înmatriculare_ s-a constatat noxe peste limita legala admisa, neindicându-se insa, care este capacitatea de frânare a ansamblului, respectiv nivelul noxelor, pentru a se putea aprecia asupra gravității faptelor săvârșite.
S-a mai apreciat că, în cauză, fapta imputată petentului poate fi calificată drept „acuzație în materie penală”, conform criteriilor alternative stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984, hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 8 iunie 1976, hotărârea Lauko împotriva Slovaciei din 2 septembrie 1998, hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007), și anume: calificarea faptei dată în dreptul intern, natura faptei, natura și gradul de gravitate al sancțiunii ce urmează a fi aplicată.
Analizând aceste criterii, instanța a constatat, pe de o parte, că dreptul intern nu califică drept „penală” contravenția ce a fost reținută în sarcina petentului, însă acest aspect nu are decât o valoare relativă. Pe de altă parte, instanța arată că dispozițiile legale apreciate a fi încălcate de petent au un caracter general, adresându-se tuturor persoanelor cărora le impune un anumit comportament, stabilind și o sancțiune pentru a descuraja și a pedepsi.
De asemenea, instanța a avut în vedere și natura sancțiunii ce a fost aplicată, respectiv o sancțiune ce are caracter punitiv.
Față de aceste împrejurări, fapta imputată petentului având „caracter penal”, în speță devin aplicabile garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petentul beneficiind în consecință de prezumția de nevinovăție. Prin urmare, instanța a apreciat că intimata avea obligația să facă dovada faptei reținute în procesul-verbal de contravenție, îndoiala profitând contravenientului.
În ceea ce privește dovada, prima instanța a arătat că procesul-verbal de contravenție poate să se bucure de o prezumție de legalitate și temeinicie numai cu respectarea unor limite rezonabile, luând în considerare miza litigiului și respectarea dreptului la apărare, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988, hotărârea Telfner împotriva Austriei din 20 martie 2001, hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007).
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
Din materialul probator existent la dosar, rezulta ca ansamblul respectiv avea la momentul controlului, inspecția tehnica periodica in termenul de valabilitate.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că plângerea formulată de petiționar este întemeiată, pe cale de consecință, anulând procesul verbal de contravenție ca fiind netemeinic.
La data de 15.11.2013, în termen legal, intimata I.P.J. Argeș a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat următoarele considerente:
Intimatul-petent a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 455 lei si suspendarea dreptului de a conduce, întrucât la data de 16.03.2012 a fost depistat în timp ce conducea pe Autostrada A1 la km l49 autocamioneta marca Aro, cu numărul de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare_ iar la controlul efectuat împreuna cu reprezentanții RAR Argeș, s-a constatat prin rapoartele de control tehnic, ca autoutilitara prezenta noxe peste limita legala admisă, semiremorca având defecțiuni grave la sistemul de frânare si sistemul de lumini partea din spate stânga.
În continuare, se susține că împotriva procesului-verbal s-a formulat plângere pe care instanța de fond a admis-o, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție; sentința fiind nelegala si netemeinica.
Recurenta intimată precizează ca instanța de fond a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției motivat de faptul ca din declarațiile martorilor S. Ș. si Dutulescu M. R. s-a constatat ca modalitatea în care s-a efectuat verificarea autovehiculului nu a fost corespunzătoare.
In acest context, declarațiile martorilor propuși de petent nu pot fi admise dincolo de constatarea efectuata de către lucratorii RAR Argeș, constatarea fiind efectuata cu dispozitive certificate si verificate de către autoritățile competente. Astfel, constatările tehnice, efectuate de aparate certificate nu pot fi înlăturate de aprecierile subiective ale martorilor care nu au avizul necesar pentru a face aprecieri cu privire la starea tehnica a autovehiculelor.
Mai mult, potrivit art.34 alin. l din OG nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție se bucura de prezumția relativă de adevăr. Eficienta acestor prevederi a fost recunoscuta de instanța de control constituțional prin Deciziile nr. 490, 727, 787/2008 s.a. Caracterul general obligatoriu al Deciziilor Curții Constituționale, reglementat prin legea fundamentala a statului, a determinat instanțele judecătorești sa aplice prevederile OG nr.2/2001, în sensul ca actul sancționator întocmit de organele de control se prezuma a reflecta realitatea faptica, pana la proba contrarie ( în acest sens Dec. 15/2009 a Tribunalului Argeș).
Se apreciază că instanța de judecata nu poate trece peste prevederile art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001, astfel că sarcina probei incumba petentului, aceasta trebuind sa faca dovada unei situații de fapt diferită față de cea consemnata in cuprinsul actului contestat.
De asemenea, fapta de a conduce un autoturism cu defecțiuni grave la sistemul de frânare și sistemul de lumini partea din spate stânga, sau având alte defecțiuni prezintă un grad ridicat de pericol social, având in vedere multitudinea accidentelor produse si care au fost soldate atat cu pagube materiale, cat si cu victime omenești ; intimatul-petent neaflându-se la prima abatere la regimul circulației pe drumurile publice, astfel cum reiese din cazierul auto anexat .
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si pe fond respingerea plângerii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 si 304 ind. l Cod procedură civilă.
A fost anexat, în copie, cazier auto intimat-petent, adresa SPR nr._/11.11.2013.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, pentru următoarele considerente :
Prin procesul verbal ., nr._, încheiat în data de 16.03.2012, petentul B. G., a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 455 lei, s-a aplicat măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reținându-se că la data respectivă a fost depistat în timp ce conducea pe A1 la km 149 autocamioneta marca Aro cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca, cu nr. de înmatriculare_ . La controlul efectuat împreună cu reprezentanții RAR Argeș, s-a constatat, prin rapoartele de control tehnic, că autoutilitara prezenta noxe peste limita legala admisă, semiremorca având defecțiuni grave la sistemul de frânare și sistemul de lumini, partea din spate stânga, fapte prevazute si pedepsite de dispozitiile art.102 al.3 lit.b din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din O.G. 195/2002 R, art.148 alin 7 din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.1 din O.G.195/2002 R, art.101 alin.1/11 din OUG 195/2002.
Asupra temeiniciei procesului-verbal atacat:
Situația de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator a fost constatată pe baza raportului de control tehnic în trafic 2000/30/CE întocmit în urma verificărilor tehnice efectuate de unitatea RAR din Pitești (fila 26 din dosarul de fond).
În urma administrării probei testimoniale – au fost audiați martorii S. S. si Dutulescu M. R. - Judecătoria a constat că modalitatea în care s-a efectuat verificarea autovehiculului nu a fost corespunzătoare. În acest sens, se reține că din cauza încărcăturii, mașina nu putea frâna la capacitatea maximă, axa remorcii trebuind sa fie blocata în momentul verificării sistemului de frânare.
Tribunalul apreciază că declarațiile martorilor nu sunt de natură să răstoarne constatările verificărilor tehnice ale mașinii - verificările tehnice efectuate de aparate certificate. Sub acest aspect, se reține că martorul S. Ș. (fila 35 a dosarului de fond) a fost singurul care a făcut aprecieri asupra modalității în care s-a realizat verificarea tehnică a mașinii, arătând că nu s-a folosit o chingă pentru verificarea sistemului de frânare a remorcii. Susținerea acestui martor nu are concludență, nefiind confirmată de o altă probă cu caracter tehnic, de natură a pune la îndoială legalitatea verificărilor efectuate de RAR.
Judecătoria a mai arătat că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și prin urmare, a apreciat că intimata avea obligația să facă dovada faptei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Sub acest aspect, Tribunalul constată că agentul constatator a reținut fapta contravențională în sarcina petentului numai după efectuarea tehnică a autovehiculului condus de acesta. Astfel, se apreciază că s-a făcut din plin dovada săvârșirii faptei de către persoana sancționată.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează ca, în temeiul disp. art. 312 din Codul de procedură civilă, să admită recursul declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1690/17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. G. și modifice în tot sentința atacată, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/16.03.2012
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1690/17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. G., domiciliat în comuna Bogați, ., județul Argeș și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/16.03.2012
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. M. E. N. C. G.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond M. P.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- DM
3 ex.10.0._
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 750/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 395/2014.... → |
|---|
