Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 400/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 400/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 6088/120/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.400
Ședința publică din data de 4 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
GREFIER: C.-E. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. P., CNP-_, cu reședința în . Brătulești, ., județ Dâmbovița, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocatură “A. G.”, cu sediul în mun. Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sect. 6, corp A, București, Splaiul Independenței, nr. 294, având ca obiect refuz soluționare cerere – taxă timbru de mediu.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 222 lei, conform chitanțelor . nr._(48)/30.10.2013(fila 5), nr._(232)/23.10.2013(fila 7), nr._(73)/18.11.2013(fila 21).
La apelul nominal făcut în ședința a răspuns avocat A. G. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul, de către grefier, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că procedura este îndeplinită.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 49, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
În baza art. 219 alin. 1 NCPC, instanța identifică apărătorul reclamantei - avocat A. G., cu împuternicirea avocațială . nr._/2013 (fila 6).
Tribunalul, din oficiu, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, procedează la verificarea
competenței.;
Avocat A. G. arată că tribunalul este competent material și teritorial în soluționarea cauzei.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța verificând competența de soluționare a prezentei cauzei și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004, coroborate cu art. 95 pct. 4 N.C.P.C., reține competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
La interpelarea instanței, avocat A. G. pentru reclamantă, arată că nu înțelege să formuleze o excepție de neconstituționalitate.
Instanța, în raportul de caracterul absolut al excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, excepție de ordine publică invocată de pârâta Administrația F. pentru Mediu prin întâmpinarea depusă la dosar, pune în discuție această excepție, în considerarea disp. art. 208 alin. 2 din N.C.pr.civ.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii, invocată de pârâta Administrația F. pentru Mediu prin întâmpinare, arătând că anterior sesizării instanței s-a adresat cu cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii, invocată de pârâta Administrația F. pentru Mediu prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o respinge, reținând că o astfel de procedură nu este obligatorie prin raportare la obiectul cauzei - refuz restituire taxă pentru emisii poluante -, fiind astfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin raportare la prev. art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Pe de altă parte, Î.C.C.J. a României a statuat prin recursul în interesul legii soluționate prin Decizia nr. 24/14.11.2011, că procedura de contestare prevăzută de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Avocat A. G., având cuvântul pentru reclamantă, solicită suspendarea cauzei, în baza art.412 pct.7 din Noul Cod de procedură civilă, motivând că, în acest sens, este sesizată Curtea Europeană de Justiție în cauza N. vs. România.
Instanța respinge cererea de suspendare a cauzei, reținând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.412 pct.7 din Noul Cod de procedură civilă, în cauză nefiind formulată o întrebare preliminară și sesizarea Curții Europene de Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat A. G., având cuvântul pe aspectul probelor solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art.254 coroborat cu art.258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse de reclamantă și pârâți, respectiv înscrisurile aflate la dosar ca fiind utile soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art.238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii formulate, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitate cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule în cuantum de 1716 lei, sumă ce va fi actualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data plății până la restituirea sumei. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariul de avocat urmând a fi solicitat pe cale separată.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ /04.11.2013, reclamanta P. P., CNP-_, cu reședința în . Brătulești, ., județ Dâmbovița, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocatură “A. G.”, cu sediul în mun. Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sect. 6, corp A, București, Splaiul Independenței, nr. 294, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 1716 lei, achitată cu titlu de taxă timbru de mediu, actualizată cu dobânda legală, calculată de la data plății nedatorate, până la achitarea integrală a sumelor precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul second hand marca Hyundai Getz, cu nr. de identificare KMHBT31DP6U145804, dintr-o țară membră a U.E., iar la înmatricularea pentru prima dată în România, fiind obligată să achite, în baza OUG nr.9/2013, taxa timbru de mediu în cuantum de 1716 lei.
Reclamanta a susținut în esență că OUG nr.9/2013, în forma în vigoare, contravine prevederilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE.
Astfel, principiul „poluatorul plătește” este încălcat deoarece unii poluatori nu plătesc deși poluează folosind autovehiculul pentru o perioadă nedefinită.
Cererea reclamantei a fost întemeiată în drept pe art.117 lit. d, art.124 coroborat cu art.120 alin.7 din OG nr.92/2003(Codul de procedură fiscală), art. 148 alin. 2 din Constituția României, art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, art.1645 Noul Cod Civil, privind plata nedatorată cu accipiens de rea credință.
În susținerea cererii de chemare în judecată, s-au depus la dosar, în copie, dovada efectuării procedurii prealabile; chitanța de plată a taxei; carte de identitate; contract vânzare cumpărare vehicul folosit, acte proveniență autovehicul.
La data de 10.12.2013, pârâta Administrația F. pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a invocate excepția inadmisibilității cererii în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, arătând că cererea formulată de reclamant, motivată pe aspect de neconstituționalitate ale OUG nr. 9/2013, nu a fost însoțită de excepția de neconstituționalitate, reclamantul neefectuând față de această instituție, procedura prealabilă sesizării instanței de contencios.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că timbrul de mediu instituit prin prevederile OUG nr.9/2013 reprezintă o taxă compatibilă atât cu dispozițiile constituționale relevate de reclamant cât și cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
La data de 06.01.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor OUG nr. 9/2013.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”. S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.90, 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr.50/2008, art. 117 alin. 1 lit. f, art. 124 alin.1 Cod procedură fiscală.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin.1 pct.2 din Noul Cod procedură civilă.
La data de 20.12.2013, reclamanta P. P. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susținerile din cererea introductivă, solcitând admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru motivele ce vor fi expuse:
Prin Decizia nr._(1627)/10.06.2013 privind stabilirea taxei reprezentând timbrul de mediu reglementată de prevederile O.U.G. nr. 9/2013, emisă de MFP–ANAF-DGRFP Ploiești-AFP Târgoviște, în vederea a înmatriculării pentru prima dată în România, a autovehiculului marca Hyundai Getz cu numărul de identificare KMHBT31DP6U145804, a fost stabilită în sarcina reclamantei P. P., obligația de plată a unei taxe în cuantum de 1716 lei, sumă achitată conform chitanței . nr._/10.06.2013.
Este necontestat faptul că, autoturismul în litigiu a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru, respectiv în Olanda în anul 2007, iar după plata timbrului de mediu stabilit în condițiile expuse mai sus, a fost înmatriculat în România, pe numele reclamantei, sub nr._, situație confirmată de înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
Reclamanta, pentru considerente ce țin în principal de pretinsul caracter necompatibil cu dreptul comunitar al O.U.G. nr. 9/2013, a contestat decizia de calcul a taxei, solicitând restituirea sumei reprezentând timbru de mediu, cerere nesoluționată de către organul fiscal.
Prin urmare, tribunalul are a analiza în ce măsură motivele invocate de reclamantă, pot conduce la admiterea cererii acesteia, de restituire a taxei achitată cu titlu de timbru de mediu și implicit la plata accesoriilor aferente acestei taxe.
În acest sens tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013 potrivit cu care „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Criticile reclamantei legate de pretinsa neconformitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013 cu dreptul comunitar, mai exact cu prevederile art. 34-36 și art 110 din TFUE, apar ca fiind neîntemeiate întrucât regimul taxei denumită timbru de mediu, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, este în mod esențial diferit de cel existent anterior în cazul taxei de primă înmatriculare, a taxei pe poluare sau a taxei pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de prevederile art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, de OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare ori de Legea nr. 9/2012 cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens tribunalul reține că, prin impunerea plății timbrului de mediu și pentru autoturismele înmatriculate anterior în România pentru care nu a fost achitată vreuna din taxele impuse prin actele normative redate mai sus, ori pentru care s-a dispus restituirea acestor taxe, s-a eliminat efectul indirect al descurajării introducerii și punerii în circulație în România, a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, (autoturismul reclamantei fiind un astfel de autoturism), efect care contravenea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel cum a reținut CJ.U.E. prin hotărârile pronunțate la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 I. T. c. României, la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 I. N. c. României și în cauzele conexate C-97/2013 și C-241/2013 C. și C. c. României.
Neîntemeiate sunt și criticile reclamantei legate de existența unei discriminări în ceea ce privește autovehiculele supuse operațiunilor de înmatriculare sau transcriere a dreptului de proprietate efectuate sub imperiul noii legi (OUG nr. 9/2013), în raport cu operațiuni similare efectuate sub incidența reglementărilor anterioare.
În această privință, tribunalul amintește că astfel cum Curtea a arătat la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente.
Totodată prin paragraful nr. 51 din Hotărârea cauza C-402/09 I. T. c. României, C.J.U.E. a reținut că „atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh menționată, pe care guvernul român a invocat‑o, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme”.
Prin urmare, situațiile reglementate prin dispozițiile art. 4, lit. c și d din OUG nr. 9/2013, nu pot fi considerate ca având un efect discriminatoriu ci dimpotrivă, un efect de remediere a situațiilor în care anterior a fost achitată vreuna din taxele primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante, taxe declarate de Curte ca fiind incompatibile cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
Cât privește criticile de neconstituționalitate ale OUG nr.9/2013 invocate de reclamantă în motivarea cererii, tribunalul reține că acestea nu pot fi valorificate decât în condițiile formulării și susținerii unei eventuale excepții de neconstituționalitate, fie în mod incidental, fie în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cauză reclamanta neînțelegând să formuleze și să susțină vreo astfel de excepție de neconstituționalitate.
Ca atare, tribunalul constată că impunerea de către pârâtă în sarcina reclamantei, a obligației vizând plata timbrului de mediu aferent, s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare a autovehiculului în circulație, dispoziții apreciate de instanță ca fiind conforme normelor de drept comunitar incidente, astfel încât refuzul implicit al pârâtei DGRFP-AJFP de a proceda la restiturea taxei de timbru de mediu, nu apare ca fiind un refuz nejustificat în sensul în sensul disp. art. 2, alin. 1, lit. i și art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, pentru motivele expuse, tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanta P. P. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, AJFP Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta P. P., CNP-_, cu reședința în . Brătulești, ., județ Dâmbovița, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocatură “A. G.”, cu sediul în mun. Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sect. 6, corp A, București, Splaiul Independenței, nr. 294.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. ErculescuClaudia-E. G.
Red NE/Tehnored.CEG
7 ex./17.03.2014
..03.2014
P. P.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Dâmbovița
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița
Administrația F. pentru Mediu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 539/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 431/2014.... → |
|---|
