Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 4121/232/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 352
Ședința publică din 09.04.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – G. C.
JUDECĂTORI – M. D.
- N. E.
GREFIER R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent P. D., domiciliat în Slatina, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2136/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Secția Autostrăzi Biroul A1, cu sediul în București, .. 4 – 6, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul petent P. D., avocat G. M., lipsă fiind intimatul IGPR. București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, precum și faptul că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Apărătorul recurentului petent învederează instanței că, nu solită termen pentru studiul întâmpinării și că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. M. având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs, a criticat sentința instanței de fond în sensul că a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 69/2012, că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent. Subliniază faptul că, trebuia sancționat operatorul de transport și nu conducătorul auto fiind o dispoziție imperativă.
Mai susține că atunci când constatarea se face prin propriile simțuri, obligația probei revine acuzării. Depune un extras din hotărârea CEDO,motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.
În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2136/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul P. D., în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Secția Autostrăzi – Biroul A 1, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a menținut procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 16.08.2012.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În data de 16.08.2012 în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere trafic și control pe Autostrada A1 București – Pitești, agentul de poliție V. M. a fost sesizat de către dispeceratul Biroului de Poliție A1 că un cetățean a semnalat prin apelul de urgență 112 faptul că în microbuzul cu nr. de înmatriculare_ erau transportate mai multe persoane decât numărul de locuri pe scaun existente în microbuz.
În jurul orelor 15,10, în zona km 55, agentul de poliție a oprit microbuzul respectiv, constatând faptul că cele semnalate prin apelul unic de urgență 112 se confirmă. Conducătorul auto transporta în plus față de numărul de locuri existent în microbuz conform certificatului de înmatriculare un număr de 4 pasageri care erau așezați pe o bancă de lemn improvizată de acesta pe culoarul de acces în microbuz.
Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului P. D., care deținea atestat profesional valabil și permis de conducere pentru categoriile BE, CE și DE.
Datorită unor împrejurări neprevăzute existente la momentul controlului, respectiv un incendiu de vegetație uscată pe sensul opus de mers, care necesita dirijarea traficului, procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit pe loc, ci, așa cum rezultă din cuprinsul acestuia, la ora 15,00, contravenientul nefiind de față la întocmirea acestuia.
Astfel, s-a încheiat procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.08.2012 pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 72 din H.G. nr. 69/2012 stabilind amendă în cuantum de 8.000 lei, ceea ce reprezintă minimul amenzii prevăzut de lege.
Întrucât procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, acesta nu a putut formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal, aspect menționat la rubrica „alte mențiuni”.
Având în vedere specificul autostrăzii, unde de regulă se circulă cu viteze foarte mari, la momentul întocmirii procesului verbal nu a putut fi identificat un martor asistent. Prin urmare, se solicită a se constata faptul că agentul constatator a respectat prevederile art. 19 din O.G. 2/2001, făcând mențiune în procesul verbal despre imposibilitatea identificării unui martor asistent.
Analizând procesul verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Se solicită a se constata că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Legat de susținerea petentului că procesul verbal trebuia să poarte semnătura unui martor asistent, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. De asemenea, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar în lipsa unui martor,agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța de fond a reținut că agentul constatator a efectuat în cuprinsul actului sancționator precizarea că acesta s-a încheiat în lipsă, arătând și că procesul verbal s-a încheiat în lipsa unui martor, deoarece „datorită specificul autostrăzii, nu au fost identificați martori asistenți”. Altfel spus, agentul constatator s-a conformat dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001, făcând mențiune în procesul verbal despre imposibilitatea identificării unui martor asistent, de aceea apărarea petentului în sensul arătat va fi înlăturată.
Legat de apărarea petentului, în sensul că doar inspectorii ISCTR sunt îndrituiți a efectua controlul la care el a fost supus, instanța a reținut dispozițiile art. 57 din HG 69/2012, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 3-5 și aplicarea sancțiunilor se face de către: a) inspectori; b) polițiști rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a), în cazul constatării contravențiilor prevăzute la art. 3 pct. 1-6, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 30, 38-41, la art. 4 pct. 1, 5, 10, 13, 14, 37, 40, 41, 49, 50, 57, 61, 72, 73, 76, 77 și la art. 5 pct. 5, 6, 25, 26 și 30.
Legat de apărarea petentului, în sensul că este un simplu executant al dispozițiilor angajatorului, instanța a constatat că potrivit art. 4 pct. 72 din H.G. 69/2012, următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.
Conform art. 7 alin. 2 lit. b din H.G. 69/2012, sancțiunile contravenționale se aplică: conducătorului auto român sau străin, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 13 și 72-76.
Cu alte cuvinte, pentru fapta reținută, în mod corect sancțiunea a fost aplicată conducătorului auto și nu operatorului de transport.
Instanța de fond a constatat că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, în ciuda celor susținute de petent, în sensul că temeiul de drept nu este corect indicat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost observată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Petentul nu încearcă să prezinte o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat, ci doar invocă motive de nelegalitate a procesului verbal contestat. Se limitează însă să arate că nu a avut ocupate nici măcar locurile pe scaune, însă nu dovedește în niciun fel cele susținute.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din cuprinsul Convenției Europene a Drepturilor Omului presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pur pasivă a petentului, care nu aduce vreo probă în sprijinul afirmațiilor sale, așteptând exclusiv din partea intimatului o atitudine activă, în sensul de a-și dovedi susținerile din procesul verbal, intră în contradicție cu principiul egalității armelor – care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța a ținut seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Față de toate acestea, instanța a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientului și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate, considerente față de care instanța a respins plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
La data de 27 ianuarie 2014, petiționarul P. D. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, invocând dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
În continuare, recurentul petiționar a invocat ca fiind încălcate dispozițiile art. 59 din HG nr. 69/2012, art. 19 din OG nr. 2/2001, apreciind și faptul că – susținerile agentului constatator - apreciate ca întemeiate de instanță și motivarea din sentință că „datorită specificului autostrăzii nu au fost identificați martori asistenți ” - sunt contrazise de următoarele împrejurări:
Nu a fost încheiat procesul verbal imediat, deși trebuia și putea fi încheiat, ocazie cu care se solicita contravenientului să semneze, evitându-se astfel orice suspiciune privind existența faptei, iar motivația că „ era incendiu de vegetație uscată pe sensul opus de mers – poate fi adevărată”
Din raportul întocmit de însăși agentul constatator V. M. rezultă că a fost informat de dispeceratul de poliție de fapta descrisă în procesul verbal, aspectul fiind sesizat de unul din pasagerii aflați în microbuz, fiind încălcate dispozițiile art. 4 pct. 27, 72 și art. 9 din HG nr. 69/2012.
De asemenea, în toate cazurile în care din documentele prezentate la control de către conducătorul auto nu poate fi identificat operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu, amenda se aplică conducătorului auto.
Din documentele prezentate rezultă că agentul constatator a identificat operatorul de transport rutier, întrucât face mențiunea că au fost transportate mai multe persoane
Dispozițiile art. 9 din HG nr. 69/2012 prevede că, numai în cazul în care nu poate fi identificat operatorul de transport, amenda se aplică conducătorului auto ; procesul verbal fiind lovit de nulitate, fiind încheiat cu încălcarea unei dispoziții imperative a legii, iar prin ceasta s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Recurentul petiționar consideră faptul că, dispozițiile art. 4 pct. 72 au fost interpretate și aplicate greșit în cauza dedusă judecății și au fost încălcate: principiul nevinovăției – instituită prin art. 52(2 ) Cod procedură penală, art. 6 par. 2 din Convenția Europeană, precum și avantajul îndoielii.
A fost invocată Cauza A. împotriva României, solicitându-se admiterea recursului.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 03.04.2014, intimata I.G.P.R. București, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, deoarece, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de către recurent.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
În mod corect, s-a reținut de către instanța de fond că, la data de 16.08.2012, în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere trafic și control pe Autostrada Al București - Pitești, agentul de poliție V. M. a fost sesizat de către dispeceratul Biroului de Poliție Al că un cetățean a semnalat prin apelul de urgență 112 faptul că, în microbuzul cu numărul de înmatriculare_, erau transportate mai multe persoane decât numărul de locuri pe scaun existente în microbuz; iar în jurul orelor 15,10, în zona km 55, agentul de poliție a oprit microbuzul respectiv, și a constatat că în microbuz recurentul-reclamant transporta în plus față de numărul de locuri existent conform certificatului de înmatriculare, un număr de 4 pasageri, care erau așezați pe o bancă de lemn improvizată de acesta pe culoarul de acces în microbuz.
Conform prevederilor art. 4 pct.72 din H.G. nr. 69/2012, nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivii legii penale, să constituie infracțiuni.
A fost încheiat procesul-verbal . nr._/16.08.2012, pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 72 din H.G. nr. 69/2012, stabilind amendă în cuantum de 8000 lei, ceea ce reprezintă minimul amenzii prevăzut de lege.
Întrucât, procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, datorită unor împrejurări neprevăzute existente la momentul controlului, respectiv un incendiu de vegetație uscată pe sensul opus de mers, care necesita dirijarea traficului, acesta nu a putut formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, aspect menționat la rubrica „alte mențiuni” ; prin urmare, se solicită a se constata faptul că polițistul a respectat prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, făcând mențiune în procesul-verbal despre imposibilitatea identificării unui martor asistent datorită specificului autostrăzii.
De asemenea, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, și că agentul constatator a făcut aplicarea corectă a H.G. nr. 69/2012 .
Procesul-verbal a fost completat în mod corect de agentul constatator, răspunderea contravențională aparținând conducătorului auto pentru contravenția prevăzută de art.4 pct.72 din H.G.nr.69/2012, în conformitate cu prevederile art.7 alin.2, lit. b) din același act normativ;
Susținerile recurentului conform cărora ar fi trebuit menționat ca martor asistent unul din pasagerii microbuzului, sunt neîntemeiate, întrucât, procesul verbal a fost încheiat la ora 16,00, după un interval de timp de la data constatării faptei, ora 15,10, datorită împrejurărilor existente la momentul controlului.
Fapta pentru care recurentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal a fost legal întocmit și se bucură de prezumția de temeinicie.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu aceasta caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Examinând sancțiunea aplicată recurentului prin procesul verbal contestat, raportat la prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se poate observa că aceasta este legal aplicată, fiind stabilită cu respectarea limitelor impuse de lege, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acesteia.
Totodată, ținând cont de gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina recurentului, se apreciază că nu se impune aplicarea avertismentului, cu atât mai mult cu cât agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petent P. D., domiciliat în Slatina, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2136/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Secția Autostrăzi Biroul A1, cu sediul în București, .. 4 – 6, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. G. D. M. E. N.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. D.M.
Ex. 2/08.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 283/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 913/2014. Tribunalul... → |
|---|
