Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 706/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 706/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 6908/120/2013
Dosar nr._ taxă emisii poluante
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 706
Ședința publică de la data de 18 aprilie 2014
Instanța constituită din:
P.- C. G.
Grefier: V. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul N. G., domiciliat în Târgoviște, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat E. V., din Târgoviște, .. 1, ..28, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A,sectorul 6, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația Județeană Finanțelor Publice Dâmbovița, ..166, J. Dâmbovița, având ca obiect anulare act administrativ – taxa pentru emisii poluante - fond.
Cererea legal timbrată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant avocat G. A., cu delegație de substituire, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131, alin.1 Noul Cod de procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cererea în temeiul art. 230 Noul Cod de procedură civilă, reține cauza spre soluționare
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că la data de 21.01.2014 pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești a depus întâmpinare, iar la data de 19.02.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.
Apărătorul reclamantului arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, considerând cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.713 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul N. G. a chemat in judecată pârâții S. R. –prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația F. pentru Mediu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.713 lei, actualizată cu dobânda legală aferentă de la data plății până la achitarea efectivă a sumei, reprezentând taxă pentru emisii poluante; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca Skoda, provenit din UE, înmatriculat pentru prima dată în UE la data de 04.10.2006, a plătit suma de 1.713 lei, cu chitanța ., nr._/02.07.2012, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, conform calculului Administrației Finanțelor Publice din decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule.
A arătat reclamantul că această taxă specială contravine reglementărilor UE, respectiv art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE – tratat la care România a aderat la data de 01.01.2007, iar prin achitarea acestei taxe a efectuat o plată nedatorată care, potrivit legislației fiscale, este supusă repetițiunii.
S-a menționat că în prezent taxa pentru emisiile poluante este reglementată de Legea nr. 9/2012, care a abrogat reglementarea anterioară, respectiv OUG nr. 50/2008, aceasta din urmă fiind declarată nelegală de instanțele europene și naționale.
A precizat reclamantul că art. 90 par. 1 din TCE prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”. De asemenea, a arătat că această taxă specială contravine și Directivelor 90 și 92/12 ale CE, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene, din care se desprinde că aceasta taxă specială de primă înmatriculare este, în fapt, o taxă vamală, pe care S. R. o percepe ca taxă pentru emisii poluante a autovehiculelor.
Reclamantul a învederat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pentru emisii poluante întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a anexat, în copie, decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante, cererea de restituire, răspunsul la cererea de restituire nr._/08.10.2013 emisă de A.J.F.P. DâmbovițA, prin care a fost respinsă cererea, chitanța de plată și documentele de identitate și proveniență ale autovehiculului.
La data 21.01.2014 pârâta, pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița a formulat întâmpinare, în temeiul art. 205 Cod Procedură Civilă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor OG nr. 50/2008 de modificare a Legii nr. 571/2003.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”.
S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, art. 124 din OG nr. 92/2003 practică judiciară (dosar nr._/3/2009 al Curții de Apel București – Secția a VII de C. Administrativ și Fiscal.)
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223, alin.3 Cod procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, art. 124 din OG nr. 92/2003 practică judiciară (dosar nr._/3/2009 al Curții de Apel București – Secția a VII de C. Administrativ și Fiscal.)
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223, alin.3 Cod procedură civilă.
La data de 19.02.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea susținerilor acesteia din cuprinsul întâmpinării, apreciind că în aceasta contravine art. 110.
Cu privire la cheltuielile dobânda fiscală apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile art. 124, coroborat cu art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală, având în vedere Decizia CJUE/18.04.2013în cauza I.-565/2011, cu privire la cheltuielile de judecată, arată că acestea sunt solicitate în condițiile art.451 Cod procedură fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține că solicitarea acestuia este întemeiată pentru motivele ce succed.
Reclamantul a achiziționat autovehiculul marca Skoda, înmatriculat anterior, într-un stat membru UE, la data de 04.110.2006..
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, în sumă de 1.713 lei, potrivit Deciziei de stabilire a taxei emisă de A.J.F.P. Dâmbovița si chitanței . nr._/02.07.2012.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei:
” (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013. Prin urmare, în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt în circulație.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 – forma în vigoare - rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, instanța reține că Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față.
Astfel, art. 110 din TFUE vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele care provin din alte state membre UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În consecință, întrucât, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod Procedură Fiscală și Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1899/2004 privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata sumei de 922 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul N. G., domiciliat în Târgoviște, ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat E. V., din Târgoviște, .. 1, ..28, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A,sectorul 6, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația Județeană Finanțelor Publice Dâmbovița, ..166, J. Dâmbovița.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.713 lei, actualizată cu dobânda legală, de la data plății până la achitarea efectivă a sumei, reprezentând taxă pentru emisii poluante și a sumei de 922 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. V. M.
Red. GH.C.
Tehnored. V.M.
7 ex. /05.05.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 171/2014.... → |
|---|
