Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 327/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 4657/280/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 327
Ședința publică din: 02.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. F.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 2035/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă B. S. I. A. - P., ., ., J. Argeș, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 28 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-intimate privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Pitești sub nr._ petenta S. I. A.-Birou N. Public a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/22.02.2012 emis de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-C., prin care a fost amendată cu suma de 250 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 2 din O.G. 15/2002.
În motivare, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută, deoarece lipsește semnătura olografă a agentului constatator, așa cum impun dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic, acestea fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic.
A mai invocat contravenția continuă, arătând că a mai fost sancționat pentru fapte similare prin procese verbale anterioare.
A mai menționat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia contravențiile sunt asimilate acuzațiilor în materie penală, ceea ce înseamnă că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul s-a raportat și la noțiunea de „infracțiune”, astfel cum este definită în art. 17 alin. 1 Cod penal, la infracțiunea continuă, la pericolul social al contravenției, care este mai redus decât cel al infracțiunii, la intervenția forței contrare – care în prezenta cauză este notificarea de către agentul constatator a primei contravenții, dar și la faptul că dreptul penal român nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri de excepție. Astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul aritmetic în cazul amenzii contravenționale, s-ar crea petentului o situație mult mai grea în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
A mai menționat că suma primită de intimată cu titlu de tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni, ceea ce ar putea însemna că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale posedă o rovinietă valabilă.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Judecătoria Pitești, prin sentința 4671/07.05.2012, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o, prin rezoluție, Judecătoriei Găești, considerând că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza raportat la dispozițiile art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/01.02.2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art.101 din OG nr.15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin legea nr. 2/01.02.2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 19.06.2012 și, în baza rezoluției administrative din 21.02.2013, cauza a fost înaintată cu adresă pentru a fi reînregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, cu invocarea Legii nr. 2/01.02.2013.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 3369/08.04.2013a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/1.02.2013 și, implicit, a aplicării în timp a legii.
Prin decizia nr. 3765 pronunțată la data de 13.09.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Găești la data de 01.10.2013 sub nr._ .
Prin sentința nr. 2035/24.10.2013 Judecătoria Găești a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. – S. I. A. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - C., a anulat procesul-verbal contestat . nr._ întocmit la data de 22.02.2012 și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul-verbal contestat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.09.2011, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița. În urma verificărilor în baza de date a intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal contestat . nr._ din data de 22.02.2012 prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, a fost obligat petentul la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea procesului verbal contestat cu planșa foto depusă la dosarul cauzei.
Petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul- verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Instanța a remarcat faptul că procesul-verbal contestat a fost comunicat petentului în formă tipărită și nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic.
Procesul-verbal încheiat de intimată poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii 455/2001 și H.G. 1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea 455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor lor înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul-verbal contestat are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nicio dispoziție din O.G. nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul-verbal să fie încheiat în formă electronică, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Împotriva sentinței nr. 2035/24.10.2013, la data de 22.02.2014, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs s-a aratat că, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informațica-C., a depus la dosarul cauzei planșa foto, fara intampinare, fapta săvârșita constituind contravenție conform art. 8 alin 1 din OG 15/2002, aplicindu-se sancțiune conform art. 8 alin 2 din același act normativ, procesul-verbal fiind intocmit respectând dispozițiile OG 2/2001.
S-a susținut că instanța de fond a interpretat eronat faptul ca actului sanctionar ii lipsește semnătura agerului constatator.
De asemenea, s-a arătat că Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-C. intocmeste procesele-verbale de constatare a contravențiilor accesând baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, baza de date ce conține numele proprietarilor autvehiculelor, in urma declarațiilor acestora si cuprind numele, adesa si datele tehnice ale fiecărui proprietar si autovehicul.
Mai mult, potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronica, inscris in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu smilar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege inscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, este asimilat, in ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnătura privată.
Nici o dispoziție legala nu interzice ca semnătura electronica sa poată fi aplicata pe inscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunica originalul inscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie contravenientului.
S-a precizat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, in baza protocolului dintre aceasta instituție si C.N.A.D.N.R. S.A., astfel ca, incheierea lui se face in lipsa martorului, conform art.9, alin .(2) si (3) - OG 15/2002.
Analizind recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul-verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatarea contravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Or, procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare, procesului-verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului-verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art 312 Cod procedura civila va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 2035/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă B. S. I. A. - P., ., ., J. Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. F. E. L. N.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. EF/ NGL
2 ex./ 29.04.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1627/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 339/2014.... → |
|---|
