Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1062/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1062/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1571/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr.1062
Ședința publică din data de 26 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. E.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de reclamanții S. D., S. V V. și C. S., domiciliați în Târgoviște, ., ., . ales la Cabinet de Avocat G. A. din Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în București, ..202 A, sector 1, pentru a fi obligată la plata sumei de 78.477 lei actualizată la zi, reprezentând a doua tranșă din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr.199/4.10. 2011 a Instituției Prefectului județului Dâmbovița, Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003.
Cererea timbrată cu suma de 300 lei taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței nr._/3.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat: Av. G. A. pentru reclamanți, lipsă fiind pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul și stadiul pricinii.
Av. A. G. pentru reclamanți, învederează faptul că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea fondului.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Av. A. G. având cuvântul pentru reclamanții S. D., S. V. și C. S., solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 78.477 lei, reprezentând a doua tranșă din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr.199/4.10. 2011 a Instituției Prefectului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, menționează faptul că vor fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 3 aprilie 2014, reclamanții S. D., S. V V. și C. S., domiciliați în Târgoviște, ., ., . ales la Cabinet de Avocat G. A. din Târgoviște, ., ., ., au chemat în judecată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în București, ..202 A, sector 1, pentru a fi obligată la plata sumei de 78.477 lei actualizată la zi, reprezentând a doua tranșă din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr.199/4.10. 2011 a Instituției Prefectului județului Dâmbovița, Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003.
În motivarea cererii, se susține faptul că prin Hotărârea nr.199/4.10.2011 emisă de Instituția Prefectului- Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003, au fost acordate despăgubiri bănești reclamanților, moștenitori ai defunctului S. V., în calitate de beneficiar al actului normativ precizat, în cuantum de 130.794,08 lei.
Se susține că potrivit Lefii nr.190/2003 modificată și completată, precum și a Normelor Metodologice aprobate prin HG 1120/2006, art.18 alin.5 despăgubirile se achită eșalonat, în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutiv, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Se arată că pârâta nu și-a respectat obligațiile legale, fapt pentru care la data de 30.01. 2014 a fost notificată, iar răspunsul a fost unul negativ, susținându-se că termenele de plată sunt afectate de o condiție, în speță existența sumelor necesare în vederea efectuării plății, iar lipsa acestor sume conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenele prevăzute de lege.
Apreciază reclamanții că o astfel de susținere nu poate fi primită, potrivit art.10 alin.2 din Legea nr. 290/2003.
De asemenea, art.18 alin.5 din HG 1120/2006 arată că, drepturile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel, în cazul reclamanților eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutiv, astfel 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Se susține că interpretarea care se impune a fi dată dispozițiilor legale este aceea că despăgubirile la care beneficiarii sunt îndreptățiți, se plătesc în termenul de 1 an, respectiv 2 ani, în funcție de cuantumul acestora, limitarea în raport de ,, sumele aprobate cu această destinație în bugetul de stat,, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevăzute de lege.
Suma stabilită cu titlu de compensație are caracterul executoriu al unei creanțe, certe, lichide și exigibile, cu toate consecințele ce le produce neexecutarea la timp a unei obligații de plată, caracter executoriu afirmat de art.10 alin.2 și art.11 din Legea nr.290/2003.
Totodată, se arată că autoritatea administrativ pârâtă avea obligația legală de a soluționa cererea, în sensul de a efectua plata compensațiilor cu respectarea termenelor stabilite de lege, în cadrul legal dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățeanului, consfințite de legislația națională și de cea europeană.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 10 alin.2 din Legea nr.290/2003, art.18 alin.5 din HG 1120/2006, art.8 din Legea nr.554/2004.
În dovedirea cererii, s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri:- Hotărârea nr. 199/4.10.2011 a Instituției Prefectului Județul Dâmbovița- Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003;- solicitarea reclamanților din 30.01.2014 privind plata despăgubirilor ;- răspunsul primit din partea ANRP Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003;- certificat deces S. V.;- certificat căsătorie S. V.- S. D.;- certificat naștere S. D.;- certificat naștere S. V V.;- certificat naștere S.( C.) S.;- certificat căsătorie S.( C.) S..
La data de 30 aprilie 2014 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a formulat întâmpinare, solicitind respingerea ca neîntemeiata a acțiunii intrucit:
- conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
- în conformitate cu prevederile art. 18 alin (6) din H.G. 1120/2006, actualizarea se face, „în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima luna pentru care ncest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a tuiului anterior". Având în vedere termenul imperativ de 1 an în care urmează a se face plata despăgubirilor sumelor mai mici de 50.000 lei, ori a primei tranșe dintr-o despăgubire mai mare de 50.000 lei, acest interval de timp a fost apreciat de legiuitor ca neglijabil pentru a actualiza sumele cuvenite beneficiarilor. în consecință, pentru a nu se crea o discriminare între beneficiarii care au primit sumele integral și cei care primesc plata în două tranșe, s-a prevăzut actualizarea sumelor din cea de-a ll-a tranșă, actualizarea care se referă la perioada cuprinsă între scadența primei tranșe și data achitării efective a celei de-a ll-a tranșe.
Așadar, având în vedere că Hotărârea nr. 199/2011 a fost emisă în data de 04.10.2011, termenul de plată al celei de-a ll-a tranșe a fost scadent la data de 04.10.2013, actualizarea ar trebui făcută după data scadentă.
In dreptau fost invocate dispozițiile art. 205-208 din Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr.290/2003, O.U.G. nr. 10/2014.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepții.
Se apreciază că exceptia de prematuritate este definită ca fiind o excepție de fond prin care pârâtul se apără și arată că dreptul subiectiv invocat de către reclamant nu este actual și nu poate fi încă pretins în justiție, iar reclamantul trebuie să promoveze cererea sa numai în momentul în care s-a împlinit termenul sau condiția de care depinde dreptul subiectiv dedus judecății.
În prezenta cauză, prin Hotărârea nr.199/4.10.2011 emisă de Instituția Prefectului au fost acordate despăgubiri bănești reclamanților, moștenitori ai defunctului S. V., în calitate de beneficiar al Legii nr.290/2003.
Potrivit prevederilor Legii nr. 290/2013, precum și a Normelor Metodologice aprobate prin HG nr.1120/2006, art.18 alin.5 despăgubirile se achită eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutiv .
Se apreciază că termenul sau condiția de care depinde dreptul subiectiv dedus judecății, trebuie raportată la prevederile Legii nr. 290/2003 și HG 1120/2006, nu la dispozițiile OUG nr. 10/2014.
Totodată, se solicită a nu se pierde din vedere faptul că obligația de plată ce revenea pârâtei pentru cea de a doua tranșă s-a împlinit la data de 4.10. 2013.
Exceptia prematuritatii a fost respinsa prin incheierea din 12.06.2014.
Analizând cererea principala prin prisma motivelor invocate, a întimpinărilor formulate, precum si a textelor legale incidente, tribunalul reține cele ce vor urma.
Prin Hotărârea nr.199/4.10.2011 emisă de Instituția Prefectului- Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003, au fost acordate despăgubiri bănești reclamanților, moștenitori ai defunctului S. V., în calitate de beneficiar al actului normativ precizat, în cuantum de 130.794,08 lei.
Din interpretarea coroborata a art. 10 alin (2) din Legea nr. 290/2003 si art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ,si se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei ”.
Tribunalul retine ca pârâta nu a achitat reclamantei în termen cea de-a doua rata cum recunoaște în întâmpinare, fără a justifica această depășire a termenului prevăzut de art.10 alin.2 din Lg. nr.230/2009, singurul argument al pârâtei, prezentat în fața instanței, fiind insuficiența fondurilor alocate de la buget pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentând despăgubiri scadente, între acestea fiind și cele datorate reclamantei din prezenta cauză.
Acest argument nu poate fi primit, în opinia prezentei instanțe, din două motive: în primul rând, nici nu este probat, nu există nici o dovadă la dosar în acest sens, o eventuală solicitare a ANRP în vederea punerii la dispoziție a unor fonduri pentru achitarea acestor despăgubiri, solicitare care să fi fost eventual respinsă de către autoritățile cu atribuții în domeniu, iar, pe de altă parte, a refuza achitarea, „sine die” a acestor despăgubiri, invocând lipsa fondurilor pentru achitarea despăgubirilor, transformă dreptul la aceste despăgubiri într-un drept eventual și încălcă principiului predictibilității normei juridice și a aplicării ei, principiu protejat îndeosebi prin jurisprudența drepturilor omului de nivel european.
Prin recunoașterea dreptului la despăgubire (în cazul Lg. nr.230/2009 cu particularitatea că ANRP nu mai emite un act de validare a hotărârii comisiei județene din cadrul instituțiilor prefectului) neurmată însă, în contradicție cu prevederile legii, de punerea în plată a drepturilor, se creează și se menține o stare de incertitudine cu privire la drepturile petenților în general, al reclamantului din prezenta cauză, în particular, perpetuând, printr-o atitudine culpabila, o puternica stare de insecuritate juridica în domeniul legilor privind despăgubirile pentru bunurile aflate în teritoriile pe care România le-a pierdut în preajma și în timpul celui de-al doilea război mondial.
Cel mai important aspect privește faptul că, în opinia prezentei instanțe, este neîntemeiat argumentul că legiuitorul a avut în vedere eventualitatea insuficienței fondurilor, față de menționarea în HG nr.1120/2006 a mențiunii „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”, în condițiile în care obligația de plată în termen de 2 ani de la comunicarea hotărârii este prevăzută de dispozițiile unei legi, iar prevederile unei hotărâri de guvern sunt inferioare ca forță juridică acesteia, prioritate în aplicare având, în acest caz, actul normativ cu forța juridică superioară, adică legea.
In masura in crae parata nu si-a indeplinit obligatia de plata in termen, fata de dispozitiile art art 18 alin (6) din HG 1120/2006 urmeaza a se dispune actualizarea sumelor neplătite în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior, incepind cu data scadenței.
Față de cele de mai sus, urmează a admite cererea, si a obliga parata la plata sumei de 78.477 lei, actualizată la zi, reprezentând tranșa a doua din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 199/2011 a Instituției Prefectului- Dâmbovița.
Se va lua act că reclamantii înțeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții S. D., S. V V. și C. S., domiciliați în Târgoviște, ., ., . ales la Cabinet de Avocat G. A. din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în București, ..202 A, sector 1
Obliga parata la plata sumei de 78.477 lei, actualizată la zi, reprezentând tranșa a doua din compensațiile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 199/2011 a Instituției Prefectului- Dâmbovița.
Ia act că reclamantii înțeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică din 26 iunie 2014.
PREȘEDINTE Grefier
F. E. R. M.
Red.EF
Tehn.RM
6 ex/9.07.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 297/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1052/2014. Tribunalul... → |
|---|
