Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 4803/120/2013
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
S E N T I N T A nr. 64
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
GREFIER – L. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul D. C., cu domiciliul în Orașul Găești, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului nr.1, județul Dâmbovița, având ca obiect obligarea pârâtului la înmatricularea fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013, a autoturismului marca Mercedes Benz cu număr de identificare WDB1680091J786210.
Cererea timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru, conform facturii . nr._(75)/31.07.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul D. C., cum și pârâtul Instituția P. –Județul Dâmbovița - Serviciul Public Comunitar regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Tribunalul, față obiectul cauzei dedus judecății, având în vedere dispozițiile art.238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi și, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 NCPC, declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere excepția prematurității invocată prin întâmpinare de pârâtă, tribunalul respinge excepția, luând în considerare Decizia nr. XXIV/14.11.2011, pronunțată de ICCJ, în soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ.
Nemaifiind cereri de formulat, sau probe de administrat, tribunalul apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
T R I B U N A L UL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ / 31.07.2013, reclamantul D. C., a chemat in judecată pârâta Instituția P. Județul Dâmbovița, - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, solicitând obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013, a autoturismului marca Mercedes Benz cu număr de identificare WDB1680091J786210 .
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Mercedes Benz, identificat cu nr. de identificare WDB1680091J786210, acesta fiind înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, iar prin această taxă se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după . Legii nr. 9/2013.
A mai arătat reclamantul că solicită înmatricularea autoturismului, fără plata taxei pentru de mediu, impusă de prevederile Legii nr. 9/2013, întrucât taxa pe poluare impusă de statul român este în total dezacord cu legislația europeană.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile disp.art. 148 rap.la art.11 din Constituției României,, art. 110 din TCE și Legea nr.554/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat, în copie contractul de vânzare –cumpărare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a vehiculului, certificat de autenticitate . nr._, factura . RAR nr._, declarația pe proprie răspundere autentificată sub nr. 2210/17.05.2013, declarația de vânzare, certificat de înmatriculare – CI_, certificat de proprietate nr. 13/A054323N, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice.
În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii având în vedere disp.art. 7 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care prevede că „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.
Ori, reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că s-a adresat cu cerere prealabilă Serviciului Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor Dâmbovița.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
S-a precizat că art. 4 din Legea nr. 9/2012 prevede situațiile în care intervine obligația de plată: „a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7”.
A mai arătat pârâta că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 9/2012.
Examinând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. Statul Român (7 aprilie 2011) și N. vs. Statul Român ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:
În considerentele celor două hotărâri ale CJE (T. vs. Statul Român și N. vs. Statul Român), Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.
Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și a atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicule de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională discriminatorie, care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
Așa fiind, apreciind că încasarea timbrului de mediu de la reclamant se va realiza conform dispozițiilor legale în vigoare la data cererii de înscrieri a autovehiculului în circulație, iar reclamantul nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul D. C., cu domiciliul în Orașul Găești, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului nr.1, județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. L. M.
Red. IC/ML
4.ex/ 6.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 688/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 297/2014.... → |
|---|
