Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 5402/315/2013
DOSAR NR._ apel - plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 607
Ședința publică din 05.11.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – M. D.
JUDECĂTORI – N. E.
GREFIER V. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul petiționar I. C. P., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4471/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns personal apelantul petent I. C. P., lipsă fiind intimatul I.P.J. Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la dosar, la filele 34-40, s-au găsit note scrise depuse de S.C. Anteco SA Ploiești, care privesc dosarul nr._/0315/2012.
Instanța, constatând că, din eroare notele scrise, depuse în acest dosar, aflate la filele 34-40, privesc o altă parte dintr-un alt dosar, a pus în vedere grefierului de ședință să procedeze la extragerea acestor file și renumerotarea dosarului.
Apelantul petiționar I. C. P., la întrebarea instanței, susține că plângerea a fost formulată la data de 07.06.2014. Precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul apreciază că, în raport de data formulării plângerii de către petent, nu se mai impune achitarea taxei judiciare de timbru de către acesta, astfel că în temeiul art. 392 NCPC, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apelantul petiționar I. C. P. solicită admiterea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, iar pe fond, anularea procesului verbal de constatare a contravenției. Susține că agentul de poliție care i-a întocmit procesul verbal de contravenție nu avea cum să vadă că a intrat pe culoarea roșie a semaforului, întrucât se afla la o distanță de aproximativ 100 metri, în dreptul S.C. Distrigaz Sud. Susține că niciodată de când este șofer nu a intrat pe culoarea roșie a semaforului.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 494 coroborat cu art. 482 și art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise, învederează părților că după închiderea dezbaterilor nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă, și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 4471/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea ,formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul I.P.J DÂMBOVIȚA, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 06.06.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele.
În data de 06.06.2013, petentul ce conducea autovehiculul marca Nissan cu nr._ la intersecția dintre . . semaforul electric din dreptul Direcția de Sănătate Publică Dâmbovița aflat în funcțiune și afișând culoarea roșu nu a oprit, continuându-și drumul, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 52 alin. 1 din H. G. nr. 1391/2006, raportat la art. 100 alin. 3 lit. d din O. U. G. nr. 195/2002.
Situația de fapt rezultă din cuprinsul procesului verbal, care probează aspectele reținute de agentul constatator în mod direct, până la proba contrară, care nu a fost făcută de petent. Acesta a invocat faptul că de vreme ce pe la primul semafor, situat cu 30 m înaintea celui în cauză, a trecut pe culoarea verde, cum acestea sunt sincronizate, nu putea să treacă pe la al doilea decât pe verde sau cel mult pe roșu.
Aspectul invocat de petent, referitor la primul semafor, nu reiese însă decât din susținerile acestuia, nefiind probat în vreun fel.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție se observă că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, potrivit art. 95 alin. 3 din OUG 195/2002 „avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranța circulației. Or, fapta a fost săvârșită la trecerea de pietoni și putea avea urmări grave.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată de petent, aceasta nefiind întemeiată.
Impotriva sentiței instanței de fond, în termen legal, a formulat recurs petentul, care ulterior, și-a precizat calea de atac, ca fiind apelul.
Petentul consideră sentința apelată ca fiind nelegala din următoarele considerente:
Arată că prin sentința civila pe care înțelege sa o atace, instanța de fond a respins plângerea contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ ca fiind neîntemeiat.
In sentința civila nr. 4471/2013 Judecătoria nu a ținut cont de situația prezentata de petent, si cea rezultata din răspunsul la petiția adresata de petent Inspectoratului de Politie Județean Dâmbovița, in care s-a comunicat ca in urma verificărilor s-a înregistrat dosarul penal nr._/2013, in care se efectuează acte premergătoare fata de polițiștii reclamați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 si 260 din codul penal, urmând sa fie înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița spre competenta soluționare.
Politia Rutiera a recunoscut ca nu are nici o proba, mai mult sinsp. M. M., a întocmit procesul verbal fără sa poată observa presupusa abatere, acesta se afla lângă o mașina a politiei rutiere la o distanta de peste 100 de metri de semaforul electric din dreptul DSP Dâmbovița, respectiv in zona sediului Distrigaz, in fata lui aflându-se mașini care i-au oprit vizibilitatea la semafor, ceilalți doi agenți din mașina de politie întocmind rapoarte neadevărate, fapt constatat si de conducerea Inspectoratului de Politie.
In aceste condiții, fiind înștiințat de agentul constatator cu privire la lipsa probelor, reprezentatul intimatului a săvârșit un abuz de drept prin emiterea procesului verbal in lipsa unor mijloace de proba.
In lipsa unor alte mijloace de probe care sa confirme situația de fapt reținuta in procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție in prezenta cauza ar fi contrara garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO
Mai arată că întâmpinarea formulata de I. de Politie se bazează pe rapoartele agenților care in urma petiției adresate Inspectoratului de Politie am demonstrat ca sunt nereale, mai mult agentul constatator nu a acceptat nici o explicație acesta considerându-se in calitate de polițist, deținător al adevărului absolut, punctul sau de vedere neputând fi pus la îndoială de nimeni, aceasta a fost explicația stupefianta primita de la acesta.
Consideră ca procesul verbal de constatare a contravenției este nelegal, in raport de modul in care a fost întocmit si de fapta reținuta in sarcina mea, si totodată netemeinic in raport cu situația de fapt reala.
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 31 alin (1) si art. 32 din Ord. nr. 2/2001, art. unic pct.4 din Legea nr. 526/2001, art. 16 (7) din OG 2001, art. 6 CEDO.
Pentru aceste considerente, solicită anularea sancțiunii primite.
La data de 20.06.2014 intimatul I.P.J. Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care solicită solicita admiterea cererii si anularea sentinței, din următoarele considerente:
Intimatul susține că instanța de fond a analizat materialul probator administrat cauzei stabilind ca reclamantul a fost sancționat contravențional in mod corect.
Cererea petentului se sprijină exclusiv pe plângerea penala pe care acesta a depus-o împotriva polițiștilor care au efectuat controlul in trafic insa acest aspect este irelevant pentru soluționarea prezentei cauze.
Orice persoana poate sa depună plângere împotriva unui polițist iar faptul ca fata de acesta se efectuează acte premergătoare nu înseamnă ca este si vinovat de fapta imputata, beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Astfel, petentul nu aduce nici acum probe prin care sa răstoarne prezumția de legalitate si veridicitate de care se bucura procesul verbal de contravenție ca act autentic încheiat de un reprezentării al statului aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu.
In acest context, sunt aplicabile si dispozițiile art. 109, alin. 1 din OUG 195/2002 rep. privind constatarea directa a faptelor contravenționale.
Contrar celor susținute de recurent, in cauza au fost respectate
Garanțiile CEDO.
In fapt, susține că in cauza CEDO «Angliei contra României», reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului sau la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, sub aspectul respectării principiului echității procedurii judiciare inițiate in vederea contestării unui proces-verbal de contravenție, a unui contract de vânzare - cumpărare și a unor alte acte administrative, precum și sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție anterior stabilirii vinovăției sale.
Curtea Europeana a apreciat faptul ca procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție, din această cauză, poate fi asimilată unei proceduri penale, având in vedere faptul ca sancțiunea aplicata faptei de care a fost acuzat reclamantul avea atât un scop educativ, cat si unul de reprimare, precum și faptul ca, la data comiterii de către reclamant a faptei, aceasta putea fi pedepsita cu sancțiunea alternativa a închisorii.
Or, in cauza de față nu este aplicabilă cauza Angliei contra Romanici dacă se are in vedere ca la data comiterii faptei de către reclamant legea sancționează această fapta doar cu amendă si, pe de alta parte, nu se contesta si alte acte administrative.
In schimb, in cauza dedusa judecații este aplicabila cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) prin soluția pronunțata la data de 03.04.2012 de către CEDO.
In aceasta cauza, N. G. împotriva României, s-a constatat ca statul român a respectat exigentele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, in special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifica materiei penale, dar aplicabila si in domeniul contravențional, in anumite condiții, reclamanta având posibilitatea in cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativa de care beneficia procesul verbal contestat, potrivit legislației naționale.
In motivarea Curții s-a reținut ca deși este cert ca, instanțele naționale așteptau ca reclamanta sa aducă elemente de proba contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat ca aceasta abordare era justificata de regimul juridic aplicabil in materie contravenționala, care se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila, potrivit căruia, in materie de probe, este aplicabila principiul conform căruia sarcina probei ii revine celui care pretinde ceva in fata instanței. S-a arătat ca nici interpretarea literala, nici cea teleologica a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea ca aceasta ar impiedica o persoana sa renunțe, din proprie voința, la garanțiile oferite de acest articol.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea apelului formulat de I. C. P. si pe cale de consecință, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinica si legala.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instanței de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciază ca acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 06.06.2013, petentul I. Gh. C. a fost amendat contravențional reținându-se în sarcina sa că, la data de 06.06.2013, în timp ce conducea autovehiculul marca Nissan cu nr._ la intersecția dintre . . semaforul electric din dreptul Direcția de Sănătate Publică Dâmbovița aflat în funcțiune și afișând culoarea roșu nu a oprit, continuându-și drumul, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 52 alin. 1 din H. G. nr. 1391/2006, raportat la art. 100 alin. 3 lit. d din O. U. G. nr. 195/2002.
În mod corect instanța de fond a reținut, că petentul nu a administrat probe de natură a răsturna prezumția de legalitate si veridicitate de care se bucura procesul-verbal de contravenție, ca act autentic încheiat de un reprezentării al statului aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției;
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28);
Ca urmare, chiar dacă o contravenție aparține materiei penale, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au caracter absolut;
Ceea ce este determinant este că, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă;
Și în cauza A. împotriva României (ulterioară celei invocată mai sus) se face aplicarea acelorași principii. Curtea chiar arată că nu va analiza controversa legată de aplicarea în materie contravențională, a dispozițiilor art. 1169 cod civil de la 1864.
Susținerea petentului apelant, în sensul că, de vreme ce pe la primul semafor, situat cu 30 m înaintea celui în cauză, a trecut pe culoarea verde, cum acestea sunt sincronizate, nu putea să treacă pe la al doilea decât pe verde sau cel mult pe roșu, reprezintă o simplă supoziție care nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului sancționator.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelantul petiționar I. C. P., împotriva sentinței civile nr.4471/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul petiționar I. C. P., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4471/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2014.
P., JUDECATOR,
M. D. N. E.
Grefier,
V. M.
Judecător fond N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. D.M.
4 expl./05.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 305/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 688/2014.... → |
|---|
