Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 138/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 4759/120/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 138
Ședința publică de la data de 28.01.2014
Instanța constituită din:
Președinte:
P.: A. L. B.
Grefier: D. D.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe reclamantul N. O. A., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 1, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat B. F. O., din Târgoviște, ., nr. 2, micro III, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova (prin reorganizarea ANAF cu transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița) DGRFP PLOIEȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, județ Dâmbovița (prin reorganizarea ANAF cu transformarea Administrației Finanțelor Publice Târgoviște) și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect „refuz soluționare cerere - taxa pe poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant, avocat B. O., în baza împuternicirii avocațială nr._/2014, pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare legal îndeplinită.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, cu chitanțele nr._/29.07.2013, în cuantum de 50 lei și nr._/12.09.2013, în cuantum de 250 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar, a următoarelor înscrisuri: la data de 1.10.2013 întâmpinarea Ministerului Finanțelor Publice – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la data de 14.10.2013 întâmpinarea Ministerului Finanțelor Publice –Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, iar la data de 22.10.2013 a răspunsului la întâmpinare formulat de reclamant; după care,
La interpelarea instanței cu privire la competența instanței sesizate cu judecarea prezentului litigiu, reprezentantul reclamantului arată că Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, este instanța competență general, material și teritorial, în vederea judecării cauzei.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 și 4 din Noul Cod procedură civilă și conform art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Reclamantul prin avocat, având cuvântul, arată că, nu mai are alte cereri de formulat și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în consecință obligarea pârâților la restituirea sumei de 3471 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul N. O. A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 3471 lei, reprezentând contravaloare taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu rata dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf, înmatriculat inițial în Germania, fiind obligat la înmatricularea în România la plata taxei pe poluare, în cuantum de 3471 lei, conform OUG nr. 50/2008.
Se susține că taxa contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de către România prin Tratatul CE, semnat la data de 1.01.2007, care prevede că pentru autoturisme și autoturisme de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1.07.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează, respectiv art. 110 din același tratat versiunea consolidată, prin care se statuează faptul că „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare „ și „nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Scopul general al art. 110 TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor referindu-se la impozitele și taxele interne ce impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
De asemenea, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României: „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, autoritatea judecătorească fiind cea care trebuie să garanteze aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții.
În drept, cererea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 117 pct. d), art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod procedură Fiscală, art. 131-135; 205-207 Cod procedură fiscală; art. 1489 Cod Civil, art. 25, 28, 90, 92 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României; Legea nr. 554/2004; art. 3, 4, 6, 194 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Au fost anexate cererii, următoarele înscrisuri, în copie: cererea de restituire din 4.07.2013; chitanța ., nr._/16.04.2009;decizia de calcul a taxei; documente de proveniență ale autoturismului; adresa nr._/8.07.2013; carte de identitate a reclamantului.
La data de 1.10.2013 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a mandatat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița pentru a depune la dosar întâmpinare, solicitându-se respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că taxa de poluare a fost legal încasată, conform normelor legale în vigoare, fără a considera că OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Referitor la prevederile Tratatului de instituire a CE, pârâta precizează că, incidența în cauză a prevederilor art. 90, este inexistentă, întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9.
Totodată, în speța dedusă judecății, reclamanta nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei revine ca fiind legal datorată.
Pârâta solicită totodată, respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
La data de 14.10.2013 Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, reluând susținerile din întâmpinarea depusă anterior la dosar.
La data de 22.10.2013 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare întemeiat pe dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 3471 lei cu chitanța nr._/16.04.2009 pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Volkswagen, nr. identificare WVWZZZ1HZRW357240, înmatriculat pentru prima dată în comunitatea europeană, la data de 7.10.1994, astfel cum rezultă din actul de vânzare cumpărare pentru vehicul second-hand, fila 14 din dosar.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, cererea sa fiind respinsă, conform răspunsului emis de DGFP Dâmbovița, nr._/8.07.2013, fila 18 din dosar.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că sumele plătite de acesta nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare (16.04.2009) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea așa cum a fost formulată de reclamantul N. O. A., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 1, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat B. F. O., din Târgoviște, ., nr. 2, micro III, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova (prin reorganizarea ANAF cu transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița) DGRFP PLOIEȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, județ Dâmbovița (prin reorganizarea ANAF cu transformarea Administrației Finanțelor Publice Târgoviște) și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A și, în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 3471 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății taxei (16.04.2009) și până la restituirea efectivă și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. D. D.
Red. ALB/tehnored. DD
7 ex. /27.02.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 179/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 564/2014.... → |
|---|
