Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 265/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4/232/2014
Dosar nr._ apel - plangere contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 265
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător –A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-intimata DIRECȚIA SILVICĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Municipiul Târgoviște, ..68, jud. Dâmbovița, Cod fiscal R918069 înregistrată la Oficiul registrului comerțului sub nr. J15/109/91 reprezentată prin dr. ing. P. C., împotriva sentinței nr. 1332/7.10.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent Ș. M., cu domiciliul în comuna Hulubești, ., jud. Dâmbovița.
Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr. 80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul petent Ș. M., personal, lipsă fiind apelanta intimată Direcția Silvică Dâmbovița.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se referă că în procedura de regularizare a cererii de apel s-au depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul petent și răspuns la întâmpinare formulat de apelanta intimată, după care:
Instanța procedează la identificarea intimatului petent Ș. M. care se legitimează cu CI . nr._, eliberată de Poliția Oraș Găești, CNP._.
La interpelarea instanței, partea prezentă apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Găești, constată că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța ia act că prin cererea de apel și prin întâmpinare nu au fost solicitate probe noi și în temeiul art.482 raportat la art. 478, art. 254 și art. 258 Cod procedură civilă, urmează a soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața primei instanțe.
În baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Intimatul petent Ș. M. solicită respingerea apelului.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1332/7.10.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ instanța a admis plângerea formulată de petentul Ș. M., în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică Dâmbovița și a anulat procesul verbal de contravenție silvică nr._/03.12.2013 înregistrat la Ocolul Silvic Valea M. sub nr.9539 din 06.12.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție silvică nr._/03.12.2013 înregistrat la Ocolul Silvic Valea M. sub nr.9539 din 06.12.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei pentru că la data de 03.12.2013 a tăiat și sustras un număr de 41 de arbori de esență stejar, fag și carpen, cu diametre cuprinse între 8 - 12 cm.
Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu confirmă însă cele reținute în procesul verbal de contravenție, martorul I. M. declarând că petentul a fost plecat la Sibiu cu câteva zile înainte de a fi amendat, iar pădurarul i-ar fi spus într-o discuție ulterioară că nu petentul a fost cel amendat, ci un nepot al acestuia, mai mult, agentul constatator C. N. a declarat că l-a văzut de multe ori pe petent cărând lemne din pădure în spate, însă nu a sustras 41 de arbori, așa cum a consemnat în procesul verbal, ci doar 10-12 arbori.
În schimb, martorul asistent S. F., a declarat că a însoțit pe agentul constatator în pădure, dar nu-și amintește data, doar că era multă zăpadă, nu a văzut nici o persoană care să fie identificată ca fiind cea care a tăiat și sustras arborii, însă pădurarul a bănuit că petentul este autorul, deoarece locuia în apropiere, dar cu toate acestea nu au mers să identifice în curtea acestuia lemnele pretins sustrase.
Instanța a apreciata că a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, rezultând din actele dosarului cel puțin un dubiu care îi profită petentului în privința datei contravenției și a numărului de arbori tăiați și sustrași, astfel că în temeiul art.34 din OG 2/2001 a admis plângerea și va anula procesul verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Silvică Dâmbovița criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că procesul verbal de contravenție nr._/03.12.2013 înregistrat la Ocolul Silvic Valea M. sub nr.9539/06.12.2013 prin care s-a aplicat contravenientului o amenda de 800 lei pentru fapta contravenționala săvârșita, conform cu Legea 171/2010, este corect întocmit neexistând motive de nulitate care sa poată fi invocate de către instanța din oficiu.
În opinia sa, în mod cert numitul S. M. in ziua de 17 martie 2013 orele 12,00 a tăiat din proprietatea particulara a numiților P. I. si P. I. un nr. de 5 arbori, așa cum s-a consemnat de către d-na. dr. ing. N. D., iar săvârșirea faptei este probata cu procesul verbal întocmit de agentul constatator, cele consemnate nefiind răsturnate de către martorii menționați in sentința, ca fiind audiați.
Apelanta intimată susține că o asemenea atitudine - de a acorda petentului prezumția de nevinovăție in orice împrejurare si fără nicio limitare conduce la consecința ca anumite fapte, deși prezintă pericol social (tăierea si sustragerea de arbori din proprietăți private ori nu), sa nu mai poată fi sancționată, motive pentru care solicită să se constate ca procesul verbal contestat are forța probanta prin el însuși, putând constitui o dovada suficienta a vinovăției contestatorului, cu atât mai mult cu cât dimensiunile si cantitatea se determina prin măsurare la cioata, iar martorul din acte a menționat ca s-au deplasat la locul sustragerii.
În opinia sa, soluția instanței de fond se întemeiază pe o eroare si reprezintă un mod de sancționare nelegala a agentului constatator pentru faptul ca, deși 1-a surprins pe făptuitor, singura lui posibilitate de al sancționa este întocmirea procesului verbal contestat. Instanța nu poate si nu trebuie sa răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie —a procesului verbal, pe considerentul ca «exista-cel puțin un dubiu - care ii profita petentului » in privința datei contravenției si a numărului de arbori sustrași.
La data de 27.01.2015 intimatul petent Ș. M. a depus la dosar un înscris, prin care a adus la cunoștința instanței că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale.
Apelanta intimată, la dat de 29.01.2015 a depus un înscris prin care precizează că rectifică anumite erori materiale din cererea de apel, în sensul că ultima frază se elimină în totalitate, întrucât mențiunile cu privire la ziua de 17.03.2013, proprietari teren și agent constatator N. D., sunt greșite.
La data de 17.02.2015, apelanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a prin care a precizat că agentul constatator susține că l-a văzut pe făptuitorul Ș. M., sustrăgând material lemnos, iar săvârșirea faptei este probată cu procesul verbal de contravenție, iar cele consemnate nu au fost răsturnate, prin declarațiile martorilor.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Deși apelanta susține că prin declarațiile martorilor nu s-a reușit dovedirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, tribunalul observă că tocmai declarațiile martorilor au stat la baza anulării procesului verbal de contravenție.
Astfel apelanta precizează că agentul constatator l-a văzut pe făptuitorul Ș. M., sustrăgând material lemnos, însă cu ocazia audierii, la instanța de fond, agentul constatator a declarat că l-a văzut de multe ori pe petent cărând lemne din pădure în spate, însă nu a sustras 41 de arbori, așa cum a consemnat în procesul verbal, ci doar 10-12 arbori. În aceste condiții se poate observa că există o recunoaștere din partea agentului constatator, în sensul că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității.
Dacă în procesul verbal a fost menționat un număr de 41 arbori, în fața instanței, agentul constatator a precizat că este vorba doar de 10-12 arbori, iar cu privire la data săvârșirii faptei nu a mai făcut aceeași mențiune ca în procesul verbal, respectiv data de 03.12.2013, ca dată a constatării faptei, ci a menționat doar că l-a văzut de multe ori pe petent cărând lemne din pădure în spate. În aceste condiții se pune problema de ce nu i-a întocmit proces verbal petentului, la momentul surprinderii asupra furtului de material lemnos.
Având în vedere că agentul constatator nu a putut preciza, în instanță, că cele consemnate în procesul verbal, corespund realității, iar pe de altă parte cei doi martori audiați, combat cele susținute în procesul verbal, tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect a reținut că, în cauză, a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, întrucât există un dubiu cu privire la numărul de arbori sustrași și cu privire la data săvârșirii faptei.
În raport de aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art.480 C.pr.civ. să respingă apelul, menținând sentința instanței de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimata DIRECȚIA SILVICĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Municipiul Târgoviște, ..68, jud. Dâmbovița, cod fiscal R918069 înregistrată la Oficiul registrului comerțului sub nr. J15/109/91 reprezentată prin dr. ing. P. C., împotriva sentinței nr. 1332/7.10.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent Ș. M., cu domiciliul în comuna Hulubești, ., jud. Dâmbovița, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2015.
Președinte,Judecător,
A. - M. G. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. ALB
Tehnored AB/ALB
4ex/ 11.05.2015
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Judecator fond – C. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 332/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 356/2015. Tribunalul... → |
|---|
