Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 9997/315/2013
Dosar nr. _ apel - plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 222
Ședința publică din 04 martie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - N. E.
JUDECĂTORI - D. M.
GREFIER - V. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul–petent T. S. O. cu domiciliul în comuna Bucov, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr. 362/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică după recalificarea căii de atac din recurs în apel, a răspuns apelantul–petiționar T. S. O., lipsă fiind intimatul I.P.J. Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2015 instanța de recurs a recalificat calea de atac exercitată de petent în apel, completul de judecată fiind stabilit conform prevederilor art. 99(3) din R.O.I., cauza de față, fiind soluționată de primii doi membri ai completului m respectiv judecătorii E. N. și D. M..
Apelantul–petiționar T. S. O. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței . nr._/03.03.2015.
Susține că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul–petiționar T. S. O. solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință anularea procesului verbal de contravenție ca nelegal și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
Susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că presupusa faptă contravențională s-a petrecut la ora 16,10, iar în procesul-verbal de contravenție este reținută ora 16,14, rezultând astfel o diferență de timp în care aparatul radar a putut înregistra alte autovehicule, care treceau în timpul acela pe tronsonul de drum.
Arată că în procesul verbal de contravenție, cât și în cuprinsul sentinței atacate este menționat greșit numărul de înmatriculare al autovehiculului cu care s-a săvârșit presupusa contravenție, adică_, când de fapt autoturismul condus de petent are numărul de înmatriculare_ .
Mai susține că la momentul presupusei contravenții se afla la aprox. 20-25 m de indicatorul de ieșire din localitate, dar organul constatator trebuia să facă dovada care din cele două mașini a circulat cu acea viteză. Susține că nu a vizionat CD-ul, nu a fost prezent la ședința de judecată de la fond.
Instanța procedează, în prezența apelantului – petent la vizionarea CD-ului aflat la dosarul de fond (fila 49).
Tribunalul, nemaifiind formulate alte cereri și nici alte incidente de soluționat, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 362/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T.-S. O., cu domiciliul/sediul în comuna Bucov, ., județul Dâmbovița, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.09.2013, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu domiciliul/sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița și a fost obligat petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.09.2013 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I. Județean de Poliție Dâmbovița (fila 23), petentul T. S. O. a fost sancționat(ă) contravențional în temeiul art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată (în continuare prescurtat „Regulament”) cu amenda contravențională în valoare de 400 de lei ca sancțiune principală și aplicarea a 3 puncte de penalizare ca sancțiune complementară, reținându-se că la data de 22.09.2013, în jurul orelor 16,10 a condus în localitatea Săcuieni autovehiculul înmatriculat sub numărul_, fiind înregistrat cu viteza de 77 km/h cu ajutorul cinemometrului tip Autovision . 148, montat pe autovehiculul înmatriculat sub numărul MAI_, aparținând poliției rutiere.
Examinând probele administrate în cauză instanța de fond a reținut temeinicia procesului verbal de contravenție.
Înregistrarea depusă intimat în format foto și video (filele 49 și 62), evidențiază vehiculului poliției, în interiorul căruia se afla amplasat aparatul radar, deplasându-se pe drumul public și depășind indicatorul care marca .. Peste 20 de secunde, timp în care vehiculul poliției înaintase deja în interiorul localității, în raza vizuală a camerei video a aparatului radar a apărut autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care circula cu viteza de 77 km/h, fiind perfect vizibile de o parte și de alta a drumului public case și curți. Data și ora evidențiate în planșa foto realizată cu ajutorul aparatului radar sunt cele precizate în procesul verbal de contravenție. Întrucât măsurarea vitezei de deplasare a fost efectuată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat și verificat metrologic [aparat radar tip Autovision . 148, pentru care a fost depus buletin de verificare metrologică cu termen de valabilitate de 1 an începând din 21.02.2013 din care rezultă că aparatul radar măsoară atât în regim staționar, cât și în deplasare (fila 46)], instanța apreciază că intimatul a probat deplasarea petentului cu viteza reținută în procesul-verbal de contravenție.
S-a arătat că prin criticile formulate, petentul a încercat să combată forța probantă a înregistrărilor efectuate cu ajutorul aparatului radar, susținând că nu au fost respectate dispozițiile Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" probată aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005. Aceste critici sunt însă nefondate, pentru considerentele care urmează.
În primul rând, agentul constatator a indicat în procesul-verbal de contravenție datele de identificare ale aparatului radar prin mențiunea „tip Autovision . 148, montat pe autovehiculul înmatriculat sub numărul MAI_”, astfel încât se poate proba că buletinul de verificare metrologică prezentat în cauză a fost emis pentru aparatul radar cu care s-a măsurat viteza vehiculului condus de petent. Emiterea buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar cu mențiurea „Admis” atestă conformitatea acestuia cu cerințele metrologice prevăzute în Norma de metrologie legală 021-05, așa cum rezultă din art. 5 din acest act normativ, putând fi utilizat în mod legal. Totodată, trebuie menționat că petentul invocă articole din Normă care au fost abrogate prin Ordinul 187/2009, respectiv art. 3.8, care interzicea poziționarea aparatului radar în apropierea surselor de radiații electromagnetice, precum și art. 4, care instituia cerințe privind utilizarea cinemometrului (efectuarea înregistrărilor de operatori calificați, interdicția efectuării măsurătorilor în anumite condiții meteo ș.a.). Existența certificatului de aprobare de model pentru tipul de aparat radar cu ajutorul căruia a fost măsurată viteza de deplasare a vehiculului petentului, rezultă din buletinul de verificare metrologică depus la dosar, în care este menționat nr. și data certificatului de aprobare de model, iar emiterea certificatului de aprobare de model pentru un anumit tip de cinemometru se poate verifica și pe portalul Biroului Român de Metrologie Legală, la secțiunea „Lista aprobărilor de model”.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.
În ceea ce privește condițiile de formă ale procesului verbal de contravenție, instanța constată că procesul verbal de contravenție conține toate mențiunile prevăzute de art. 180 din Regulament.
De asemenea, procesul verbal de contravenție a fost încheiat de un agent constatator ce are calitatea de polițist rutier, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Nicio dispoziție legală nu impune ca procesul-verbal de contravenție să fie încheiat de polițistul care operează cu aparatul radar, așa cum pretinde petentul, iar constatarea depășirii vitezei legale se realizează pe baza măsurătorilor aparatului radar.
Sub aspectul condițiilor de fond, se constată că fapta reținută în sarcina petentului a fost dovedită, constituie contravenție și a fost corect încadrată juridic.
Art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie două condiții de fond de care depinde legalitatea procesului verbal de contravenție, respectiv aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei. Agentul constatator a respectat aceste două condiții, sancțiunea principală și complementară fiind aplicate în limitele fixe prevăzute de lege, iar amenda a fost aplicată într-un cuantum egal cu minimul prevăzut de lege, proporțional cu pericolul social al faptei. Împrejurarea că petentul circula în apropiere de ieșirea din localitate nu justifică „accelerarea ușoară”.
În concluzie, a rezultat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru tragerea la răspundere contravențională a petentului, astfel încât plângerea este neîntemeiată. În această situație, în temeiul art. 36 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, introdus prin Legea nr. 76/2011, petentul are obligația de a suporta cheltuielile de judecată avansate de stat în legătură cu soluționarea plângerii contravenționale (emiterea, multiplicarea și comunicarea actelor de procedură, a înscrisurilor doveditoare și a celorlalte mijloace de probă), în sumă totală de 50 de lei.
Împotriva sentinței civile nr. 362/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, la data de 15.12.2014 declarat recurs petentul T. - S. O., pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii petentul arată că din actele depuse la dosarul cauzei, instanța retine in mod eronat faptul ca presupusa fapte contravenționala s-a petrecut la ora 16.10, iar in P.V, de contravenție este reținuta ora 16.14. Așadar rezulta o diferența de 4 minute timp in care aparatul radar a putut înregistra alte autovehicule care treceau in timpul acela pe respectivul tronson de drum.
În procesul verbal de contravenție, cat și în cuprinsul textului sentinței civile este menționat greșit numărul de înmatriculare al autovehiculului cu care s-a săvârșit presupusa contravenție adică_ când de fapt autovehiculul condus de către petent are ca număr de înmatriculare_, ceea ce rezulta ca a fost un alt autovehicul cel înregistrat de către agentul de circulație in P.V. de contravenție, cat si de către aparatul radar.
La calcularea amenzii în procesul verbal de contravenție este menționat: 5 puncte amenda x 80 lei=400 lei; iar la calcularea jumătății din minimul amenzii ce poate fi achitat in 2 zile lucrătoare este stabilit in mod eronat 160 lei.
Adică 400 lei: la 2 (50%)= 200 lei.
În concluzie susține notarea greșita atât in textul procesului verbal de contravenție cat si a sentinței civile:
a) a numărului de înmatriculare a autovehiculului
b) a orei la care a avut loc presupusa contravenție
c) stabilirii a 50% din minimul amenzii
duc automat la anularea Procesului Verbal, cat si la exonerarea petentului de la plata amenzii si a oricăror alte cheltuieli judiciare.
Temeiul de drept al recursului sunt dispozițiile art. 483 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila.
La data de 09.01.2015 petentul a mai depus motive de recurs în care în care invocă următoarele aspecte:
1.Nerespectarea de către agentul constatator cat si de către
instanța de fond a prevederilor art. 16 din O.G.2/2001si a art. 180 alin. 1
din H.G. 1391/2006 numita Regulamentul de aplicare a O.G. 195/2002
privitoare la numărul de înmatriculare a autovehiculului cu care s-a
săvârșit presupusa fapta contravenționala.
Susține că atât in procesul verbal cat si in dispozitivul sentinței civile - este menționat greșit numărul de înmatriculare si anume_ când de fapt numărul real de înmatriculare al autoturismului condus de către petent este H D-10-J DG.
2.Incălcarea de către agentul constatator, in redactarea
procesului verbal, a prevederilor art.16 din O.G.2/2001si a art. 180 alin. 1
din H.G. 1391/2006 numita Regulamentul de aplicare a O.G. 195/2002
privind locul exact unde s-a săvârșit presupusa fapta contravenționala.
Prima data este trecut in textul procesului verbal ,,DN 72 Sacuieni", iar a doua oara este menționat ,,DN 71 in interiorul localității Sacuieni". Așadar nu se știe clar si fără echivoc daca a fost DN 72 sau DN 71, si nici care Sacuieni, de Dâmbovița sau de Bihor. In realitate localitatea se numește Sacueni (adică fara „i")
3.Totodată sunt încălcate prevederile art.16 din O.G.2/2001 si a art. 180 alin. 1 din H.G. 1391/2006 numita Regulamentul de aplicare a O.G. 195/2002
privitoare la ora săvârșirii presupusei fapte
contravenționale.
Precizează că în procesul verbal este consemnata ora 16.12 min, iar în textul sentinței civile apare 16.10 min. Așadar iarăși se constata o lipsa de claritate, obiectivism si precizie atât in completarea procesului verbal cat si in redactarea sentinței civile.
4.Omisiunea cu buna știința la completarea procesului
verbal a prevederilor art. 180 din H.G. 1391/2006 si a art.16 din O.G.
2/2001 citează: ,,... arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea
gravității faptei...", deoarece autoturismul condus de petent, in momentul
Săvârșirii presupusei fapte contravenționale se afla foarte aproape de
indicatorul ieșire din localitate" (aprox.20 m), iar autospeciala MAI pe
care era montat aparatul radar circula din sens invers si se afla înaintea
indicatorului de „intrare in localitate". L-am remarcat in trafic la o distanta
de cea. 150-200m in fata mea si datorita faptului ca participanții la trafic
îmi făceau semn cu farurile, dar nu am crezut nici un moment ca voi fi
oprit deoarece eram foarte aproape de ieșirea din localitate, iar atât in
fata mea cat si in spatele meu se aflau si alte autovehicule.
Deși toate acestea arătate mai sus ,cat si conduita avuta de-a lungul timpului, sunt circumstanțe atenuante pentru petent sancțiunea data de către agentul constatator este cea maxima neținând cont de gradul de pericol social reprezentat de presupusa fapta contravenționala.
5. Incadrarea juridica a faptei consemnata in procesul verbal de către agentul constatator este echivoca, nerelevanta, lipsita de claritate si precizie. Citează art. 121/1 din H.G. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare." Si art. 100/2 din O.U.G 195/2002 ) „Amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)." când de fapt sancțiunea aplicata este prevăzuta in O.U.G. 195/2002 la art. 98 alln.4 (b) si art. 108 punctul(b) alin 2.
6. Nu se specifica deloc in dispozitivul sentinței civile, faptul ca s-au respectat in totalitate prevederile NML 021-05/2005 cu modificările ulterioare punctul 3.3.4. care spune „ Cinemometrul utilizat în regim de deplasare trebuie să măsoare simultan atât viteza vehiculului țintă, cât și viteza autovehiculului de patrulare."
7. De asemenea, nu se arata in textul sentinței civile in cauza daca au fost respectate „ ad literam" prevederile NML 021-05/2005 cu modificările ulterioare punctul 5.2.1. care spune „în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice."
8. Incălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 206 NCPC, alin. (1) si (2) „(1) întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel. (2) La întâmpinare se va alătura același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină. precum și un rând de copii pentru instanță. Dispozițiile art. 149 alin. (1), (3) și (4) și ale art. 150 sunt aplicabile." Prin faptul ca nu i s-a comunicat întâmpinarea cu copiile de pe înscrisurile pe care se sprijină ea, deși a fost obligat la plata sumei de 50 lei ca fiind cheltuieli de judecata in acest sens.
Temeiul de drept al recursului a fost indicat ca fiind dispozițiile art. 483 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila.
Intimatul I.P.J. Dâmbovița a depus întâmpinare la data de 21.01.2015 prin care a solicitat anularea recursului întrucât calea de atac corectă este cea a apelului, iar pe fond a combătut motivele invocate de petent, solicitând menținerea hotărârii instanței de fond.
Prin încheierea din 04.03.2015, calea de atac declarată a fost recalificată din recurs în apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, a dispozițiilor legale incidente, în limitele prev. de disp. art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Astfel tribunalul constată că fapta contravențională reținută în sarcina apelantului-petent, aceea a conducerii unui autoturism cu o viteză de 77 km./h în condițiile în care limita maximă de viteză pentru respectivul sector de drum era de doar 50 km./h (drumul fiind în interiorul localității Săcueni, jud. Dâmbovița), a fost corect încadrată de agentul constatator în dispozițiile art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prin raportare la prevederile art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din OUG nr. 195/2002, iar sancțiunile aplicate apelantului-petent, 5 puncte amendă și 3 puncte penalizare, se încadrează în limitele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Sub acest aspect tribunalul amintește că, potrivit disp. art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Amenda contravențională prevazută la alin. 1 (clasa a II-a de sancțiuni, respectiv 4-5 puncte amendă), se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”, iar potrivit disp. art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Or, contrar susținerilor apelantului-petent, tribunalul constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, comiterea acestei contravenții a fost dovedită de către intimat prin probatoriul depus la dosar și încuviințat de instanța de fond, probatoriu adus la cunoștiința apelantului-petent prin comunicarea întâmpinării, fie chiar și pe cheltuiala sa, și prin prezentarea spre vizionare a înregistrării video, prezentare realizată chiar și de către instanța de recurs.
Totodată tribunalul reține că încadrarea faptei contravenționale s-a realizat corect, chiar dacă agentul constatator a indicat și textul de lege din H.G. nr. 1391/2006 ce prevede obligația a cărei încălcare este sancționată prin contravenția prev. de disp. art. art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Din materialul probatoriu administrat în cauză rezultă că fapta contravențională a fost constatată de agentul constatator, în conformitate cu prevederile art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 192, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv prin folosirea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, înregistrările depuse la dosar respectând întocmai a dispozițiile pct. 3.5.1 din NML 021-05, aprobată prin Ord. BMRL nr. 301/2005, potrivit cu care, „Înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele:- data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea; - valoarea vitezei mãsurate; - imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia”, precum și a prevederilor pct. 5.2.1 din NML 021-05 potrivit cu care, “Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrularepe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice”.
În ceea ce privește susținerile apelantului vizând o pretinsă măsurare neconformă a vitezei imputate, în sensul că în raza de acțiune a cinemometrului s-ar fi aflat în mișcare și alte autovehicule, tribunalul le constată ca nefondate, reținând faptul că potrivit înregistrărilor depuse la dosar, din sens opus autoutilitarei poliției nu circula decât autoturismul condus de petent, iar situația invocată de aceasta precum că ar fi fost și alte autoturisme în raza de acțiune a cinemometrului, oricum nu ar putea conduce la o eventuală invalidare a probei rezultată din înregistrare în condițiile în care, dispozițiile art. 4.4 din NML 021-05 aprobată prin Ord. BMRL nr. 301/2005, au fost abrogate prin ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 6 august 2009.
Susținerile apelantului legate de pretinsa nedescriere completă a faptei contravenționale ori indicarea unui loc greșit al faptei, apar de asemenea ca fiind nefondate, toate aceste date rezultând cu evidență din mențiunile înscrise de agentul constatator în actul sancționator contestat.
Cât privește neconcordanța dintre numărul de înmatriculare menționat în procesul verbal contestat (respectiv_ ) și numărul real de înmatriculare al autoturismului pe care l-a condus (_ ), tribunalul constată că această neconcordanță nu poate produce efecte în ceea ce privește legalitatea ori temeinicia procesului verbal contestat, în condițiile în care nu s-a invocat și nici dovedit vreo eventuală vătămare cauzată de această simplă eroare materială, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, reținând în acest sens și faptul că apelantul nu a contestat faptul că autoturismul ce apare în înregistrarea realizată de operatorul radar, nu ar fi cel pe care l-a condus la momentul la care a fost oprit pentru control.
În final, în ceea ce privește susținerile apelantului vizând indicarea eronată de către agentul constatator a minimului amenzii contravenționale ce poate fi achitat în 48 de ore, tribunalul le constată de asemenea ca nefondate, suma de 160 lei reprezentând contravaloarea corectă a 2 puncte amendă, respectiv a jumătate din minimul de 4 puncte amendă prevăzute de lege ca sancțiune principală pentru contravenția reținută.
Prin urmare, față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 481, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-petent T. S. O. împotriva sentinței nr. 362/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița, menținând sentința apelată ca legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 34, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-petent T. S. O. cu domiciliul în comuna Bucov, ., județul Argeș, CNP-_ împotriva sentinței nr. 362/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. E. M. D.
Grefier,
V. M.
Judecător fond D. C. D.
Judecătoria Moreni
Dosar nr._
Red.- N.E.
Tehnored.V.M.
4 ex./19.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 56/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 335/2015.... → |
|---|
