Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 335/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 4725/315/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr. 335
Ședința publică din: 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
JUDECĂTOR: G. C.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 4308/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent M. M., domiciliat în mun. Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, dosar având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție. nr._/01.05.2014.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 30 din OG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantul-intimat, consilier juridic N. E., lipsă fiind intimatul-petent M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, iar în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Reprezentantul legal al apelantului intimat a învederat instanței că nu mai are cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic N. E. având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de apel, a criticat sentința instanței de fond în sensul că, în mod greșit a reținut că, fapta contravențională nu este suficient descrisă. Susține că, petentul a fost sancționat contravențional în baza Legii nr. 61/1991 art. 3 pct. 1, și că este o eroare materială faptul că a fost menționat în procesul verbal de contravenție art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ceea ce nu poate conduce la anularea procesului verbal de contravenție.
Precizează că petentul a adresat cuvinte jignitoare și injurii personalului medical din spital, motiv pentru care solicită admiterea apelului și pe fond respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.
Instanța în baza dispozițiilor art. 394 cod. pr. civilă constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 4308/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de petentul M. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.05.2014, încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița – Poliția Municipiului Târgoviște.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că petiționarul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei întrucât, la data de 01.05.2014, în jurul orelor 02:30, „aflându-se la Spitalul Județean Dâmbovița a adresat injurii în public folosind expresii jignitoare personalului spitalului”.
Conform art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 constituie contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Împotriva procesului verbal a fost formulată prezenta plângere contravențională, prin care se invocă nelegalitatea și netemeinicia.
Potrivit art. 16 alin 1 din OG 2/2001, procesul verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, precum și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Din interpretarea art. 16 alin 1 din OG 2/2001 rezultă că descrierea contravenției constă în arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, respectiv specificarea acțiunii sau inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional.
Descrierea contravenției prezintă importanță practică deosebită pentru verificarea legalității încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii contravenționale.
Tot din interpretarea art. 16 alin 1 din OG 2/2001 rezultă că indicarea actului normativ este necesară pentru a se putea verifica legalitatea constatării și sancționării contravenției și indicarea greșită acestuia poate fi considerată o eroare materială, care nu atrage nulitatea procesului verbal, dacă fapta a fost descrisă în mod corect.
În speță, agentul constatator a redat doar textul de lege aplicabil, realizând o descriere generică, lipsită de conținut concret și a indicat greșit textul de lege care prevede și sancționează contravenția, respectiv art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. b din Legea 61/1991.
Martorul M. C. a declarat că lucrează la Spitalul Târgoviște, ca brancardier, a fost solicitat de colegele sale și de șoferul ambulanței să-i ajute în legătură cu o doamnă, să o pună de pe targă pe pat, a venit un domn, l-a rugat să meargă în sala de așteptare, inițial acesta s-a conformat, dar s-a întors și a început să-l înjure, i-a vorbit urât, a chemat băieții de la pază care i-au spus să se potolească și a fost chemată poliția.
A mai declarat martorul că poliția a stat de vorbă cu domnul în cauză și cu băieții de la pază și a înțeles că domnul respectiv era soțul pacientei și a spus că are dreptul să stea lângă soție, dar doctorul a văzut că era în stare de ebrietate și nu l-a lăsat.
A precizat martorul că persoana se afla sub influența băuturilor alcoolice, a simțit miros de băuturi alcoolice, a vorbit urât, a spus că sunt plătiți din banii lu, că el cotizează la stat și o să se mai întâlnească.
Agentul de poliție, în raportul întocmit, a arătat că a găsit pe holul spitalului un asistent medical care i-a indicat persoana recalcitrantă și au fost ascultate ambele părți, moment în care petentul a adresat injurii și expresii jignitoare, fapt pentru care a procedat la sancționarea acestuia.
Coroborând cele mai sus expuse, constată instanța că, pe lângă descrierea generică a faptei, nici nu se poate stabili în concret pentru ce faptă a fost sancționat petentul, respectiv adresarea de injurii sau expresii jignitoare la un moment anterior sau ulterior sosirii echipajului de poliție, nu se poate stabili care au fost injuriile și expresiile jignitoare de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea și cui au fost adresate, nu rezultă cum a constatat agentul săvârșirea faptei, având în vedere că au fost ascultați doar agenții de pază și petentul.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, 2007).
Prin urmare, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrară, respectiv până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254, 255 și 258 C. proc. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În speță, având în vedere descrierea generică a faptei, petentul se află în imposibilitate de a răsturna prezumția de veridicitate și instanța nu poate verifica temeinicia procesului verbal, iar încălcarea prevederile art 16 alin 1 din OG 2/2001 a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
La data de 08.12.2014, intimatul IPJ Dâmbovița a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În baza disp. art. 480 cod. pr. civilă apelantul a solicitat admiterea apelului schimbarea sentinței apelată, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii în totalitate a procesului - verbal atacat ca fiind legal și temeinic.
Consideră sentința instanței de fond netemeinică și vădit nelegală, din următoarele considerente:
Intimatul a fost sancționat contravențional cu amendă deoarece, la data de 01. V. 2014, aflându-se în Spitalul Județean Dâmbovița, a adresat injurii în public, folosind expresii jignitoare, personalului spitalului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, descrierea faptei nu este una generică. Agentul constatator 1-a sancționat contravențional pe intimat deoarece a comis pentru comiterea contravenției prevăzute în teza a Il-a a art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991, constând în proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor, ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Din descrierea faptei realizată de agentul constatator rezultă că au fost respectate cerințele instituite de art. 16, al. 1, din O.G. nr. 2/2001, prin aceea că a fost indicată data, ora și locul în care a fost comisă contravenția și au fost arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, fiind indicat și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Apreciază că, din descrierea faptei reies destule elemente care să poată servi la aprecierea gravității faptei: în data de 01.1.2014, în jurul orelor 02.30, în incinta Spitalului Județean, intimatul a adresat injurii, folosind expresii jignitoare, personalului spitalului, personal care acorda îngrijiri medicale de urgență soției intimatului.
În aceste condiții, este evident că proferând injurii și expresii jignitoare la adresa personalului medical, în incinta unui spital, la oră înaintată, intimatul a comis o faptă antisocială, care a fost sancționată contravențional cu amendă, în mod corect, conform gradului de pericol social al ridicat al faptei.
În temeiul art. 205 și următoarele cod. pr. civilă intimatul a depus la dosar întâmpinare iși menține cele afirmate in plângere, anume faptul ca procesul verbal de contravenție atacat e lovit de nulitate absoluta, fapta reținuta de agentul constatator fiind insuficient descrisa si nu corespunde întru-totul relitatii.
Arată că în noaptea respectivă, asa cum a descris anterior, se afla ., soția sa fiind dusa la Spitalul de Urgenta Targoviste, in stare grava. F. a incerca sa amelioreze situația sau ,eventual,sa incerce sa îl liniștească . legătura cu starea soției sale, un asistent (care purta doar o uniforma albastra, fara niciun fel de ecuson cu date de identificare) si despre care a crezut ca e un simplu infirmier, a încercat sa îl oprească in mod violent ,fizic si verbal, la rândul său intrând într-o stare de agitație foarte mare.
Arată că agentul constatator a venit la fata locului cu mult timp dupa consumarea evenimentului, intre timp reușind sa o vadă pe soția sa, aflata tot in stare de inconștienta.
Precizează ca cele susținute in raportul întocmit de agent au la baza, in special declarațiile unor angajați ai spitalului care, in mod evident, au declarat împotriva sa si in favoarea asa-zisului lor coleg, având in vedere ca nici pana la aceasta data nu a reușit sa-1 identifice, desi i-a făcut, la rândul său plângere penală.
Pentru aceste motive solicită să se aprecieze asupra acestui raport, ca si asupra declarațiilor de martori, ca fiind subiective, întrucât ele nu au la baza percepția directa a agentului constatator care, in mod greșit, s-a grăbit sa îl sancționeze contravențional.
Solicită să se constate nulitatea procesului verbal atacat pentru considerentele menționate, sa se mențină sentința atacata ca fiind legala si temeinica sub toate aspectele și, pe cale de consecința, să se respingă apelul ca nefondat.
La data de 09.03.2015 apelantul intimat IPJ Dâmbovița, a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Ca urmare a întâmpinării formulată de intimat, se învederează instanței că, inclusiv acesta recunoaște că fapta reținută de agentul constatator nu corespunde întru totul realității, ceea ce echivalează cu o recunoaștere indirectă a contravenției comise.
De asemenea, se observă în mod clar că intimatul nu mai susține că nu a comis fapta antisocială, însușindu-și opinia eronată a instanței de fond referitoare la pretinsa descriere incompletă a faptei antisociale, de către agentul constatator.
Așa cum am arătat, acesta a descris fapta antisocială într-o manieră care să permită instanței să aprecieze asupra existenței faptei contravenționale, împrejurărilor în care aceasta a fost comisă și urmărilor acesteia.
Faptul că intimatul invocă în apărarea sa o stare de agitație, respectiv faptul că personalul medical și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu înterzicându-i în camera de tratament, nu sunt de natură să -1 exonereze de răspundere.
Aceasta pentru că, pe de o parte, așa cum reiese din raportul agentului constatator, starea de agitație era, de fapt, stare de ebrietate, iar pe de altă parte pentru că personalul medical, în mod corect 1-a împiedicat pe intimat să intre în camera de tratament, deoarece nu are cunoștințe medicale și fiind în stare de ebrietate i-ar fi încurcat.
Nu există nici un dubiu cu privire la faptul că, fară sfaturile și directivele intimatului personalul medical și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, deoarece soția intimatului și-a revenit după criza ce a necesitat transportarea la spital.
Contrar susținerilor intimatului, agentul constatator a fost de față în momentul în care intimatul i-a adresat injurii și expresii jignitoare angajatului Spitalului Județean Târgoviște care 1-a •împiedicat să intre în camera de tratament. Rezultă, deci, că, fapta antisociala pentru care intimatul a fost sancționat contravențional, a fost constatată în mod direct și nemijlocit de agentul constatator și confirmată, în ce privește gradul de pericol social și împrejurările comiteri de personalul U.P.U.
Având în vedere cele de mai sus, se solicită admiterea apelului declarat de instituția apelantă, așa cum a fost formulat.
Analizând apelul în limitele prev. de disp. art. 479, alin. 1, rap. la art. 477, alin. 1 din C.pr.civ., în raport de motivele invocate, de probele administrate, de considerentele reținute prin sentința apelată, precum și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul constată că prin considerentele sentinței apelate, în mod corect instanța de fond a reținut încălcarea de către agentul constatator, la întocmirea procesului verbal de contravenție contestat, a dispozițiilor art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că a fost realizată o descriere incompletă a faptei contravenționale și a împrejurărilor comiterii acesteia din perspectiva neindicării elementelor pe baza cărora să se poată stabili aptitudinea faptelor imputate intimatului-petent, de a fi de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991R, situație ce poate atrage nulitatea relativă, astfel că, în condițiile dovedirii unei vătămări legată de imposibilitatea analizării tuturor elementelor constitutive ale faptei contravenționale, soluția dată pe fond vizând anularea procesului verbal de contravenție contestat apare ca fiind corectă în raport de probatoriul administrat.
Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor contravenționale, tribunalul reține că agentul constatator a realizat o evidentă indicare eronată a textelor legale ce sancționează contravenție o faptă de natura celei imputată intimatului-petent, respectiv art. 3, pct. 1 și art 4, lit. b din Legea nr. 61/1991, fiind avută probabil în vedere o formă mai veche a Legii nr. 61/1991, respectiv forma existentă anterior republicării acestui act normativ.
În acest sens tribunalul reține că încadrarea corectă a unei astfel de fapte trebuia realizată potrivit dispozițiilor art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991R în forma în vigoare la momentul constatării faptei, dispoziții potrivit cărora ”Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: 1) savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice”, precum și potrivit dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit. b din Legea nr. 61/1991R, conform căruia ”Contraventiile prevazute la art. 2 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: b) cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevazute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28)”.
Chiar trecând peste această precaritate a actului sancționator, vizând greșita încadrare a faptei contravenționale,tribunalul constată că pentru existența unei astfel de contravenții de natura celei imputată intimatului-petent, este necesar a se dovedi nu doar savarsirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, ci și aptitudinea acestora de a fi de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
O astfel de împrejurare vizând aptitudinea faptelor imputate intimatului-petent, de a fi de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, nu doar că nu a fost reținută/indicată de către agentul constatator în descrierea faptei contravenționale realizată în rubrica special inserată în formularul procesului verbal de contravenție întocmit, dar nici nu a fost dovedită prin vreun alt mijloc de probă care să susțină legalitatea și temeinicia actului sancționator contestat.
În acest sens tribunalul constată, contrar susținerilor apelantului, faptul că din declarația martorului audiat de instanța de fond, nu rezultă elemente certe care să susțină o astfel de aptitudine a faptelor imputate intimatului-petent, în condițiile în care nu au fost indicate, în procesul verbal de contravenție contestat, astfel de împrejurări concrete care să poată fi supuse verificării.
Cât privește criticile apelantului legate de nerespectarea de către instanța de fond, a deciziei obligatorii nr. 22/2007 dată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, prin depășirea de către aceasta a propriilor atribuții în condițiile invocării și analizării din oficiu a unui motivului de nulitate relativă rezultat din încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul le privește de asemenea ca nefondate, invocarea unui astfel de motiv de către intimatul-petent rezultând în mod implicit din motivarea în fapt a plângerii contravenționale, motivare în care a arătat că discuțiile purtate cu personalul spitalului vizau doar îngrijorările acestuia față de starea de sănătate a soției sale și față de calitatea îngrijirilor medicale acordate acesteia.
Or, în aceste condiții, nulitatea procesului verbal de contravenție contestat se impunea fi dispusă nu doar ca un remediu pentru încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ci ca un remediu pentru chiar inexistența contravenției imputată intimatului-petent, ca urmare a constatării neîntrunirii tuturor elementelor constitutive prevăzute de actul sancționator pentru existența unei astfel de fapte contravenționale, respectiv a aptitudinii faptelor imputate, de a fi de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă apelul declarat de apelantul-intimat I. Județean de Poliție Dâmbovița împotriva sentinței nr. 4308/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 4308/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent M. M., CNP-_, domiciliat în mun. Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2015.
P., JUDECATOR,
N. E. G. C.
Grefier,
R. M.
Judecător fond S. C. P.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. E.N.
Tehnored.R.M.
2 ex./04.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 222/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 580/2015.... → |
|---|
