Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 383/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 3115/262/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.383
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița și de apelantul -petent B. C. - M., cu domiciliul în mun.Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 380/14.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când a fost amânată pronunțarea la data de 6 mai 2015, tribunalul pronunțând următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 380/14.07.2014, pronunțată în acest dosar de Judecătoria Moreni, s-a dispus admiterea plângerii contravenționale formulată de petentul B. C.-M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița, s-a anulat în parte procesul verbal de contravenție . nr._/13.12.2013 emis de intimată, în ceea ce privește depășirea vitezei legale și a fost obligat petentul la 25 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.12.2013 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I. Județean de Poliție Dâmbovița (fila 9), petentul B. C.-M. a fost sancționat(ă) contravențional în temeiul 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu amenda în cuantum de 320 de lei ca sancțiune principală și aplicarea a 3 puncte de penalizare ca sancțiune complementară, reținându-se că la data de 13.12.2013 a condus în localitatea Dărmănești, DN 72 autovehiculul înmatriculat sub numărul_, fiind înregistrat cu viteza de 72 km/h cu ajutorul aparatului radar ., montat pe autovehiculul înmatriculat sub numărul MAI_, aparținând poliției rutiere.
Prin același proces-verbal de contravenție, în temeiul art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 147 alin. (1) din Regulament, petentul a fost sancționat cu avertisment ca sancțiune principală și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ca sancțiune complementară, reținându-se în sarcina sa că în aceeași împrejurare nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de echipajul de poliție cu mijloace sonore și acustice.
Examinând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut următoarele:
I. În principiu, sancțiunile contravenționale aplicate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens fiind Decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011 pronunțată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României, par. 27). În consecință, conform art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată beneficiază de prezumția de nevinovăție, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, astfel încât acuzării îi revine în principiu sarcina probei.
Potrivit art. 1 pct. 1.1 și 1.2 din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute în această normă. Printre cerințele metrologice care trebuie îndeplinite pentru atestarea legalității cinemometrului supus verificării metrologice, au fost prevăzute și valorile erorilor maxime tolerate în măsurarea vitezei autovehiculelor, respectiv ±3 km/h sau ± 4 km/h din valoarea măsurată pentru viteze de până la 100 km/h, după cum măsurarea s-a făcut în regim staționar sau de deplasare (art. 3.1.1. lit. b, c din Norma de metrologie legală NML 021-05). Prin urmare, corespund normelor de metrologie legală și pot fi utilizate de poliția rutieră și acele cinemometrele pentru care se stabilește în urma verificării metrologice că măsoară viteza de deplasare a autovehiculelor cu anumite erori care se încadrează în limitele admise potrivit celor de mai sus. Astfel fiind, valoarea indicată de aparatul radar ca viteză de deplasare a unui autovehicul poate să nu fie întotdeauna cea convențional adevărată, chiar dacă acest mijloc tehnic a fost declarat admis cu prilejul verificării metrologice, iar la data utilizării sale buletinul de verificare era în termenul de valabilitate. Cu alte cuvinte, rezultatul măsurătorilor obținute cu ajutorul aparatului radar este susceptibil de o anumită imprecizie, motiv pentru care nu se poate conferi unor asemenea dovezi o forță probantă absolută. De aceea, pentru a demonstra că un anumit vehicul s-a deplasat într-adevăr cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege, intimatul trebuia să completeze probatoriul, obținând și prezentând în proces constatările verificatorului metrolog cu privire la erorile de măsurătoare pe care le-a înregistrat cinemometrul radar (privit ca instrument individual) cu ocazia ultimei sale verificării din punct de vedere metrologic.
Înregistrarea depusă intimat în format foto și video (filele 19, 34), surprinde autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circulând cu viteza de 72 km/h în localitate. Având în vedere dispozițiile art. 1, 3 și 5 din Norma de metrologie legală NML 021-05 și luând în calcul valorile erorilor maxime tolerate în măsurare, rezultă că viteza reală cu care petentul a condus autoturismul în momentul înregistrării sale nu este în mod cert cea de 72 km/h indicată de aparatul radar, ci la un calcul teoretic se situează în intervalul 69,12 – 77,88 de km/h (eroare posibilă de ± 4 km/h din valoarea afișată, având în vedere că aparatul radar utilizat în speță la măsurarea vitezei de circulație poate folosit și în regim de deplasare, fapt ce rezultă din buletinul de verificare metrologică emis pentru aparatul radar).
Prin urmare, intimatul nu a dovedit care a fost viteza reală cu care a condus petentul, astfel încât îndoiala nu poate decât să-i profite acestuia (in dubio pro reo), iar în sarcina sa nu se poate reține decât viteza cea mai mică posibilă, aceea de 69,12 km/h, dovedită în afara oricărui dubiu.
II. Fapta referitoare la nerespectarea semnalelor polițistului rutier este probată prin constatarea personală a agentului constatator, consemnată în procesul-verbal de contravenție, coroborată cu declarațiile martorului R. C.-I. (fila 73), care a perceput personal incidentul, întrucât conducea un vehicul care circula imediat în spatele celui condus de petent.
Petentul a negat săvârșirea acestei fapte, însă apărările formulate în acest sens (în special versiunea faptelor prezentată în cuprinsul plângerii contravenționale), precum și probele propuse în susținere [declarațiile martorilor B. M. (soția petentului) și F. V. (prieten de familie al petentului, așa cum arată acesta în plângerea contravențională)] nu sunt de natură să dovedească contrariul celor reținute în procesul-verbal de contravenție, neputând fi luate în considerare, întrucât se contrazic între ele și sunt infirmate de proba obiectivă reprezentată de înregistrarea video depusă de intimat, după cum rezultă din cele ce urmează.
Prin plângerea contravențională, petentul a susținut în apărarea sa că a observat din depărtare vehiculul poliției având în funcțiune semnalele luminoase și acustice și a considerat că nu este necesar să oprească întrucât în fața vehiculului poliției avea drumul liber. În continuarea apărării sale, petentul a relatat că șoferul vehiculului de poliție a efectuat o manevră bruscă spre autoturismul său, ceea ce l-a determinat să tragă de volan pentru a evita coliziunea, iar manevra a speriat-o pe fiica sa, aflată în mașină. Aceste susțineri sunt contrazise de conținutul înregistrării video efectuate cu ajutorul aparatului radar, din examinarea căreia rezultă neîndoielnic faptul că vehiculul poliției și cel condus de petent s-au întâlnit într-o curbă, așa încât petentul nu a sesizat vehiculul poliției decât cu câteva secunde înainte de întâlnire. Totodată, având în vedere că vehiculul de poliție acționa în mișcare pentru depistarea și înregistrarea cu ajutorul aparatului radar a vehiculelor care depășesc viteza legală, se presupune în mod rezonabil că semnalele acustice și luminoase în funcțiune au fost pornite la momentul depistării petentului. Este adevărat că, la momentul întâlnirii autoturismului condus de petent, vehiculul poliției a înaintat destul de mult spre linia care desparte sensurile de circulație, însă această manevră nu a determinat petentul la o acțiune de evitare, observându-se cum vehiculul său își continută nestringherit deplasarea, așa încât nu este plauzibilă susținerea petentului în sensul că fiica sa a fost speriată în acel moment. Spre deosebire de petent, martorii oculari propuși de acesta au susținut o altă versiune (necredibilă) a manevrei efectuate de vehiculul poliției, prezentând-o ca pe o „eschivă”, „un viraj ușor perceptibil”, care ar fi fost percepute de petent ca un gest prietenesc al polițistului care conducea vehiculul pe care se afla instalat aparatul radar.
Conform susținerilor petentului, agentul constatator i-a adus la cunoștință după mai multe insistențe că motivul opririi este depășirea liniei continue și că i se va suspenda dreptul de a conduce. Totodată, petentul a susținut că i-a explicat agentului constatator că nu avea de ce să depășească pe linia continuă, ocazie cu care i s-a replicat „Ce, te crezi șmecher că lucrezi la criminalistică? Lasă că te fac eu!”, iar polițistul i-a spus că îi va comunica ulterior procesul-verbal de contravenție, după ce petentul a așteptat 25 de minute și a solicitat să îi fie predate actele pentru a pute pleca. Această apărare nu este verosimilă în esența ei, întrucât este inexplicabil de ce agentul constatator i-ar fi spus petentului că va fi sancționat pentru depășirea pe linia continuă, în condițiile în care primul acționa în trafic pentru constatarea depășirii vitezei, a surprins în înregistrarea video vehiculul petentului circulând cu viteză neregulamentară, iar nu depășirea unui vehicul pe un sector de drum marcat cu linie continuă și se presupune că avea reprezentarea că înregistrarea video va putea fi verificată ulterior.
Petentul a mai susținut că la data de 17.12.2013 (deci la câteva zile de la data opririi sale în trafic – 13.12.2013) a mers la Poliția Moreni și a ridicat procesul-verbal de contravenție, ocazie cu care a constatat că a fost sancționat pentru alte contravenții decât cele pentru care fusese oprit. Martorii B. M. și F. V. propuși de petent contrazic susținerile petentului, ambii declarând că petentul a primit la momentul opririi sale în trafic dovada înlocuitoare a dreptului de circulație, din examinarea căreia petentul a aflat (la data de 13.12.2013, la un moment imediat următor opririi în trafic) că a fost sancționat pentru nerespectarea semnalelor polițistului rutier.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție instanța de fond a reținut următoarele:
I. Potrivit art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Conform 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu sancțiunea complementară constând în aplicarea a 3 puncte de penalizare fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai de a depăși cu 21 - 30 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speță, dată fiind viteza de 69,12 de km/h ce se poate reține fără dubiu în speță, depășirea vitezei legale nu este mai mare de 21 de km/h, astfel încât fapta petentului nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ci ale contravenției mai ușoare prevăzute de art. 99 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constând în depășirea vitezei legale cu 10 - 20 de km/h.
Întrucât petentul a fost sancționat pentru o faptă contravențională mai gravă decât cea temeinic dovedită în sarcina sa, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea esențială a legii. După cum rezultă din economia dispozițiilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 34 alin. 1) și din prevederile art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită numai cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, neputând schimba încadrarea juridică dată faptei prin procesul verbal de contravenție și nici să aplice sancțiunea contravențională corespunzătoare [această operațiune fiind în competența exclusivă a agentului constatator conform art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002].
În aceste condiții, întrucât prin sancționarea pentru o altă faptă (mai gravă) decât cea dovedită temeinic i s-a cauzat petentului un prejudiciu ce nu poate fi altfel înlăturat, în temeiul art. 175 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție (parțială, numai în privința faptei constând în depășirea vitezei legale).
II. În ceea ce privește contravenția referitoare la nerespectarea semnalelor polițistului rutier, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 180 din Regulament. Totodată, sancțiunea a fost aplicată cu observarea cerințelor de fond prevăzute pentru tragerea la răspundere contravențională, fapta reținută fiind dovedită și corect încadrată juridic, fără să fie dovedită existența unor cauze exoneratoare de răspundere, iar sancțiunea avertismentului nu poate fi considerată disproporționată în raport de pericolul social al faptei.
Impotriva acestei soluții, în termen legal, au declarat apel ambele părți, I.P.J. Dâmbovița criticând anularea procesului verbal pentru contravenția de depășire a vitezei legale, susținând că soluția este greșită, întrucât, făcând calcule aritmetice (nepermise de lege), a aplicat eroarea maximă tolerată dată de N.M.L. 021-05, cu ocazia verificării metrologice a cinemometrului, la valoarea vitezei înregistrate în trafic, de un cinemometru.
Celălalt apelant a criticat soluția primei instanțe de menținere a procesului – verbal pentru contravenția de a nu opri autoturismul la semnalul regulamentar al poliției, deoarece, agentul de poliție nu a dat niciun semnat din care să reiasă că dorește oprirea sa în trafic și nici martorul intimatei nu a susținut varianta I.P.J. Dâmbovița, privind ridicarea bastonului, aspect față de care invocă în favoarea sa prezumția de nevinovăție în raport de art. 1171 cod civil și jurisprudența CEDO.
I.P.J. Dâmbovița a formulat întâmpinare la apelul petentului, susținând respingerea acestuia în baza probatoriului administrat (depoziții martori, vizionare CD), ca fiind neîntemeiat, apărările petentului vizând momentul punerii în mișcare a semnalelor luminoase ale autospecialei poliției și a existenței unei manevre bruște efectuată de autospeciala de poliție spre autoturismul condus de petent.
Analizând motivele de apel în baza probatoriului administrat în cauză, a considerentelor instanței de fond și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține ca fiind fondate criticile I.P.J. Dâmbovița, urmând a le admite și ca nefondate cele ale petentului, urmând a le respinge.
Viteza nelegală de 72 km/h cu care a fost depistat în trafic petentul, în localitatea Dărmănești, județul Dâmbovița a fost constatată de un aparat radar (cinemometru Autovision . 152 pe HD2, conform procesului verbal de contravenție . nr._ /13.12.2013, filele 31 și 33 dosar fond), verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._ din 21.02.2013, valabil pe un an de zile de la data verificării (fila 39 dosar fond), folosit de un agent de poliție, atestat operator Autovision, conform autorizației de la fila 37 dosar fond.
Inregistrarea video a contravenției nu a fost contestată în sensul că ar conține date neclare, neconcordante, inexplicabile privind imaginile stocate în derularea și secvențialitatea lor. De asemenea, înregistrările foto depuse la dosar (filele 42 dosar fond) sunt clare, atât cu privire la viteza înregistrată, cât și cu privire la numărul de înmatriculare al autoturismului_, așa încât se apreciază că aceste probe, în coroborarea lor, dovedesc situația de fapt menționată în procesul verbal de contravenție, adică existența faptei, săvârșirea ei de către petent și vinovăția acestuia.
Susținerile petentului, că procesul verbal trebuia încheiat pe formularul prevăzut de Anexa 1 D din H.G. nr. 1391/2006 sunt neîntemeiate, pentru că datele concrete ale speței n-au arătat că s-a produs prelucrarea necesară a înregistrării și identitatea conducătorului auto nu a fost stabilită (așa cum prevăd dispozițiile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006), dimpotrivă, imaginile surprinse în regim de deplasare a autoturismului, exclud prelucrarea lor, iar identitatea petentului (coleg de serviciu cu agentul constatator), a fost ușor de stabilit.
Mai mult, conducătorul auto petent nu a dovedit - cum era obligat, că procesul verbal pe formular Anexă 1 A i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator, pentru că, și în situația nerespectării cerinței de formă a înscrisului, aceasta nu poate fi decât o nulitate relativă (care se invocă într-un anumit termen și de o anumită parte, sub sancțiunea decăderii).
Prima instanță, stabilind ea însăși o viteză (urmare calculului aritmetic ad-hoc) de 69,12 km/h, a procedat greșit, având în vedere că N.M.L. 021-05 nu stipulează aplicarea erorilor maxime tolerate la valorile înregistrate în trafic de un cinemometru declarat admis la verificarea metrologică (acele erori maxime tolerate de N.M.L. 021-05 se aplică numai la efectuarea controlului metrologic legal inițial, periodic, după reparare).
În pofida susținerilor apelantului – petent că nu ar fi circulat cu viteza reținută în actul constatator (72 km/h în localitate), tribunalul le apreciază ca fiind neîntemeiate, pentru că mărimea vitezei cu care acesta fost surprins în trafic, a fost constatată de cinemometrul Autovision declarat admis la verificarea metrologică, cu mențiunea valabilității verificării pe timp de un an, ceea ce atribuie aparatului radar calitatea de mijloc de măsurare legal (conform buletinului de verificare metrologică nr._ din
21.02.2013 (fila 39 dosar fond), iar planșele foto aflate la dosarul de fond ( fila 42 dosar fond), dovedesc că autoturismul a rulat în trafic cu 72 km/h, fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului „_ ”.
D. urmare, constatarea contravenției s-a făcut cu un mijloc tehnic verificat și omologat, care confirmă că mărimea vitezei afișată pe radar îndeplinește cerințele prevăzute de reglementările de metrologie legală, iar apelantul I.P.J. Dâmbovița nu a făcut decât să interpreteze și să utilizeze rezultatul acestei mărimi, prin aplicarea sancțiunii contestate.
Față de această situație de fapt, se apreciază că instanța de fond, în mod greșit, a aplicat ea însăși eroarea maximă tolerată la viteza înregistrată în trafic de cinemometrul utilizat, cât timp aparatul radar avea verificarea metrologică periodică valabilă, iar erorile maxime tolerate stabilite prin Normele Institutului Național de Metrologie 021 – 05, se aplică în toate cele 4 cazuri limitativ prevăzute de Norma de metrologie legală: la efectuarea controlului metrologic legal prin aprobare de model ; la verificarea metrologică inițială; la verificarea metrologică periodică ; la verificarea metrologică după reparare ( așa cum detaliază Institutul Național de Metrologie în adresa sa nr. 6032/16.10.2013 – fila 5dosar apel ).
Cu privire la cea de-a doua contravenție conținută de dispozițiile art. 31 lit. b), rap. la art. 100 alin.1 și ali.3 lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în fapta petentului - apelant de a nu opri la semnalul sonor și acustic al agentului constatator, se reține că prima instanță a făcut o analiză clară, completă și fundamentată pe probele administrate în cauză, așa încât, argumentația acesteia este însușită în totalitate de instanța de control judiciar.
Astfel, martorul din acte R. C. I., bine poziționat în trafic (circula cu autoturismul său marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, imediat în spatele autoturismului condus de petent), prin depoziția sa (fila 73 dosar fond) –completă și clară în relatare, a evidențiat faptul că a fost atent la drumul public și a perceput în mod corect evenimentul pe care l-a văzut „faptul că, conducătorul vehiculului Renault, de culoare albă, nu s-a conformat ordinului de oprire, precizez faptul că eu circulam chiar în spatele vehiculului Renault….”.
Declarațiile celor doi martori propuși de petent (filele 58 și 59 dosar fond) au fost, în mod corect, înlăturate de prima instanță, ele fiind contradictorii, deci necredibile cu privire la conținutul informațiilor, astfel soția petentului, martorul B. M., afirmă că „ am auzit un dialog între agentul de poliție și petent…”, iar celălalt martor F. V. nu susține o asemenea percepere a realității, afirmând „mai arăt faptul că eu și ceilalți pasageri ai mașinii noastre nu am fost martori oculari dintre petent și ag. de poliție”.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 și alin.1 din Codul de procedură civilă, va admite apelul declarat de I.P.J. Dâmbovița, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că, pe fond va respinge plângerea și cu privire la contravenția prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, rap. la art.100 alin.2 din O.U.G,. nr. 195/2002 rep. (contravenția de depășire a vitezei legale) și va respinge ca nefondat apelul declarat de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 380/14.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge plângerea contravențională și cu privire la contravenția prevăzută de art.121 alin.1 din HG 1391/2006.
Respinge apelul declarat de apelantul - petent B. C. - M., cu domiciliul în mun.Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 380/14.07.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2015.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. C.G
Tehnored. V.V.
5ex/ 25.05. 2015
Dosar nr._
Judecătoria Moreni
Judecator fond – D. C. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 831/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 215/2015. Tribunalul... → |
|---|
