Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 341/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 341/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 520/120/2015
Dosar nr._ emisii poluante
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 341
Ședința publică din 7 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S. A.-M. (fostă M.), domiciliată în Municipiul Târgoviște, .. 2 A, ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, prin care solicită anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/22.10.2012 și a deciziei nr._/17.11.2014 emisă de către Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și restituirea sumei de 1.608 lei, plătită cu titlu de emisii poluante, împreună cu dobânzile aferente sumei, de la data încasării și până la restituirea efectivă.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 161 lei conform chitanței . Nr._ (2)/27.01.2015 (fila 6).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă, avocat S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/27.01.2015, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare;
- la data de 18 februarie 2015 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare (fila 44);
În baza art. 219 alin. 1 NCPC, instanța identifică pe apărătorul reclamantei – avocat S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/27.01.2015 (fila 7).
Tribunalul, din oficiu, potrivit art.131 alin.1 NCPC, procedează la verificarea competenței.
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131Cod procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de referatul întocmit în cauză de grefierul de ședință, aflat la dosarul cauzei- fila 60, instanța constată că pe rolul acestei instanței nu au fost înregistrate alte dosare având aceleași părți, obiect și cauză cu ale prezentului dosar aflat la primul termen de judecată, conform art. 139 NCPC.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat S. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse, respectiv înscrisurile aflate la dosar, ca fiind utile soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei, avocat S. C., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziilor de stabilire a taxei pentru emisiile poluante și cea prin care a fost soluționată contestația împotriva refuzului de restituire a taxei și restituirea taxei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, în sumă de 1.608,00 lei, cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă.
Totodată, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 161 lei.
Considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ din 27.01.2015, reclamanta S. A.-M. (fostă M.), domiciliată în Municipiul Târgoviște, .. 2 A, ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6,, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/22.10.2012 și a deciziei nr._/17.11.2014 emisă de către Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și restituirea sumei de 1.608 lei, plătită cu titlu de emisii poluante, împreună cu dobânzile aferente sumei, de la data încasării și până la restituirea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca Ford an de fabricație 2007, autovehicul înmatriculat pentru prima oară într-un stat membru al Uniunii Europene, la data de 11.07.2007, i s-a impus plata taxei pentru emisiile poluante în baza Legii nr. 9/2012 în cuantum de 1.608,00 lei, pe care a achitat-o conform chitanței . Nr._/23.10.2012, taxă percepură de statul român contrar prevederilor comunitare.
Se arată de către reclamantă că această taxă specială, fără plata căreia nu ar fi putut înmatricula autoturismul achiziționat, contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de către România prin Tratatul CE semnat la data de 01.01.2007.
De asemenea, se arată de către reclamantă că potrivit art.110 TFUE (ex.art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze în mod indirect alte sectoare de producție.
Separat de neconstituționalitatea legii, care va fi constatată curând, se susține că între OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012 nu există nicio diferență, în condițiile în care art. 1 din OUG nr. 1/2012 suspendă aplicarea acelor articole ( art. 4 alin. 2 din legea nr. 9/2012), care diferențiau cele două acte normative, respectiv eliminarea discriminării între autoturismele deja înmatriculate pentru care nu s-a plătit taxa și ele pentru care se percepe taxa de admisie.
Se mai arată de către reclamantă că Legea nr. 9/2012 încalcă principiul „poluatorul plătește”, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză. Mai mult, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 nu au relevanță atâta timp cât acestea vor fi elaborate prin Hotărâre de Guvern, ceea ce înseamnă că nu pot aduce odificări de substanță în contextul legii.
Elementul de discriminare sesizat de instanțele de judecată naționale raportat la constatările instanței Europene, reținute în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24 a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României, față de cele ce urmează să fie înmatriculate și, respectiv, importate; astfel, Legea nr. 9/2012 este în totală contradicție cu legislația UE, cât și cu legislația națională în vigoare.
Se solicită de către reclamantă să se aibă în vedere și Decizia Curții Europene de Justiție pronunțată la 07.04.2011 în cauza C-402/09 (T.) potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 25, art. 28, art. 90, art. 92 și art. 110 din tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 alin. 1 lit. d, art. 207 și art. 218 OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 1341 alin. 1, art. 1635 alin. 1 și art. 1636 din Noul Cod Civil, respectiv prevederile referitoare la dobânda legală calculată conform art. 3 din OG nr. 13/2011.
În dovedirea cererii sale, reclamant a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: cerere de revizuire și restituire în totalitate a taxei pentru emisiile poluante adresată de către reclamantă Administrației Finanțelor Publice Târgoviște; adresa nr._/17.11.2014 înaintată reclamantei de către AFP Târgoviște; chitanța . Nr._/23.10.2012;Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/22.10.2012 emisă de AFP Târgoviște; documentele de identitate și de proveniență ale autovehiculului.
La data de 18 februarie 2015, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a depus la dosar întâmpinare, în conformitate cu art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, această taxă fiind achitată în baza Deciziei de calcul al taxei pe emisii poluante pentru autovehicule, care a fost emisă conform Legii nr. 9/2012.
S-a arătat că prin . Legii nr. 9/2012 nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule arată că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, ori restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabili la organul fiscal, în temeiul titlului.
Se menționează, ca practică judiciară, dosarul nr._/3/2009 al Curții de Apel București- Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, în care s-a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care reclamantul va solicita acest lucru, solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantei, tribunalul reține că solicitarea acestuia este întemeiată, pentru motivele ce succed.
Din înscrisurile depuse la dosar în susținerea cererii, rezultă că reclamanta a achitat la data de 23.10.2012 suma de 1.608,00 lei, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar autovehiculul achiziționat de aceasta, marca Ford, a fost înmatriculat pentru prima oară într-un stat membru al Uniunii Europene în anul 2007.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei: „(1) obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7; (2) obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Aplicarea dispozițiilor alineatului (2) a fost suspendată prin O.U.G nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012, până la data de 1.01.2013.
Prin urmare, în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt în circulație.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 -forma în vigoare- rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt membru al U.E nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, instanța reține că Legea nr. 9/2012, prin modalitatea de punere în aplicare, este contrară art. 110 din TFUE, efectul produs de aceasta ducând la diminuarea, pentru perioada de suspendare a aplicării prevederilor art. 4, alin. 2, a introducerii în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față, creând astfel o discriminare în raport cu produse similare-autovehicule deja înmatriculate în România.
Astfel instanța reține că art. 110 TFUE vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condițiile concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele care provin din alte state membre U.E, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea reclamantului ca fiind întemeiată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat constând în dobânda ce va fi calculată asupra sumei de restituit, respectiv asupra sume de 1.608,00 lei.
Această dobândă va fi calculată prin raportare la nivelul stabilit prin disp. art. 124 și art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003, pentru perioada scursă de la momentul achitării până la momentul restituirii efective, sub acest aspect instanța dând eficiență dreptului comunitar astfel cum a fost interpretat prin hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 M. I., curtea statuând că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Potrivit art. 453 și art. 451 din Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S. A.-M. (fostă M.), domiciliată în Municipiul Târgoviște, .. 2 A, ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Dispune obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 1 608 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală, care va începe să curgă de la data de 23 10.2012, data plății taxei de poluare și până la restituirea sumei de bani de către pârâte.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 161 lei reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 04. 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. MD
Tehnored. RO
8 ex./07.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 215/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 455/2015.... → |
|---|
