Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 706/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 10217/315/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 706
Ședința publică de la data de 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte:
D. M. E.
Judecător:
C. G.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul petent L. F. A., cu domiciliul în București, .. 71, ., sector 6, împotriva sentinței nr. 896/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița având ca obiect „plângere contravențională”.
Cererea de apel este timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr._/02.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimat consilier juridic T. B., care depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare nr._/07.09.2015, lipsă fiind apelantul petent.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, declarându-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile deschise asupra apelului de față.
Intimatul prin consilier juridic, având cuvântul, arată că prin probele administrate a dovedit săvârșirea contravenției de către petentul apelant și de asemenea solicită să se ia act că se opune cererii de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul pentru că apelantul a fost înregistrat cu 102km/h în apropierea unei treceri de pietoni, iar din fișa de cazier rezultă că acesta a avut mai multe abateri, fiindu-i aplicată amenda minimă.
Tribunalul, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 896/26.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul L. F. A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :
Petiționarul L. F. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât la data de 05.10.2014, la orele 18:22, pe DN 71, Ulmi, Primărie, a condus auto marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 102 Km/h în localitate.
Împotriva procesului verbal a fost formulată prezenta plângere contravențională, prin care se invocă nelegalitatea și netemeinicia.
Conform art. 121 din HG 1391/2006”(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Potrivit art. 49 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate instanța constată că sunt neîntemeiate pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 16 alin 1 din OG 2/2001, procesul verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, precum și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Din interpretarea art. 16 alin 1 din OG 2/2001 rezultă că descrierea contravenției constă în arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, respectiv specificarea acțiunii sau inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional.
Descrierea contravenției prezintă importanță practică deosebită pentru verificarea legalității încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii contravenționale.
În speță, agentul constatator a realizat o descriere corespunzătoare a acțiunii, alte circumstanțe de natură a imprima faptei caracter contravențional nu existau, a indicat concret sectorul de drum și localitatea unde s-a săvârșit contravenție, DN 71 Ulmi, Primărie, astfel că instanța poate verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Mai reține instanța că procesul verbal de contravenție respectă cerințele art. 16, 17 din OG 2/2001 și art. 5.2.1 din NML 021-05, constatarea contravenției s-a realizat cu ajutorul cinemometrului tip radar Autovision ROM 148, aspecte menționate în cuprinsul procesului verbal, cinemometrul este verificat metrologic ,este montat pe auto Mai_ și măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, iar lucrătorul de poliție este atestat, iar din filmarea video se observă că nu a existat nici un autoturism interpus între autoturismul de poliție și autovehiculul reclamantului la momentul înregistrării vitezei, astfel că este imposibil ca viteza de 102 Km/h să aparțină altui vehicul.
Cu privire la o eventuală marjă de eroare a cinemometrului instanța constată că acest motiv a fost invocat după terminarea cercetării procesului, după deschiderea dezbaterilor, fără ca intimata să se poată apăra, astfel că nu va fi analizat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, 2007).
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrară, respectiv până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254, 255 și 258 C. proc. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În speță, având în vedere modalitatea de constatare a contravenției, petentul nu putea răsturna prezumția de veridicitate, însă intimatul a dovedit în mod neechivoc, cu înscrisurile anexate și înregistrarea pe suport magnetic, că petentul a condus auto marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 102 Km/h în localitate.
Mai constată instanța că procesul verbal respectă cerințele art. 17 din OG 2/2001, sancțiunea aplicată, amendă în cuantum de 810 lei este corect individualizată și, în speță, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, potrivit art. 7 și 21 din OG 2/2001.
Reține instanța că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate
Apreciază instanța că, în cauză, sancțiunea pur morală a avertismentului nu și-ar atinge scopul, având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, pe un drum cu trafic intens, atitudinea petentului care nu a înțeles gravitatea contravenției, urmările grave ce s-ar fi putut produce, dar și faptul că i-au mai fost aplicate sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, însă nu înțelege să respecte normele legale.
Mai mult, sancțiunea complementară nu poate fi înlocuită cu avertisment.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că procesul verbal contestat este legal și temeinic, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 09.04.2015, petentul L. F. A., a declarat apel, solicitând, modificarea în tot a sentinței.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelantul petent învederează faptul că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, întrucât nu a circulat cu viteza menționată de agentul constatator în procesul-verbal. Deși instanța a reținut că "am circulat cu viteza de 102km/h pe un drum cu trafic intens" nu motivează cum ar fi putut proceda astfel, în concret. Aceasta, deoarece pentru a putea circula cu viteza de 102km/h, în localitate, ar fi fost posibile numai una din următoarele doua situații: fie pe un trafic aglomerat, în condițiile în care toți ceilalți participanți circulau cu aceeași viteza sau una superioară; fie traficul nu era aglomerat.
Așadar, este fară îndoială ca cele două condiții nu puteau fi îndeplinite concomitent, deci motivarea instanței este fară temei.
O dovadă în plus a afirmațiilor sale cu privire la viteza redusă cu care se deplasa este si aceea că, deși reține judecătorul primei instanțe că se deplasa pe un trafic intens, el fiind singurul sancționat, nici un alt participant la trafic nefiind oprit de echipajul de poliție.
În ceea ce privește prevederile obligatorii instituite de art. 16 din O.G. nr.2/2001 privind descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, se fac următoarele precizări:
Menționarea unui loc al săvârșirii faptei insuficient precizat ; locul săvârșirii contravenției fiind insuficient descris, deoarece, se afla foarte aproape de . spatele altor autovehicule care rulau cu viteza mai mare decât a sa ; în plus, pe lângă descrierea faptei, agentul constatator a omis să precizeze împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, prevedere imperativă din cadrul art. 16 alin. l din O.G. nr. 2/2001.
Această cerință a descrierii în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii/inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter, este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate, (a se vedea hotărârea CEDO: cauza A. contra României).
În acest sens, consideră că prima instanță a desconsiderat prevederile imperative instituite de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care se solicită instanței de apel să se facă aplicarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și să se dispună înlocuirea sancțiunii reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, apelantul precizează faptul că, este de observat că nu există nici o pagubă pe care să fi cauzat-o vreunui terț, participant la traficul rutier.
Instanța este singura care poate aprecia în mod obiectiv existența unor circumstanțe atenuante prevăzute la art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, respectiv solicit să constatați că "... sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului."
Pentru motivele prezentate, se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței.
În drept, au fost invocate O.G. nr. 2/2001, O.U.G nr. 195/2002 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul prevederilor art. 205 Cod procedură civilă, la data de 19 iunie 2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a formulat și depus la Serviciul registratură, întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În continuare, se învederează următoarele considerente:
Referitor la susținerea reclamantului că a fost singurul sancționat, iar alți participanți nu au fost opriți de organele de poliție, nu poate fi primită, deoarece apelantul-reclamant nu se poate prevala de propria culpă pentru a fi exonerat de răspunderea contravențională.
În cazul în care agentul constatator nu a descris fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube pricinuite reclamantului sancțiunea ce ar putea fi incidentă este nulitatea relativă în măsura în care reclamantul ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel, decât prin anularea actului sancționator. Or, reclamantul nu a făcut aceasta dovada. Totodată, sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 22/2007 a I.C.C.J.(R.I.L.).
În cazul unor neregularități cum ar fi nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator nu a menționat cu exactitate locul săvârșirii contravenției, precum și nu a arătat toate împrejurările ce puteau servi la aprecierea gravității faptei sancțiunea ce ar putea fi incidență este nulitatea relativă în măsura în care reclamantul ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel, decât prin anularea actului sancționator. Or, reclamantul nu a făcut aceasta dovada. Totodată, sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 22/2007 a I.C.C.J.(R.I.L.).
De asemenea, se arată faptul că agentul a menționat în conținutul procesului verbal de contravenție locul comiterii faptei contravenționale, respectiv DN 71, Ulmi, „Primărie".
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal în litigiu, consideră că din coroborarea planșei foto cu buletinul de verificare metrologică nr._/21.02.2014(din care reiese că aparatul radar utilizat la măsurarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005) rezultă că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator
Prin suportul magnetic, planșa foto și celelalte înscrisuri de la dosar, I.P.J. Dâmbovița a răsturnat prezumția de nevinovăție a reclamantului, dovedind dincolo de orice dubiu rezonabil că acesta a comis contravenția pentru care a fost sancționat.
Cu privire la capătul de cerere de a se înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul, se solicită respingerea acestuia, întrucât din cererea de chemare în judecată, reiese că apelantul nu regretă fapta comisă și că intenționează numai să inducă în eroare instanța în scopul exonerării de răspunderea contravențională. În aceste condiții, este evident că scopul preventiv și educativ urmărit de legiuitor nu ar fi atins, în schimb i s-ar crea convingerea că poate încălca legea fără a primi sancțiuni ce o pot afecta în mod real.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, dispozițiile prevăzute în ordonanță au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanei. Ori, prin fapta contravențională dovedită ca săvârșită de apelant, de circulație pe drumurile publice cu încălcarea dispozițiilor legale privind viteza de deplasare pe un sector de drum se aduce atingere și dispozițiilor legale mai sus citate, punând în pericol integritatea participanților la traficul rutier.
Din fisa istoric abateri rezulta ca reclamantul a fost sancționat de mai multe ori pentru sancțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, neexistând nicio justificare legală sau morală pentru circulația cu o viteză de 102 km/h, în localitate, în dreptul trecerii de pietoni, drept recunoscut doar serviciilor speciale (Ambulanță, SMURD, Pompieri).
Totodată, se observă că sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție, . nr._/05.10.2014 nu au fost îndestulătoare pentru preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, reclamantul săvârșind ulterior o altă faptă contravențională la regimul circulației pe drumurile publice. Astfel, sancțiunile aplicate nu și-au atins scopul preventiv instituit de lege, iar o eventuală înlocuire a amenzii cu avertismentul nu ar face decât ca reclamantul să continue să adopte un comportament contrar legii.
Se mai apreciază că, în raport de gravitatea faptei săvârșite (circulația în localitate, în dreptul unei treceri de pietoni cu o viteză de peste 50 km/h), având în vedere însă și circumstanțele personale ale reclamantului (din înscrisurile depuse a fost dovedită persistența apelantului în săvârșirea de fapte contravenționale la regimul circulației pe drumurile publice) sancțiunea aplicată, în cuantumul minim prevăzut de lege, este corect individualizată, atingând, deopotrivă în cauză, atât scopul preventiv, cât și cel sancționator.
Legiuitorul a prevăzut pentru faptele mai grave reglementate prin dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 si sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere (de ex. neacordarea prioritatii pentru pietoni, circulatia pe sens opus, depășirea pe linia continua, circulația cu o viteză de {peste 50 km/h, conducere sub influența băuturilor alcoolice, etc.) tocmai pentru a tempera conduita conducătorilor auto si a-i determina pe aceștia ca în viitor sa nu mai încalce regulile de circulație.
Intimatul mai precizează ca amenda prevăzuta pentru fapta comisa se încadrează în limitele prevăzute de lege, iar agentul constatator a aplicat decât minimul amenzii prevăzuta de lege. Totodată, reclamantul avea posibilitatea de a plăti jumătate din minimul amenzii în 48 de ore de la momentul comunicării procesului verbal de contravenție.
Apelantul nu a înțeles că depășirea limitei legale de viteză trebuie tratată cu responsabilitate, întrucât acest gen de faptă reprezintă unul dintre factorii importanți ce determină producerea unor evenimente rutiere, cu consecințe deosebit de grave.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.
A fost depusă, în copie, fișa istoric abateri.
Au fost invocate prevederile art. 223 al. 3 din Codul de procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, a dispozițiilor legale incidente, în limitele prev. de disp. art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Petiționarul L. F. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât la data de 05.10.2014, la orele 18:22, pe DN 71, Ulmi, Primărie, a condus auto marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 102 Km/h în localitate.
Prin sentința nr. 896/26.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/2014, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale și s-a constatat legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție.
Criticile formulate pe calea apelului vizează temeinicia sentinței atacate și legalitatea procesului – verbal de contravenție; apelantul a solicitat, în subsidiar și înlocuirea sancțiunii complementare, a reținerii carnetului de conducere,, cu sancțiunea avertismentului.”
Apelantul consideră că procesul – verbal de contravenție atacat nu este legală întrucât nu cuprinde locul săvârșirii faptei contravenționale având în vedere că acesta este insuficient descris, că descrierea faptei contravențională este suficient de detaliată.
Cu privire la motivele de apel dezvoltate de parte, se remarcă, în primul rând, că acestea nu au făcut obiectul plângerii contravenționale. În cuprinsul acestei plângeri
Apelul reprezintă o cale de atacat îndreptată împotriva unei hotărâri date de prima instanță, deci un mijloc procedural de continuare a procesului iar nu un mijloc de dezvoltare a cadrului procesual. Acest cadru, sub aspectul obiectului, cauzei și al părților, rămâne cel care a fost stabilit înaintea primei instanțe, astfel că în apel nu se pot formula pretenții noi între părți. Efectul devolutiv, vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță.
Această limită a efectului devolutiv al apelului, este reglementată de disp. art. 478 Cod de Procedură civilă, al cărui alin.1 dispune, fără echivocă prin apel nu se pot schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, și nici nu se pot formula pretenții noi.
În cazul de față, cu încălcarea efectului devolutiv al căii de atac, prin cererea de apel nu au fost formulate critici cu privire la sentința atacată.; a fost schimbată cauza plângerii contravenționale, fiind invocate, pentru prima dată în apel, motive de nulitate ale procesului – verbal de contravenție ce a constituit obiectul plângerii contravenționale, motiv pentru care apelul formulat pentru aceste motive va fi respins.
Cu privire la solicitarea de a se înlocui sancțiunea reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului, tribunalul constată legalitatea soluției instanței de fond.
Tribunalul constată că, în ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii principale a amenzii contravenționale, sancțiune aplicată apelantului-petent prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat, în raport de solicitarea acestuia de reindividualizare a sancțiunii, apar ca fiind incidente dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, precum și dispozițiile art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusã în termen, asculta pe cel care a fãcut-o și pe celelalte persoane citate, dacã aceștia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãții și temeiniciei procesului-verbal, și hotãrãște asupra sancțiunii, despãgubirii stabilite, precum și asupra mãsurii confiscãrii”.
Or, față de aceste dispoziții legale și de probatoriul administrat în cauză, se reține că fapta contravențională, în sine, are un grad ridicat de pericol social iar împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia (traficul intens), atitudinea petentului – apelant care, contestând săvârșirea faptei, nu a dat dovada vreunui regret cu premisa firească că nu o va repeta precum și faptul că i-au mai fost aplicate sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, nu sunt de natură a susține soluția de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, având în vedere și disp. art. 480 Cod de Procedură Civilă, Tribunalul va dispune respingerea apelul declarat de apelantul petent L. F. A., cu domiciliul în București, .. 71, ., împotriva sentinței nr. 896/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița având ca obiect „plângere contravențională”.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul petent L. F. A., cu domiciliul în București, .. 71, ., ., împotriva sentinței nr. 896/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița având ca obiect „plângere contravențională”.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 Septembrie 2015.
Președinte, | Judecător |
D. M. E. | C. G. |
Grefier,
B. S.
Red. D.M.E
Tehn. SEM
Ex. 4/17.09.2015
Judecător fond: P. S. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 382/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 346/2015. Tribunalul... → |
|---|
