Anulare act administrativ. Sentința nr. 647/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Tribunalul DÂMBOVIŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 647/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 524/120/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA NR. 647

Ședința publică din: 12.06.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. C.

GREFIER: L. N.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul U. M., cu sediul M., județ Dâmbovița, C. L. M., cu sediul în M., județ Dâmbovița, P. M., cu sediul în M., județ Dâmbovița, P. C. M., cu sediul în M., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUD. D-ȚA, cu sediul în Târgoviște, ., . B, județ Dâmbovița, având ca obiect anulare act administrativ - fond.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 05.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ /27.01.2015, reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială . M., P. M., P. C. M., au cheamat în judecată pe pârâta C. de C. a României – Camera de C. a Județului Dâmbovița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a actelor emise în mod nelegal, anume:

- Deciziei nr. 100 D/04.12.2014, referitor la punctele 4, 7, 8, 9 10, 11 din măsuri, ce corespund punctelor 19, 23, 24, 26, 27, 2;

- Încheierii nr. 84/06.01.2015, pronunțată de către C. de C. a României, Camera de C. Dâmbovița.

În motivarea contestației, reclamantele învederează faptul că, prin Decizia nr. 100 D/04.12.2014, pârâta a înțeles să impună acestora o . măsuri, aflate în contradicție totală cu dispozițiile legale, astfel:

1. Raportat la punctul 4 din cadrul măsurilor, având corespondentul la punctul 19 din constatări, apreciază că în mod nelegal s-a constatat că ordonatorul principal de credite a angajat, lichidat și ordonanțat cu nerespectarea prevederilor legale, iar salariatul cu atribuții financiar contabile a plătit nelegal indemnizația de ședință majorată, estimată la suma de 2.102 lei consilierilor locali pentru lunile aprilie și august 2013.

Totodată, susține că, nu au fost analizate dispozițiile Legii nr. 393/2004, ce prevăd faptul că indemnizația de ședință pentru membrii consiliului local care participă la ședințele ordinare ale Consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația primarului.

De asemenea, potrivit art. 34 alin. 3 din același act normativ, numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizație este de o ședință ordinară de consiliu și 1-2 ședințe de comisii de specialitate.

Membrii Consiliului L. M. s-au încadrat perfect în aceste dispoziții legale, în sensul primirii a 4% pentru ședința ordinară și 4% pentru comisii de specialitate, participând în fiecare lună la 2 sau mai multe ședințe.

Dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004, prevede faptul că: (1) Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Președinților și vicepreședinților consiliilor județene nu li se acordă indemnizație de ședință.

2) Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului București, după caz.

3) Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, potrivit alin. (2), este de o ședință de consiliu și 1-2 ședințe de comisii de specialitate pe lună.

5) Plata indemnizațiilor stabilite potrivit prevederilor alin. (2) și (3) se efectuează exclusiv din veniturile proprii ale bugetelor locale, respectiv județene.

6) Consilierii au dreptul la decontarea cheltuielilor pe care le-au făcut în exercitarea mandatului, în condițiile legii.

7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și delegatului sătesc, dispoziții ce nu au fost avute în vedere de către C. de C. la momentul emiterii Deciziei nr. 100 D/2014.

2. Raportat la punctul 8, în mod eronat s-a stabilit prin decizia contestată, faptul că nu au fost puse în aplicare dispozitivele sentințelor judecătorești pentru perioada 2011 - 2013, fără a se ține cont de împrejurarea că obiectivul de investiții „Alimentare cu apă" a fost realizat prin subvenții de la bugetul de stat conform O.G. nr. 7/2006 și O.G. nr. 28/2013.

Având în vedere că sumele au fost primite cu mare întârziere, facturile emise nu au putut fi achitate la termen, fapt ce a generat litigii judecătorești, de care instituția nu se face vinovată și implicit nici de plata cheltuielilor de executare.

3. De asemenea, măsurile aplicate în cuprinsul punctului 9, având ca și corespondent punctul 26 din considerente, sunt nelegale, deoarece, în mod eronat C. de C. a apreciat că P. comunei M. nu a respectat normativele de cheltuieli privind consumul de carburant pentru autoturismul care deservește consiliul local al comunei.

Totodată, reclamantele precizează că, nu a fost analizat faptul că suprafața comunei este foarte mare, având în componență 7 sate, starea drumurilor fiind deteriorată, iar deplasările în interesul comunei au fost destul de lungi, fiind necesar a se parcurge distanțele dintre M. - Târgoviște și M. – București, în mai multe rânduri.

4. Raportat la punctul 10, se apreciază că, s-a avut o reprezentare defectuoasă asupra situației de fapt, reținându-se în mod eronat că ordonatorul de credite a angajat, lichidat și ordonanțat cu nerespectarea prevederilor legale, în ceea ce privește amenzile aplicate salariaților.

5. Punctul 11 din măsurile Curții de C., ce își are corespondent în punctul 29 din cadrul constatărilor, este de asemenea în contradicție cu prevederile legale, deoarece recepția finală a stației de apă a inclus și stația de clorinare, împreună cu întregul echipament, iar faptul că stația de clorinare nu a mai fost folosită, este soluția la care s-a ajuns de către Compania de apă, după preluare de la Primărie.

6. Astfel, în mod nelegal s-a stabilit de către Camera de C. Dâmbovița faptul că „ordonatorul de credite a angajat, lichidat și ordonanțat fără respectarea dispozițiilor legale, iar persoana cu atribuții de contabilitate a plătit nelegal cheltuieli cu bunuri și servicii în sumă de 34.000 lei, pentru care au fost calculate beneficii nerealizate în sumă de 6065 lei, reprezentând servicii de audit

public intern prestate în perioada 11.04._14, de o persoană fizică atestată, achitându-i-se acesteia un tarif de 2000 lei/lună.""

În urma sesizării efectuate de către Camera de C. Dâmbovița, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 64/11.04.2012, contract pe care l-a prezentat și instanței, față de care nu a fost prezentată nicio reacție negativă, la acel moment.

Astfel, acest serviciu de auditare internă a fost prestat în baza unui contract perfectat cu un auditor financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, aspect ce vine în perfectă concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012, act prin care au fost abrogate unele prevederi ale Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern.

Mai mult, potrivit art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 75/1999, auditorii financiari care au dobândit această calitate și sunt membri ai Camerei, în exercitarea independentă a profesiei, desfășoară, în principal, următoarele activități: (...) e) audit intern", dispoziție ce se aplică fară putință de tăgadă și prezentului contract.

De asemenea, contractul s-a desfășurat în baza reglementărilor specifice auditului intern ale Ministerului de Finanțe, pe bază de planuri anuale și multianuale, fiind realizate în integralitate în toate misiunile planificate, dovadă în acest sens fiind rapoartele de audit existente la sediul reclamantei, precum și rapoartele anuale depuse la serviciile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Planul de audit pe anul 2014 a avut la bază constatările și concluziile auditorului din misiunile anilor precedenți, fiind conturată clar necesitatea unor misiuni de consiliere în domeniul achizițiilor publice, al activității financiar-contabile, al activității juridice, laturi ale instituției ce se confruntă din plin cu frecvente modificări legislative, precum și cu număr insuficient de personal.

Referitor la auditarea activității privind stabilirea și colectarea impozitelor și taxelor locale, în raport s-a făcut o detaliere amănunțită a problematicii acestei activități, cu măsuri concrete de îmbunătățire a activității, cu referire la fiecare segment al acesteia. Urmare a auditării acestei activități, s-a luat măsura implementării unui program informatic integrabil în activitatea financiar contabilă, precum și sancționarea persoanei responsabile cu această activitate, pentru deficiențele constatate.

De asemenea, obligația depunerii raportului anual la structura teritorială a Curții de C. revine compartimentelor de audit intern constituite la nivelul entităților publice și nu auditorilor independenți, prestatori ai serviciilor de audit intern. De altfel, raportul pe anul 2013 a fost depus la Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, iar un exemplar se află la instituția reclamantă.

Din Raportul privind activitatea de audit intern din sectorul public pe anul 2012, ultimul raport pe acest domeniu publicat de Ministerul Finanțelor Publice, rezultă că în țară, sunt județe în care entitățile publice locale își asigură auditul intern prin contracte de prestări servicii - pag. 61 din Raport: Bihor - 92,16%, Satu M. - 78,79%, N. - 71,43%, Suceava - 60,87%, B. - 55,55%, O. - 48,67%, Iași - 43,43%, M. - 40,87%, G. - 32,73%.

Mai mult, structurile Ministerului Finanțelor Publice au recunoscut și valorificat în integralitate toate rapoartele de audit ce le-au fost înaintate de către prestatorul de servicii, în baza Contractului de prestări servicii nr. 64/11.04.2012.

Potrivit art. XVII alin. 1 din OUG nr. 26/2012: „( 1) Contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, precum și cele încheiate în condițiile Legii nr. 672/2002 republicată, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate”.

Contractul de prestări servicii a fost încheiat la data de 11.04.2012, al O.U.G. nr. 26/2012 - a intrat în vigoare la data de 09.06.2012, astfel că apreciază că activitatea de audit intern prestată de către auditorul autorizat a fost eficientă și legală, fiind utilă activității.

Pe cale de consecință, solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, în drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ

Au fost depuse, în copie, contestația administrativ jurisdicțională ( filele 12 – 17 ), Decizia nr. 100 D/2014 ( filele 18 – 35), Încheierea nr. 84/06.01.2015 ( filele 36 – 46 ), împuternicirea avocațială „S. și Asociații –Societate civilă de avocați (fila 11).

La data de 27.02.2015, în baza art. 205-208 N.C.P.C., pârâta C. de C. a României – C. de C. a Județului Dâmbovița, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantelor privind anularea Încheierii nr. 84/06.01.2015 și a măsurilor dispuse la pct. 4, 7-11 din Decizia nr. 100D/04.12.2014, ca neîntemeiată, cu următoarea motivare în fapt și în drept:

Auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. Dâmbovița au desfășurat o acțiune privind "acțiunea de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2013", efectuată la UATC M. și au încheiat Raportul de audit financiar nr. 4290/05.11.2014.

Examinând abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în acest act de control, a fost emisă Decizia nr. 100D/04.12.2014 prin care au fost dispuse o . măsuri în sarcina entității verificate.

Împotriva acestor măsuri din decizie, entitatea verificată a formulat contestație, ce a fost înregistrată la Camera de C. Dâmbovița sub nr. 5031/22.12.2014 și a fost respinsă cu privire la măsurile dispuse la pct. 4, 7-11 din decizie, de către Comisia de soluționare a contestațiilor.

În continuare, pârâta motivează întâmpinarea astfel:

Chestiune prealabilă - Raportat la prevederile art. I din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, solicită a se pune în vedere reclamantelor să depună hotărârea consiliului local, prin care a fost aprobată achiziționarea serviciilor de asistență juridică și reprezentare cu Societatea civilă de avocați "S. și Asociații".

În acest sens, se aduce în atenția instanței de judecată dispozițiile art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012 potrivit cărora: autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau reprezentare".

Totuși, legiuitorul a reglementat și situații de excepție la art. I alin. (2) din același act normativ, unde prevede că: „ În situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. 1, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea: b) consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului General al Municipiului București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice locale".

În speță, se consideră că se impune ca reclamantele să facă dovada că există „o situație temeinic justificată”, în accepțiunea legiuitorului, în sensul că entitatea verificată nu are personal de specialitate juridică, așa după cum cere imperios legea.

Achiziționarea serviciilor de asistență juridică de către reclamante trebuie să se facă în baza aprobării, prin hotărâre a consiliului local, a necesității acesteia de a fi apărată în acest litigiu de către un avocat ales și nu de către un consilier juridic angajat.

In lipsa acestui act administrativ, o dată cu . data de 12 iunie 2012, a dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, raporturile juridice stabilite între recurentă, pe de-o parte, în calitate de beneficiar și avocatul ales, pe de altă parte, în calitate de prestator de servicii, iau naștere cu încălcarea evidentă a legii într-un moment în care sunt în vigoare dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 26/2012, iar părțile semnatare trebuie să țină cont de dispozițiile neechivoce ale art. XIX din această ordonanță de urgență: „încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii".

Sub acest aspect, se solicită a se avea în vedere faptul că nu pune la îndoială îndeplinirea condițiilor mandatului de reprezentare din partea avocatului ales, în condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și de dispozițiile Codului civil, legi care constituie cadrul general în această chestiune, ci, doar se solicită ca instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor impuse prin legea specială, respectiv de prevederile O.U.G. nr. 26/2012, dată fiind specificitatea beneficiarului serviciilor juridice prestate de avocat, aceea de instituție publică.

In caz contrar susținerilor invocate ar însemna că se eludează, cu bună știință, norme juridice imperative pentru subiecții de drept vizați, care sunt ținuți să le respecte, aspect pe care, apreciază, instanța de judecată nu-1 poate ignora în calitatea sa de garant al menținerii legalității.

Nu în ultimul rând, este de menționat faptul că, rațiunea adoptării acestui act normativ a fost aceea a asigurării unei utilizări prudente, restrictive și echilibrate a fondurilor publice, datorită dificultăților financiare cu care se confruntă România.

In ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4 din decizie, precizează următoarele aspecte:

In urma controlului s-a constatat că salariatul cu atribuții financiar contabile a plătit nelegal indemnizația de ședință majorată, estimată la suma de 2.102 lei, consilierilor locali, pentru lunile aprilie și august 2013.

Astfel, potrivit statelor de plată aferente lunilor aprilie și august 2013, indemnizația de ședință a consilierilor a fost majorată nelegal ca urmare, pe de o parte a aplicării procentului asupra indemnizației majorate a primarului care cuprindea, în mod incorect și sporul de condiții vătămătoare, iar pe de altă parte a plății indemnizației aferentă a două ședințe, față de o ședință, așa cum din analiza registrului de hotărâri de consiliu local rezultă că a avut loc câte o ședință pe lună (HCL nr.13/16.04.2013 privind introducerea în intravilan a suprafeței de 87.667 mp și HCL nr.23/30.08.2013 privind statul de funcții și organigrama).

In ceea ce privește măsura dispusă la pct. 7 din decizie, precizează următoarele aspecte:

In urma controlului s-a constatat că în luna aprilie 2012 a fost încheiat Contractul de prestări servicii (Audit intern) înregistrat sub nr.64, în care au fost incluse următoarele clauze contractuale: " începând cu data de 11.04.2012, pe durată nedeterminată, cu posibilitatea reconfirmării acestuia, de fiecare dată, pe o perioadă de un an." (art.2.1.din contract)," In baza celor de mai sus se fixează tariful prestatorului de 2.000 lei/lună. Tariful nu include TVA" ( art.5.2.).

Conform art. 1 din contract, obiectul acestuia a constat în prestarea „serviciului de audit intern în conformitate cu Legea nr.672/2002 —privind auditul public intern, modificată și completată de OG nr. 37/2004 și Ordinul MFP nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern ".

Față de această situație, precizează că organizarea și exercitarea auditului public intern în entitățile publice este reglementată de Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, care potrivit dispozițiilor art. 9 lit a) „C. de audit public intern se organizează astfel: a) conducătorul instituției publice sau, în cazul altor entități publice, organul de conducere colectivă are obligația instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern.

Astfel, în perioada 2010 - 2014 conducătorul instituției publice nu a instituit cadrul organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern, prin constituirea compartimentului de audit.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 191/27.10.2011 privind modificarea și completarea Legii 672/2002, s-a completat art. 9 din Legea nr. 672/2002, introducându-se litera a^2) prin care se prevede că:„la entitățile publice locale care nu și-au constituit compartiment propriu de audit intern sau nu au intrat în cooperare pentru asigurarea activității de audit intern, aceasta poate fi asigurată de către auditori interni, persoane fizice atestate, pe baza contractelor de prestări servicii, conform prevederilor prezentei legi";

Urmare măsurii dispuse de Camera de C. Dâmbovița, în anul 2012, conducătorul entității a asigurat activitatea de audit public intern începând cu data de 11.04.2012, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu un auditor financiar, prelungit în baza actului adițional nr. 11/10.04.2013/69 la contractul de prestări servicii (audit intern) nr. 64/11.04.2012, până la data de 11.04.2014 și de asemenea prelungit prin actul aditional nr. 40/09.04.2014, până la data de 11.04.2015.

In ceea ce privește această modalitate de organizare și exercitare a activității de audit public intern, se arată că a fost eliminată începând cu data de 12 iunie 2012, prin OUG nr. 26/2012 care a abrogat litera c) a art. 11 din Legea nr. 672/2012, republicată în baza art. V din Legea nr. 191/2011.

Potrivit art. 23(1) și art.24 alin ( 1^l) din Legea finanțelor publice locale nr.273/2006 cu modificările și completările ulterioare, privind finanțele publice locale, în conformitate cu care "Instituțiile publice locale, inclusiv cele prevăzute la art. 54 alin. (7), precum si cele care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru asigurarea integrala a cheltuielilor secțiunii de funcționare cooperează pentru organizarea si exercitarea unor activități în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale, cu precădere în domeniile ce privesc activitățile de control, audit, inspecție, pe principii de eficienta, eficacitate si economicitate, la nivelul structurilor județene cu personalitate juridica ale structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale recunoscute ca fiind de utilitate publica sau prin asociații de dezvoltare intercomunitara înființate potrivit legii. (1^2) Activitățile prevăzute la alin. (1^1) se organizează si se exercita în baza hotărârilor consiliilor locale interesate prin care se aproba acordurile de cooperare".

În aceste condiții, în cadrul entităților publice organizarea auditului public intern se face în cadrul unui compartiment constituit în subordinea directă a conducătorului entității publice sau prin cooperare la nivelul structurilor județene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale recunoscute ca fiind de utilitate publică sau prin asociații de dezvoltare intercomunitară înființate potrivit legii.

În consecință, conform celor de mai sus, contractul de prestări servicii încheiat cu un auditor financiar, în condițiile în care, în mod expres, reglementările legale nu prevăd această modalitate de organizare și exercitare a auditului intern, nu îndeplinește condițiile de angajament legal pentru plata acestui serviciu.

Pe de altă parte nu a fost respectat cadrul legal de reglementare și documentele întocmite nu au prezentat nicio utilitate pentru entitatea publică, nerealizându-se obiectivele auditului intern stabilite prin contractul încheiat la Articolul 3.1.: asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățească sistemele și activitățile entității publice; sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr-o abordare sistematică și metodică "...Articolul 3.2 "Prestatorul va furniza beneficiarului ...Raportul de audit intern asupra segmentelor ....Planul de acțiune pentru implementarea recomandărilor".

În fapt, în perioada 01.10._14 la nivelul entității, activitatea de audit public intern, nu a identificat prin misiunile prezentate în Raportul privind activitatea de audit intern ca fiind desfășurate in anul 2013, niciuna din abaterile prezentate în prezentul proces verbal de constatare.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. 8 din decizie, precizează următoarele aspecte:

În urma controlului s-a constatat că ordonatorul de credite a angajat, lichidat și ordonanțat cu nerespectarea prevederilor legale, iar salariatul cu atribuții financiar contabile a acceptat și plătit nejustificat suma totală de 13.257 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, generate de nepunerea în aplicare a dispozitivului sentinței pronunțate de instanță la data rămânerii definitive și irevocabile a acesteia, fară ca ulterior să se procedeze la analizarea responsabilităților în vederea recuperării prejudiciului produs și reîntregirea plăților efectuate din bugetul local.

Astfel, în baza titlului executoriu constând în sentința nr.2780/13.09.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._, rămasă definitivă și investită cu formulă executorie s-a emis somație de plată în favoarea creditoarei ., pârâta debitoare fiind C. L. al comunei Matasaru, pentru suma de 460.102 lei, sumă reprezentând contravaloarea debitului restant în sumă de 328.711 lei și 131.391 lei, penalități de întârziere calculate până la data de 25.07.2012.

In data de 14.02.2013, Biroul executorului judecătoresc A. D., a emis somația nr. 65/2013, prin care C. L. al comunei M. este somat să achite pe seama și la dispoziția B. D. A., pentru creditoarea ., suma de 530.199 lei, reprezentând contravaloare debitului restant și a penalităților de întârziere până la data de 14.02.2013 și de asemenea suma de 13.257 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.

Față de situația de mai sus, entitatea prin OP nr. 271/02.08.2013/14.05.2013, a virat biroului executorului judecătoresc D. A. suma de 13.257 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de executarea silită.

Astfel, abaterea constatată a rezultat din neorganizarea sistemului de evidență și monitorizare a proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată pentru evitarea nepunerii în aplicare dispozitivul sentințelor judecătorești la data rămânerii definitive si irevocabile a acestora.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. 9 din decizie. precizează următoarele aspecte:

In urma controlului s-a constatat că entitatea nu a respectat normativele de cheltuieli privind consumurile de carburanți prevăzute de legislația în vigoare (75 litri/lună/vehicul), în anul 2013 consumul autoturismului care deservește consiliul local al comunei fiind de 1.525 litri (în medie 127 litri/lună), cu 625 litri mai mult decât limita maximă stabilită prin normativ de 900 litri (75 litri/lună* 12 luni).

Astfel, contravaloarea consumului de carburanți înregistrat peste normativele legale în vigoare în anul 2013 a fost de 3.680 lei.

Se mai menționează că pentru funcționarea autoturismului care deservește consiliul local al comunei (marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ ), au fost achiziționate în anul 2013, bonuri valorice în valoare de 9.000 lei (7501ei (25 bonuri valorice x 30 lei) X12 luni=9.000 lei), reprezentând cantitatea totală de 1.525 litri motorină (9.000 lei:5.9 1ei/l preț mediu pe anul 2013 pentru motorină).

In aceste condiții, în anul 2013 consumul de carburanți înregistrat pentru funcționarea autoturismului respectiv a fost de 1.525 litri, iar normativul de cheltuieli pentru consumul de carburanți a fost de 900 litri (12 luni x 75 l/lună), acesta fiind depășit cu 625 litri.

Totodată, în anul 2013 primăria a efectuat din bugetul local plata sumei de cca 10.000 lei reprezentând cheltuieli cu deplasările efectuate de salariați cu autoturisme proprietate personală, în interesul serviciului (la instituții din localitatea Târgoviște - Trezorerie, Instituția Prefectului, S., Cadastru, etc), pe baza ordinelor de deplasare depuse de către aceștia.

In ceea ce privește măsura dispusă la pct. 10 din decizie, precizează următoarele aspecte:

In urma controlului s-a constatat că salariatul cu atribuții de contabilitate a plătit nelegal cheltuieli cu bunuri și servicii în sumă de 1.000 lei (pentru care s-au calculat majorări în sumă de 268 lei), reprezentând amenda stabilită în baza unui proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, contravenient fiind persoana fizică N. R..

Potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, având ca și agent constatator ISU B., s-a constatat că de săvârșirea abaterilor cuprinse în acesta se face răspunzător contravenientul, persoană fizică N. R..

Față de această împrejurare și potrivit legii în baza căreia s-a aplicat amenda, respectiv Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, în care se prevede la art.76(2), că "Sancțiunile contravenționale se aplică persoanelor fizice sau juridice", plata amenzii trebuia făcută de persoana fizică(contravenient) și nu de către entitate din fondurile primăriei.

Astfel, cu ordinul de plată nr.51/06.02.2013, referentul cu atribuții de contabilitate a achitat de la capitolul 61.02 "Ordine publică" - Titlul 20 „Bunuri și servicii" amenda datorată de o persoană fizică.

In ceea ce privește măsura dispusă la pct. 11 din decizie, precizează următoarele aspecte:

In urma controlului s-a constatat că prin Contractul nr. 3565/17.09.2007, entitatea a contractat cu . lucrări de construire la obiectivul "Alimentare cu apă . acte adiționale până în data de 31.12.2014.

Astfel, prin situațiile de plată facturate cu factura nr.757/28.03.2014, în valoare totală de 346.340,83 lei, achitate integral cu op nr.212,213 din 30.04.2014, s-au acceptat nelegal și nejustificat lucrări care nu au fost executate nici până la data efectuării misiunii de audit în sumă totală de 3.820 lei.

Totodată, au fost achitate integral facturi, potrivit ordinelor de plată op 119,120/13.03.2014, în care este cuprinsă și Situația de plată "Drum si platforme GA+P1 Sursa Matasaru" în valoare de 28.558 lei, fiind acceptate nelegal și nejustificat lucrări care nu au fost executate nici până la data efectuării misiunii de audit în sumă totală de 15.560 lei.

Din situațiile de plată facturate cu factura nr.2309/08.09.2014, în valoare totală de 271.948,00 lei, achitată cu op nr.494/495/22,10,2014, reiese că entitatea a acceptat nelegal și nejustificat lucrări care nu au fost executate nici până la data efectuării misiunii de audit în sumă totală de 22.766 lei.

Ca urmare, deși categoriile de lucrări menționate nu au fost executate, acestea au fost înscrise în situațiile de plată și au fost însușite de dirigintele de șantier și acceptate de beneficiarul obiectivului de investiții.

Față de cele de mai sus, solicită respingerea acțiunii reclamantelor privind anularea Încheierii nr. 84/06.01.2015 și a măsurilor dispuse la pct. 4, 7-11 din Decizia nr. 100D/04.12.2014, ca neîntemeiată.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC, Legea Contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.155/19.05.2014, publicată în M.Of. al României nr.547/24.07.2014, Partea I.

În temeiul art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, la data de 13 martie 2015, reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială . M., P. M., P. C. M. – reprezentate legal, prin Primar N. R., au depus răspuns la întâmpinarea pârâtei, astfel: În ceea ce privește solicitarea pârâtului tratată ca și chestiune prealabilă, urmează a se observa că excede obiectului dedus judecății în prezenta cauză.

Acesta solicită obligarea reclamanților la prezentarea Hotărârii Consiliului L. prin care au fost aprobate activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau reprezentare juridică, fară a avea însă temei legal.

Potrivit art. 84 alin. 1 Cod procedură civilă: persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

De asemenea, art. 85 alin. 3 din același act normativ, prevede faptul că: împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare si exercitare a profesiei."

Se va observa că împuternicirea avocațială atașată cererii de chemare în judecată se supune tuturor rigorilor impuse de către Legea de organizare și exercitare a profesiei de avocat și de Statutul profesiei de avocat, acestea fiind singurele reglementări pe care instanța de judecată trebuie să le verifice pentru a constata dacă mandatul de reprezentare convențională este unul legal sau nu.

Astfel, în Anexa II la Statutul profesiei de avocat, sunt prevăzute toate elementele pe care împuternicirea avocațială trebuie să le cuprindă pentru ca aceasta să producă efecte față de terți, condiții pe care le întrunește și împuternicirea avocațială depusă în prezenta cauză.

D. urmare, mandatul de reprezentare convențională oferit de către reclamante, Societății Civile de Avocați S. și Asociații, este perfect valid, astfel că, instanța de judecată urmează să constate că s-a făcut pe deplin dovada calității de reprezentant al tuturor reclamanților din prezenta cauză.

În situația în care pârâta apreciază ca fiind eludate dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012, are la îndemână alte mijloace procedurale ce ar putea atrage răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, aspecte ce exced cadrului procesual deja constituit și obiectului prezentului litigiu: anulare act administrativ.

Mai mult, actul administrativ atacat nu face vorbire despre atribuirea sumelor pentru contractele de consultații juridice, astfel că solicitarea pârâtei nu are niciun minim de incidență asupra soluționării acțiunii cu care instanța de judecată a fost investită.

Pentru aceste considerente, solicită a se constatata că cererea pârâtei, în sensul de a depune la dosarul cauzei Hotărârea Consiliului L. prin care au fost aprobate activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau reprezentare juridică, este lipsită de temei legal și mai mult, apare ca fiind exercitată în mod abuziv, știind fiind că sunt aspecte ce pot fi controlate și sesizate prin alte mijloace procedurale.

Pe fondul cauzei, arată că apărările formulate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării sunt simple alegații, fără suport probator, cererea de chemare în judecată urmând a fi admisă și ținând cont de dispozițiile legii Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit acestei reglementări, „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.""

Decizia emisă de către C. de C. a României, Camera de C. Dambovita, nu mai poate produce efecte juridice, în ceea ce privește aspectele semnalate și în cererea de chemare în judecată, din moment ce, organul legislativ al statului a stabilit, prin adoptarea Legii nr. 124/2014 – că se aprobă exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.

Astfel, așa cum s-a arătat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin punctul 4 din cadrul măsurilor, având corespondentul la punctul 19 din constatări, apreciază că, în mod nelegal, s-a constatat că ordonatorul principal de credite a angajat, lichidat și ordonanțat cu nerespectarea prevederilor legale, iar salariatul cu atribuții financiar contabile a plătit nelegal indemnizația de ședință majorată, estimată la suma de 2102 lei consilierilor locali pentru lunile aprilie și august 2013.

De asemenea, a se observa că nu au fost analizate dispozițiile Legii nr. 393/2004, ce prevăd faptul că indemnizația de ședință pentru membrii consiliului local care participă la ședințele ordinare ale Consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația primarului.

Potrivit art. 34 alin. 3 din același act normativ, numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizație este de o ședință ordinară de consiliu și 1-2 ședințe de comisii de specialitate.

Membrii Consiliului L. M. s-au încadrat perfect în aceste dispoziții legale, în sensul că au primit 4% pentru ședința ordinară și 4% pentru comisii de specialitate, participând în fiecare lună la 2 sau mai multe ședințe.

Prin întâmpinare nici măcar nu sunt combătute aceste aspecte, ci doar se presupune că în fiecare lună a avut Ioc câte o ședință a consiliului local, indicându-se, drept argument, două hotărâri ale Consiliului L. ce au fost adoptate în lunile aprilie și august. Astfel, așa cum s-a arătat, au fost întrunite atât ședințe ordinare, cât și comisii de specialitate, pentru care consilierii locali au fost remunerați în mod corespunzător, fără a se încălca dispozițiile legale.

În continuare, pârâta a reiterat aspectele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 393/2004, până la art. (7) din contestația formulată de către reclamante.

Pârâta, mai argumentează că, în mod nelegal s-a stabilit de către Camera de C. Dambovita faptul că „ordonatorul de credite a angajat, lichidat și ordonanțat fără respectarea dispozițiilor legale, iar persoana cu atribuții de contabilitate a plătit nelegal cheltuieli cu bunuri și servicii în sumă de_ lei, pentru care au fost calculate beneficii nerealizate în sumă de 6065 lei, reprezentând servicii de audit public intern prestate în perioada 11.04.2013-19,09.2014, de o persoană fizică atestată, achitându-i-se acesteia un tarif de 2000 lei/lună."

În urma sesizării efectuate de către Camera de C. Dambovita, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 64/11.04.2012, contract pe care l-a prezentat și instanței, față de care nu a fost prezentată nicio reacție negativă, la acel moment.

Mai mult, potrivit art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 75/1999, „Auditorii financiari care au dobândit această calitate și sunt membri ai Camerei, în exercitarea independentă a profesiei, desfășoară, în principal, următoarele activități: (...) e) audit intern", dispoziție ce se aplică fără putință de tăgadă și prezentului contract.

De asemenea, contractul s-a desfășurat în baza reglementărilor specifice auditului intern ale Ministerului de Finanțe, pe bază de planuri anuale și multianuale, fiind realizate în integralitate în toate misiunile planificate, dovadă în acest sens fiind rapoartele de audit existente la sediul pârâtei, precum și rapoartele anuale depuse la serviciile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Din Raportul privind activitatea de audit intern din sectorul public pe anul 2012, ultimul raport pe acest domeniu publicat de Ministerul Finanțelor Publice, rezultă că în țară, sunt județe în care entitățile publice locale își asigură auditul intern prin contracte de prestări servicii-pag. 61 din Raport: Bihor - 92,16%, Satu M. - 78,79%, N. - 71,43%, Suceava - 60,87%, B. - 55,55%, O. - 48,67%, Iași - 43,43%, M. - 40,87%, G. - 32,73%.

Argumentația pârâtei din cuprinsul întâmpinării, vine în contradicție cu dispozițiile art. XVII alin. 1 din OUG nr. 26/2012: „(1) Contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, precum și cele încheiate în condițiile Legii nr. 672/2002 republicată, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate.

Se mai învederează faptul că, acest contract de prestări servicii a fost încheiat la data de 11.04.2012, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012, respectiv data de 12.06.2012.

Având în vedere aceste considerente, se apreciază că activitatea de audit intern prestată de către auditorul autorizat, a fost eficientă și legală, fiind utilă activității reclamantelor.

3. Raportat la punctul 8, în mod eronat s-a stabilit prin decizia contestată, faptul că nu au fost puse în aplicare dispozitivele sentințelor judecătorești pentru perioada 2011-2013, fără a se ține cont de împrejurarea că obiectivul de investiții „Alimentare cu apă" a fost realizat prin subvenții de la bugetul de stat conform O.G. nr. 7/2006 și O.G. nr. 28/2013.

4. De asemenea, măsurile aplicate în cuprinsul punctului 9, având ca și corespondent punctul 26 din considerente, sunt nelegale.

În mod eronat, C. de C. a apreciat că P. comunei M. nu a respectat normativele de cheltuieli privind consumul de carburant pentru autoturismul care deservește consiliul local al comunei.

Nu a fost analizat faptul că suprafața comunei este foarte mare, având în componență 7 sate, starea drumurilor este deteriorată, iar deplasările în interesul comunei au fost de asemenea destul de lungi, fiind necesar a se parcurge distanțele dintre M.-Targoviste și M.-București, în mai multe rânduri.

5. Raportat la punctul 10, se apreciază că s-a avut o reprezentare defectuoasă asupra situației de fapt, reținându-se în mod eronat că ordonatorul de credite a angajat, lichidat și ordonanțat cu nerespectarea prevederilor legale, în ceea ce privește amenzile aplicate salariaților.

6. Punctul 11 din măsurile Curții de C., ce își are corespondent în punctul 29 din cadrul constatărilor, este de asemenea în contradicție cu prevederile legale.

Recepția finală a stației de apă a inclus și stația de clorinare, împreună cu întregul echipament ; iar faptul că stația de clorinare nu a mai fost folosită este soluția la care a ajuns Compania de apă, după preluare de la Primărie.

Se solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În baza prevederilor art. 244 Cod procedură civilă, la data de 19 mai 2015, C. de C. a României, a formulat și depus „Note”, în completarea apărărilor formulate prin întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, avându-se în vedere următoarele:

1. Față de răspunsul la întâmpinare, precizează faptul că reclamanta, în ceea ce privește fondul cauzei, reiterează motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, singurele precizări suplimentare se referă la situația contractuală privind mandatul de reprezentare și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

2. În ceea ce privește invocarea prevederilor Legii nr. 124/2014, se precizează:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, a solicitat anularea actelor emise de Camera de C. Dambovita, ca fiind nelegale, astfel că instanța de judecată a fost investită cu o acțiune în anulare, respectiv a verifica legalitatea sau nelegalitatea măsurilor dispuse de C. de C. - Camera de C. Dambovita și nu o acțiune în constatare, respectiv dacă constatările Camerei de C. Dambovita intră sau nu sub incidența prevederilor Legii nr. 124/2014.

Instanța de judecată trebuie sa aibă în vedere la soluționarea cauzei faptul că Legea nr. 124/2014 stabilește exonerarea de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, fără a constitui însă un motiv de nelegalitate a actelor emise de C. de C..

Efectul care îl produce Legea nr. 124/2014 nu se întinde asupra legalității măsurilor dispuse de C. de C., iar dacă legiuitorul a prevăzut exonerarea de la plată înseamnă că ab initio, veniturile de natură salarială trebuie să fie restituite de beneficiarii acestora urmare a constatărilor Curții de C..

În ceea ce privește actele administrative emise de C. de C. și contestate pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar ( Încheierea nr. 84/06.01.2015 și Decizia nr. 100D/04.12.2014), face precizarea esențială, potrivit căreia, legalitatea acestora trebuie apreciată de către instanța de judecată în raport de actele normative în vigoare la data emiterii lor.

Astfel, legalitatea acestor acte administrative nu poate fi apreciată în raport de prevederile Legii nr. 124/2014, această lege neavând nici o relevanță față de obiectul prezentei cauze, și totodată neavând vreun efect asupra actelor administrative emise de către C. de C. a României, în ceea ce privește legalitatea acestora.

De altfel, aceasta este și interpretarea corectă dat fiind că, dispozițiile Legii nr. 124/2014 instituie o exonerare de la plată aplicabilă personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri au fost stabilite, în condițiile expres prevăzute de art. l din acest act normativ.

Mai mult decât atât, trebuie menționat faptul că aceste prevederi, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, pot interveni doar în faza de executare al măsurilor dispuse de C. de C. neavând niciun fel de forță juridică asupra legalității actelor administrative emise de C. de C..

Astfel, în situații similare ivite după . Legii nr. 84/2012, instanțele de judecată s-au pronunțat în sensul că "Instanța nu poate aplica dispozițiile Legii nr. 84/2012 în cauză, deoarece amnistia fiscală intervenită nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei Curții de C. și a încheierii contestate, ci se referă la faza de executare a dispozițiilor din aceste acte, cu privire la recuperarea sumelor de la funcționarii publici și personalul contractual, stabilind exonerarea de la plată a funcționarilor care au încasat necuvenit sume de bani".

Este adevărat că finalitatea urmărită de reclamantă este exonerarea de la plată, însă aceasta se produce prin efectul Legii nr. 124/2014, care însa, nu stabilește că veniturile acordate în condițiile art. 1 din Legea nr. 124/2014, sunt legale.

Mai mult, în condițiile în care Legea nr. 124/2014 stabilește exonerarea de la plată, aceasta conduce în mod logic la concluzia că veniturile de natură salarială stabilite în condițiile prevăzute de art. 1 nu au fost legale.

In acest sens, se invocă ca și jurisprudență Decizia nr. 625/25.02.2015 pronunțată de C. de Apel Ploiești, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de către UATJ Dambovita, în dosarul nr._, prin care s-a solicitat admiterea recursului și admiterea cererii introductive, având în vedere dispozițiile Legii nr. 124/2014.

Pentru considerentele expuse, solicită respingerea cererii introductive ca neîntemeiată, în drept, fiind invocate dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă.

Si reclamantele au depus la dosar, la 11.06.2015, „Note scrise”, în care au reiterat apărările detaliate în cererea introductivă și în răspunsul la întâmpinare.

Analizând contestația în baza actelor și lucrărilor dosarului, a apărărilor părților și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată, după cum urmează:

Măsura nr. 4 din Decizia nr.100 D/4.12.2014, vizând „Stabilirea întinderii pe perioada 2011-2013 și recuperarea prejudiciului integral, prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități), înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice în cazul acordării dreptului la o indemnizație de ședință pentru lucrări ale Consiliului și ale comisiilor de specialitate la care consilierii locali nu au participat” a fost contestată pentru că pârâta nu a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 394/2004 și a ignorat dispozițiile Legii nr. 124/2014 – fără însă a combate argumentat și punctual motivarea măsurii.

Ori, pârâta a aplicat măsura contestată, urmare constatărilor rezultate din verificarea statelor de plată pentru lunile aprilie și august 2013 și a Registrului de hotărâri ale consiliului, conform cărora indemnizațiile de ședință ale consilierilor locali au fost majorate nelegal, fie prin aplicarea procentului asupra indemnizației primarului (care cuprindea incorect și sporul de condiții vătămătoare), fie prin plata indemnizației aferente participării acestora la două ședințe și nu pentru câte o ședință pe lună (conform H.C.L. nr. 13/16.04.2013 privind introducerea în intravilan a suprafeței de 87.667 m.p. și H.C.L. nr. 23/30.08.2013 privind statul de funcții și organigrama) – aspecte neinfirmate probator de reclamante, deși le obliga dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă.

De asemenea, lipsită de temei legal este și susținerea privind incidența în cauză a Legii nr. 124/23.09.2014, în vigoare din 27.09.2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

.. 2 din lege, persoanelor prevăzute la art. 1, li s-au aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, deci nu poate fi pusă în discuție verificarea legalității actului administrativ atacat, constatator al încălcării de către reclamantă a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 393/2004, în raport de obiectul Legii nr. 124/2014 (lege care are vizează exclusiv eliberarea de la răspunderea plății sumelor arătate în art. 2), practic, dispozițiile Legii nr. 124/2014 sunt irelevante juridic asupra examinării legalității și temeiniciei deciziei contestate.

Prin măsura nr. 7, pârâta a dispus în sarcina reclamantelor „Stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului integral prin acoperirea pagubei precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități), înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice în cazul plății nelegale a serviciilor de audit public intern prestate de o persoană fizic atestată, înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice” pentru că reclamantele au plătit nelegal suma de 34.000 cu titlu de servicii de audit public intern prestate în perioada 11.04._14 de o persoană fizică atestată, în condițiile în care modalitatea folosită de reclamante (prin încheierea contractului de prestări servicii nr. 64/11.04.2012), urmare modificărilor aduse Legii nr. 672/2002 a auditului public intern, a fost eliminată prin O.U.G. nr. 26/6.06.2012, art. VI pct. 1.

Cu alte cuvinte, reclamantele, în mod nelegal, au prelungit contractul nr. 64/11.04.2012, după . 12.06.2012, a O.U.G. nr. 26/2012, prin actele adiționale nr. 11/10.04.2013 și nr. 40/9.04.2014, apărările acestora constând în invocarea art. XVII alin.1 din O.U.G. nr. 26/2012 nu sunt întemeiate, pentru că acest text de lege vizează situația contractelor „în curs de desfășurare…” nu și prelungirea acestora.

Cu privire la măsura nr. 8 se constată că aceasta a vizat „Generalizarea verificării plății cheltuielilor de executare silită generată de nedepunerea în aplicarea sentințelor judecătorești la data rămânerii definitive și irevocabile a acestora, pe perioada 2011-2013, stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului integral prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități), înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice”.

. 13.257 lei reprezentând cheltuielile cu executarea silită determinate de nepunerea în aplicare a sentinței nr. 2780/13.09.2012, irevocabilă la data de 25.07.2012, este imputabilă reclamantelor care nu au produs nicio probă la dosar în susținerea apărării în sensul că întârzierea la plată s-a datorat primirii foarte târziu a subvențiilor de stat, aspect pe care l-ar fi făcut cunoscut creditorului său S.C. Potențial . implicării în litigiu a Biroului Executorului Judecătoresc A. D. și care prin somația nr. 65/14.02.2013 a anunțat pe reclamante că datorează creditoarei sale suma totală de 530.199 lei, plus suma de 13.257 lei cheltuieli de executare silită.

Măsura nr. 9 din decizia contestată a vizat „Generalizarea verificării consumului de carburanți de către autoturismul din dotare pe perioada 2011 -2013 față de limita maximă de 75 litri/lună/vehicul, stabilire a întinderii și recuperarea prejudiciului integral prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități), înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice”.

Această măsură a fost luată de pârâtă pentru că reclamantele a nu au respectat normativele de cheltuieli privind consumul de carburant pentru autoturismul care deservește consiliul local al comunei (de 75 litri pe lună, conform anexei 2 din O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice.

Apărarea reclamantelor în sensul că localitatea M. este foarte întinsă ca suprafață, având șapte sate componente și drumuri deteriorate, este irelevantă juridic în justificarea depășirii normativului (cu 625 litri mai mult decât limita maximă stabilită), cât timp O.G. nr. 80/2001 obligă la încadrarea în aceste normative (75 litri/lună pentru consiliile locale comunale), iar reclamantele nu au produs vreo dovadă că a propus ordonatorului principal de credite (conform art. 1 alin.4 ) aprobarea depășirii consumului normat.

Si măsura nr. 10 care a vizat „Generalizarea verificării plăților de amenzi aplicate salariaților pe perioada 2011-2013, stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului integral prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități) înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice” a fost luată în mod legal de către pârâtă.

Conform motivării măsurii – neinfirmată probator de către reclamante – deși erau obligate conform art. 249 Cod procedură civilă, atâta timp cât procesul verbal de contravenție a sancționat persoana fizică salariată a reclamantelor, prepusul reclamantelor trebuia să plătească suma de 1.000 lei reprezentând amendă contravențională, aplicată în temeiul art. 76 alin.2 din Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă.

Măsura nr. 11 care a vizat „Generalizarea verificării plăților cheltuielilor de capital, inclusiv la obiectivul de investiții „Alimentare cu apă…” pe perioada 2011-2013, stabilire a întinderii și recuperarea prejudiciului integral prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi penalități), înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice,” a fost dispusă urmare constatării de către pârâtă a plății nelegale de 42.187 lei cheltuieli de capital.

In concret, reclamantele au acceptat la plată lucrări contractate, dar neexecutate de S.C. Potențial . „Alimentare cu apă . în situațiile de plată și însușite de reclamante prin reprezentanții acestora.

Apărarea acestora, în sensul că, totuși, a recepționat final și stația de clorinare, împreună cu întregul echipament, stație care ulterior nu a mai fost folosită, nu a fost dovedită în nici un fel –deși sarcina probei conform art. 249 Cod procedură civilă era a acesteia, așa încât instanța o va înlătura ca neprobată.

Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că pârâta C. de C. – Camera de C. Dâmbovița a dispus împotriva reclamantelor, măsuri legale și întemeiate, așa încât, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge contestația de anulare a Deciziei nr.100 D/4.12.2014 și a Incheierii nr. 84/6.01.2015 (care a respins contestația administrativ - jurisdicțională a reclamantelor).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul U.A.T. M., cu sediul M., județ Dâmbovița, C. L. M., cu sediul în M., județ Dâmbovița, P. M., cu sediul în M., județ Dâmbovița, P. C. M., cu sediul în M., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUD. D-ȚA, cu sediul în Târgoviște, ., . B, județ Dâmbovița, având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 100 D/4.12.2014 și a Incheierii nr. 84/6.01.2015, emise de pârâtă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12.06.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. C. L. N.

U. M.
C. L. M.
P. M.
P. C. M.
C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUD. D-ȚA
Red. Gh.C.
Tehnored. SEM/VM
6 ex./8.07.2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 361/2015....		Anulare act administrativ. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 647/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 647/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA