Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 4262/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr. 407
Ședința publică din: 13.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTOR: N. E.
JUDECĂTOR: A. L. B.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2442/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent I. I., domiciliat în București, ., ., ., dosar având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției. nr._/20.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru apelantul-intimat consilier juridic N. E. lipsă fiind intimatul-petent I. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul legal al intimatului a învederat instanței că nu mai are cereri de formulat pe divergență privind marja de eroare.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe divergență.
Consilier juridic N. E. având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de apel, a criticat sentința instanței de fond în sensul că, greșit a aplicat marja de eroare și nu a avut în vedere dispozițiile Ordinului BRML nr. 301/2005.
Referitor la eroarea maximă tolerată precizează că din cuprinsul pct. 5 al NML 021-05/2005, rezultă că acest act normativ reglementează activitatea de verificare metrologică a cinemometrelor, iar limita reglementării este reprezentată de atestarea legalității mijlocului tehnic.
Instanța în baza dispozițiilor art. 394 cod. pr. civilă constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
T R I B U N AL U L:
Prin sentința nr. 2442/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de anulare a plângerii contravenționale formulată prin întâmpinare, în temeiul disp.art. 196 alin. 1 Cod pr.civilă, de intimatul IPJ Dâmbovița.
Prin aceiași sentință a fost admisă plângerea contravențională formulată de petiționarul I. I., împotriva procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2013, în contradictoriu cu intimatul IPJ Dâmbovița,
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 20.04.2013, la ora 14,27, în localitatea Gheboieni, județul Dâmbovița, de către agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița-Serviciul Rutier, s-a constatat că, în data de 20.04.2013, la ora 14,24, pe DN 72 A, în localitatea Gheboieni, petiționarul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 71 de km/h în localitate, fiind înregistrat de cinemometrul tip radar PYTHON II, ., nr._, pe caseta S 170, montată pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI-_, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 121 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 100 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea contravențională aplicată fiind amenda contravențională în sumă de 300 de lei, corespunzătoare a 4 puncte-amendă, fiind aplicată și sancțiunea complementară a 3 puncte de penalizare, conform dispozițiilor art. 108 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind semnat de contravenient, nefiind semnat de un martor asistent, la rubrica „alte mențiuni" fiind precizate următoarele: „Nu sunt de acord", situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Instanța de fond a mai reținut ca situație de fapt că, martorul Lățan E.-V., propus de petiționar, a declarat că este prieten cu petiționarul, că se afla cu petiționarul în autovehiculul condus de acesta, pe locul din față, anul trecut, poate că prin vară, însă nu își aduce aminte bine, poate că până în prânz, însă nu își aduce aminte bine când. De asemenea, martorul a mai declarat că, aflându-se astfel cu petiționarul în mașină, a văzut faptul că petiționarul circula, înainte de a fi oprit de agentul de poliție, cu o viteză până în 60 de km/h; are și el permis de conducere; a văzut cu ce viteză circula petiționarul, pentru că a văzut mașina de poliție venind din față și atunci s-a uitat la vitezometrul mașinii petiționarului și a văzut că mașina circula cu o viteză sub 60 de km/h; a fost de față la discuțiile dintre petiționar și polițist după ce petiționarul a fost oprit în trafic de către poliție; consideră că acesta nu s-a comportat regulamentar, nelegitimându-se și nescoțând bastonul din mașină, pe geam, pentru a-i face semn petiționarului să oprească; i-a cerut polițistului să semneze procesul-verbal de contravenție în calitate de martor, însă acesta nu a fost de acord, spunându-i petiționarului că acesta poate contesta procesul-verbal de contravenție în instanță; polițistul nu a fost de acord nici să arate petentului filmarea făcută.
In ceea ce privește cererea intimatului de anulare a plângerii contravenționale formulate de petiționar, în temeiul dispozițiilor art. 196 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, pentru temeiurile arătate în întâmpinare, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată, motiv pentru care a respins-o deoarece, pe de o parte, plângerea contravențională formulată cuprinde obiectul cauzei, petiționarul arătând că solicită anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 33 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că judecătoria va cita și organul care a aplicat sancțiunea, prin urmare instanța fiind obligată din oficiu să citeze Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, ce rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, atașat în copie plângerii contravenționale formulate de petiționar.
In ceea ce privește motivul plângerii formulat de petiționar, întemeiat pe nelegalitatea opririi acestuia de către agentul constatator, în sensul arătat în plângerea contravențională formulată, instanța de fond a apreciat că acesta nu privește legalitatea și temeinicia acestui act contestat, deoarece, chiar fondate de ar fi aceste susțineri ale petiționarului, acestea nu au avut consecințe asupra legalității și temeiniciei acestui act.
In ceea ce privește motivul plângerii formulat de petiționar, întemeiat pe faptul că agentul constatator nu i-a arătat acestuia dovada depășirii limitei de viteză, în sensul arătat în plângerea contravențională formulată, instanța a apreciat că acesta este nefondat, deoarece nu există nici o dispoziție legală care să îl oblige pe agentul constatator să facă aceste dovezi contravenientului la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
In ceea ce privește motivul plângerii formulat de petiționar, întemeiat pe faptul că agentul constatator a refuzat să semneze ca martor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției persoana care se afla în autovehicul cu petiționarul, instanța de fond a apreciat că acesta este nefondat, deoarece dispozițiile art. 19 alin. 1 din O. G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevăd împrejurările în care agentul constatator este obligat ca, la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta să fie semnat de un martor asistent, și anume când contravenientul refuză semnarea, nu poate semna, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau nu este de față la încheierea acestuia.
Insă, în ceea ce privește încheierea actului contestat, petiționarul a semnat acest act, astfel încât acesta nu mai trebuia să fie semnat de un martor asistent, conform dispozițiilor legale arătate.
Instanța a constatat că dispozițiile art. 121 alin. 1 din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că sunt obligați conducătorii de vehicule să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, că dispozițiile art. 100 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și . că amenda contravențională prevăzută la alin. 1 se aplică și conducătorului de autovehicul care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b, și că dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b punctul 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a unei sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a trei puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 de km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehicul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Totodată, instanța a constatat că dispozițiile art. 98 alin. 1 din O. U. G. nr, 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, alin. 2 prevăzând că un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, alin. 3 prevăzând că acestor contravenții din acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, alin. 4 prevăzând că sunt clasele de sancțiuni următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a Il-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a IlI-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă.
Instanța a constatat și că, începând cu data de 01.02.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 de lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 de lei/oră, conform H.Gnr. 23/2013.
Față de fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, ținând cont de valabilitatea verificării metrologice a aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea și determinarea vitezei cu care circula petiționarul în ziua și la ora respectivă, conform celor mai sus reținute, văzând și înregistrarea video comunicată de intimat, din care rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de petiționar, circula în localitate, în data de 20.04.2013, la ora 14:24:55, cu viteza de 71 de km/h, la ora 14:24:56, cu viteza de 65 de km/h, la ora 14:24:57, cu viteza de 62 de km/h, iar la ora 14:24:58 cu viteza de 61 de km/h, viteze ce au fost măsurate cu un cinemometru aflat într-un autovehicul în mișcare, aflat pe sensul opus de mers celui al autovehiculului condus de petiționar, instanța de fond a apreciat că petiționarul a săvârșit fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Totuși, instanța a apreciat că, având în vedere dispozițiile legale ale Ordinului nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare, în general, în special ale dispozițiilor art. 3.1.1. lit. c din Ordinul nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", care prevăd că eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, este, în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, de +/- 3 km/h, atât pentru viteze până la 100 de km/h, cât și pentru viteze mai mari de 100 de km/h, iar în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, de +/- 4 km/h, atât pentru viteze până100 de km/h, cât și pentru viteze mai mari de 100 de km/h, prin aplicarea dispozițiilor art. 3.1.1. lit. c din Ordinul nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare, petiționarul nu a săvârșit contravenția constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat ci o altă contravenție prevăzută de dispozițiile O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, instanța a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
La data de 04.12.2014, intimatul IPJ Dâmbovița, a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de apel, apelantul susține că instanța de fond, a analizat materialul probator depus de la dosar, concluzionând ca din conținutul acestuia rezulta ca intimatul a comis fapta pentru care a fost sancționat.
Cu toate acestea, in încheierea sentinței, instanța de fond revine asupra celor menționate mai sus si făcând calcule matematice neprevăzute de lege a „reușit" sa pronunțe o sentința care este deopotrivă nelegala si netemeinica.
Referitor la aplicarea erorilor maxime tolerate la viteza măsurata apelantul, învederează următoarele:
Instanța de fond a analizat materialul probator administrat cauzei si cu încălcarea propriilor atribuții a efectuat calcule matematice nepermise de lege prin care a determinat o alta viteza decât cea măsurata de cinemometru, realizând in mod inadmisibil o noua încadrare juridica a faptei.
Deși legiuitorul a prevăzut in concret ca determinarea vitezei de deplasare a vehiculelor peste limita legala se poate realiza numai cu un ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, instanța de fond a considerat ca viteza pe care a determinato cu încălcarea legii este cea temeinic dovedita.
Daca ar fi analizat dispozițiile Ordinului BRML nr. 301/2005, instanța de fond ar fi observat ca legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a se interveni asupra măsurătorilor efectuate de cinemometru.
Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1. din Ordinul BRML nr. 301/2005 pentru omologarea unui cinemometru acesta trebuie sa îndeplinească cerințele tehnice si metrologice. Practic cinemometrul este supus unor teste iar la finalizarea acestora, aparatul radar trebuie sa îndeplinească cerințele specificate la paragraful 3.1.1 din Ordin. De altfel, legiuitorul a fost concis in acest sens inserând in cuprinsul pct. 3 din Ordinul BRML nr. 301/2005 următoarea mențiune: „După fiecare dintre aceste probe cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele specificate la paragraful 3.1.1."
După ce cinemometrul a îndeplinit toate cerințele tehnice si metrologice impuse de Ordin acesta este declarat „admis" pentru punerea in funcțiune respectiv pentru utilizare, fiind incidente dispozițiile pct. 5 din Ordinul BRML nr. 301/2005 in ceea ce privește legalitatea cinemometrului.
Este cat se poate de clar ca nici agentul constatator si cu atât mai puțin instanța de judecata sau contravenientul nu pot interveni asupra măsurătorilor efectuate de cinemometru din moment ce acest dispozitiv a fost verificat metrologic si omologat pentru punerea in funcțiune respectiv pentru utilizare, fiind eliberat buletinul de verificare metrologica cu mențiunea „admis".
Or, chiar si instanța de fond a făcut referire la dispozițiile pct. 3.1.L, lit. c) din NML 021-05: „pentru măsurarea vitezei, in codiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cat si in regim de deplasare, eroarea maxima tolerata este de: (...)".
Instanța de fond nu a înțeles ca aceste erori sunt cele tolerate de legiuitor la omologarea cinemometrului si nu afectează măsurătorile efectuate cu ocazia utilizării in trafic.
In același sens s-a pronunțat si autoritatea competenta, respectiv INM - BRML prin adresa nr. 6032/16.10.2013, adresa pe care o depunem in fotocopie la dosar.
Aceasta instituție a precizat foarte clar ca erorile maxime tolerate stabilite in NML 021-05 se aplica la efectuarea controlului metrologic legal prin aprobare de model, verificare metrologica inițiala, verificare metrologica periodica, verificare metrologica după reparare.
O valoare indicata de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerata prevăzuta de NML. Interpretarea rezultatelor măsurărilor efectuate cu mijloace de măsurare legale nu face obiectul prevederilor NML.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din OG 20/1992: „în vederea aplicării prezentei ordonanțe, Biroul Român de Metrologie Legală elaborează instrucțiuni de metrologie legală, norme de metrologie legală și transpune normele de metrologie legală CEE.
Instrucțiunile de metrologie legală se aprobă prin hotărâri ale Guvernului; normele de metrologie legală și transpunerea normelor de metrologie legală CEE se aprobă prin ordin al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea /."
Așadar doar Biroul de Metrologie Legala este abilitat sa precizeze daca un dispozitiv de măsurare funcționează sau nu in parametri normali.
Se arată că instanța de fond deși nu a înțeles modul de aplicare a dispozițiilor Ordinului BRML nr. 301/2005, nu numai ca nu a solicitat relații de la INM - BRML dar a mers mai departe si a efectuat calcule nepermise de lege pronunțând o sentința care este deopotrivă nelegala si netemeinica.
In acest context, este evident ca viteza reala este cea cu care a fost depistat intimatul la momentul comiterii faptei iar procesul verbal de contravenție este legal si temeinic.
Pentru toate aceste considerente, apelantul, solicită admiterea apelului astfel formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate si menținerea procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic.
Potrivit dispozițiilor art. 223, alin. 3 Cod procedura civila s-a solicitat judecarea prezentei cauze în lipsă .
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod procedura civila. Depunem la dosar adresa INM - BRML nr. 6032/16.10.2013.
Petiționarul, deși legal înștiințat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Verificând sentința apelată în limitele impuse de dispozițiile art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond, a admis motivele invocate de intimatul-petent în contestarea procesului verbal de contravenție . nr._/20.04.2013, astfel că hotărârea apelată apare ca fiind nelegală și netemeinică.
În acest sens tribunalul constată că fapta contravențională imputată intimatului-petent, a fost constatată de agentul constatator prin folosirea, în condițiile prevederilor art. 109, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și a art. 192, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv a cinemometrului tip Python II, ._ montat pe autospeciala MAI_, viteza de 71 km./h fiind măsurată în timp ce apelantul conducea autoturismul în interiorul localității Gheboieni, jud Dâmbovița, pe DN 72A.
Totodată, tribunalul constată că probele administrate de apelantul-intimat vin să confirme prezumția relativă de conformitate de care se bucură un astfel de proces verbal de contravenție încheiat în materie contravențională, iar intimatul-petent nu a administrat probe care să răstoarne această prezumție.
Sub acest aspect tribunalul reține că susținerile intimatului-petent referitoare la contestarea vitezei și a împrejurărilor în care viteza a fost măsurată, apar ca fiind simple afirmații lipsite de efecte, în condițiile în care nu au fost dovedite prin vreun mijloc de probă, mai mult acestea fiind infirmate prin probele administrate de apelant, respectiv prin buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar folosit, atestatul operator radar pentru agentul constatator, planșa foto cuprinzând șase fotografii (cadre din înregistrarea video realizată la constatarea faptei cu poziționarea prin gps), înregistrarea video a faptei contravenționale realizată cu aparatul radar, din aceasta din urmă rezultând cu claritate faptul că locul unde a fost măsurată viteza autoturismului condus de petent se afla în interiorul localității, iar valoarea maximă a acesteia a fost de 71 km./h.
Toate aceste mijloace de probă vin să confirme prezumția de conformitate recunoscută în jurisprudență unui astfel de proces verbal de contravenție întocmit în materie de circulație rutieră.
Astfel, considerațiile instanței de fond și susținerile intimatului-petent legate de pretinsa neaplicare de către agentul constatator a marjei de eroare la măsurarea vitezei de aparatul radar folosit la constatarea faptei, marjă de +/- 4% din valoarea convențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h, prevăzută de art. 3.1.1 lit. c din norma de metrologie legală - NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, sunt greșite, nefiind apte să conducă la schimbarea situației de fapt, situație constatată de agentul constatator prin folosirea, în condițiile prevederilor art. 109, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și a art. 192, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Sub acest aspect tribunalul reține faptul că reglementarea acestei marje s-a făcut prin norma sus menționată, pentru a fi avută în vedere exclusiv la operațiunea de verificare metrologică a aparatului radar (operațiune realizată anterior asupra aparatului radar folosit în cauză potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/04.09.2012, fila 23 dosar fond).
Mai mult tribunalul reține că, prin folosirea la măsurarea vitezei a unui astfel de mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, se creează prezumția rezonabilă că măsurătoarea astfel efectuată este una corectă, fiind evident faptul că o astfel de contravenție nu poate fi constatată decât prin folosirea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile descrise prin norma de metrologie.
Această prezumție este confirmată de faptul că intimatul-petent nu a dovedit în vreun mod că cinemometrul folosit la măsurarea vitezei autoturismului pe care îl conducea, ar fi funcționat defectuos la momentul măsurării vitezei, cu o eventuală eroare în plus, astfel încât viteza măsurată să fi fost cu 4% mai mare decât viteza pretinsă a fi cea reală.
Aceste considerații sunt susținute și de răspunsul emis de Institutul Național de Metrologie prin adresa nr. 6032/16.10.2013 invocată de apelant, act prin care se arată că erorile de măsurare maxim tolerate stabilite de NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, sunt avute în vedere și se aplică la efectuarea controlului metrologic periodic al unui astfel de cinemometru.
A nega o astfel măsurătoare efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile legii, echivalează cu a contesta toate măsurătorile ce pot fi efectuate de absolut orice mijloc tehnic de măsurare supus omologării și verificării metrologice, în limitele de toleranță a verificării stabilite pentru fiecare mijloc în parte, situație care evident nu poate fi admisă.
În plus, tribunalul amintește că prin jurisprudența recentă a CEDO, s-a nuanțat interpretarea aplicării prevederilor art. 6.2 din Convenție în materia contravențiilor reglementate în domeniul circulației rutiere, reținându-se, prin Decizia dată în cererea 7034/07 M. H. c. României, că art. 6&2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Totodată prin paragraful 13 din decizia amintită, Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză, subliniind, în primul rând, că prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Prin urmare, nu se poate susține că un astfel de prag de rezonabilitate ar fi fost depășit în cauză, prin prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat de petent și mai ales prin prezumția de veridicitate a măsurătorii efectuată cu mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic, de natura celui folosit de agentul constatator la măsurarea vitezei cu care a condus intimatul-petent, în condițiile în care ambele prezumții sunt confirmate prin probatoriul administrat, nefiind administrată vreo probă contrară.
În final, în ceea ce privește sancțiunile aplicate intimatului-petent prin procesul verbal contestat, tribunalul constată că acestea se încadrează în limitele prevăzute de normele sancționatoare, fiind proporționale cu gradul concret de pericol al contravenției constatate, analiză efectuată prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, cu majoritatea membrilor completului, să admită apelul declarat de apelantul-intimat Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2442/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent I. I., urmând să schimbe în tot sentința apelată în sensul că va respinge plângerea contravențională, menținând astfel ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție . nr._/20.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – intimat I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2442/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petiționarEroare! Marcaj în document nedefinit. I. I. cu domiciliul în mun. București, ., ., ..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
G. B. N. ErculescuAdriana L. B.
GREFIER, R. M.
Judecător fond- C. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr ._
Red.-E.N./tehnored.MR
Ex.5/26.05.2015
.>
OPINIE SEPARATĂ jud. B. G.
Opinia separată este în sensul respingerii apelului formulat de intimata IPJ Dambovita pentru următoarele considerente.
In materie contravențională sunt aplicabile garanțiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin.2 și 20 alin.2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe. Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la art. 31 – 36.
Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanța se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noțiunii de “acuzație în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparținând sferei penale, deși în dreptul național erau calificate ca având natură civilă sau administrativă. În jurisprudența Curții Europene, prin decizia Ozturk împotriva Germaniei, din 1984, s-a statuat că și faptele contravenționale intră în sfera acuzațiilor în materie penală, în funcție de calificarea din dreptul național, de natura faptei incriminate, de natura și gravitatea sancțiunilor. Nu toate aceste criterii au fost aplicate, însă, cumulativ în jurisprudența Curții, ci, pentru a stabili dacă are incidență art. 6 din Convenție, trebuie ca fapta să fie de natură “penală” din punctul de vedere al Convenției, ori făptuitorul să fie expus la o sancțiune care, prin gravitatea sa, aparține sferei penale (Hotărârea Lutz împotriva Germaniei). Contravențiile din Codul rutier, îndeplinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzații în materie penală, contravenientului i se recunoaște și prezumția de nevinovăție.
În consecință, sarcina probei nu îi revine petentului, ci organului constatator, iar de o eventuală situație îndoielnică beneficiază acuzatul conform principiului ‚in dubio pro reo”.
Consideram ca scopul oricarei măsurării este determinarea valorii numerice a mărimii de măsurat, dar orice măsurare este afectată de erori, iar rezultatul măsurării nu reprezintă valoarea adevărată a mărimii de măsurat. Altfel spus, între valoarea măsurată și valoarea adevărată a unei mărimi există întotdeauna o abatere numită eroare de măsurare sau marja de eroare ca in cazul de fata. In masuratorilor fizice nu exista o valoare absoluta, fizica vorbeste insa depsre diferite moduri de exprimare a erorilor de măsurare, aratand ca exista eroarea absolută - care este egală cu diferența dintre valoarea obținută în urma măsurării (Xm ) indicată de mijocul de măsurare și valoarea adevărată (reală) a mărimii (X). Iar valoarea convențional adevărată este o valoare foarte apropiată de valoarea adevărată, care spre deosebire de aceasta, poate fi determinată experimental. Eroarea absolută este o mărime pozitivă sau negativă cu aceeași unitate de măsură ca mărimea măsurată. Eroarea absolută nu ne indică gradul de precizie a măsurării.
Exista insa si eroarea relativă - care este egală cu raportul dintre eroarea absolută și valoarea adevărată. Aceasta eroarea relativă ne permite să apreciem precizia unei măsurări, astfel cu cât eroarea este mai mică cu atât exactitatea măsurării este mai bună, motiv pentru care o eroare de 3 sau 4% reprezinta o exactitate mai redusa si nicidecum nu poate reprezenta o masurare absoluta.
Relativitatea acestor masurari in ceea ce priveste viteza este mentionata chiar de Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005. Conform acesteia se face distinctia intre erori maxime tolerate masurate in conditii de laborator la verificarea metrologica realizata de INM – art.3.1.1. lit.a si erori maxime tolerate”, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cazul masuratorilor efectuate in functionarea normala a acestora- art.3.1.1.lit.b. Aceasta prevedere legala este cea care reglementeaza aprecierea unei marje de eroare chiar de catre agentul constatator atunci cand efectueaza masuratori cu aparatul radar in conditii normale de trafic.
Este de retinut faptul si ca in aplicarea OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, s-a emis Metodologia privind modul de folosire și exploatare a echipamentului de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor nr._ din 26 februarie 2003 aprobată prin Dispoziție a Inspectoratului General al Poliției Române, nepublicată, prin care conform art. 18 alin. 2 din Metodologie, în forma inițial aplicată, din viteza înregistrată de sistem se vor scade 3 km/h, valoarea rezultată fiind cea consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alineatului 3 această valoare reprezintă toleranța specificată prin norma de metrologie. Chiar daca aceasta metodologie nu mai este in vigoare la data prezenta ea fiind inlocuita prin dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr. 46 din 1 august 2008 nepublicată prin care s-a aprobat Metodologia privind modul de folosire și exploatare a echipamentului unde nu se mai regasesc prevederile art. 18 alin. 2 și 3 din vechea metodologie, este important faptul ca noua metodologie nu interzice un asemenea mod de lucru in mod expres, iar prin raportarea la modul in care se aplica marja de eroare de catre agentul constatator pana in 2008, putem trage concluzia ca nu exista valori absolute de masurare a vitezei si nici imposibilitatea ca marja de eroare sa existe la orice masurare si aceasta sa poata fi aplicata de catre agentul constatator asa cum a procedat instant de fond in cauza de fata.
Astfel, apreciem prin consecință, că măsurarea vitezei autoturismului condus de petent face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare, iar agentul constatator era obligat sa aplice marja de eroare prevazuta de lege.
Ca urmare, raportat la o astfel de viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 102 alin.2 din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depășirea vitezei legal admisă cu 21-30.
Avându-se în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanței posibilitatea schimbării încadrării juridice și nici stabilirea altei sancțiuni, instituind numai un control asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, tribunalul nu putea primi motivele de critică invocate de apelant, motiv pentru care apreciez ca apelul declarat este neîntemeiat si trebuia respins.
B. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 333/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 710/2015.... → |
|---|
