Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2038/315/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr. 333
Ședința publică din: 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
JUDECĂTOR: G. C.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr. 3467/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă Intreprinderea Individuală T. I.A. E., cu sediul în Târgoviște, .. H2 A, parter, județul Dâmbovița, dosar având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție .
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1(2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul legal al intimatei petente T. I A E., lipsă fiind apelanta intimată ANAF București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, iar în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Reprezentantul legal al intimatei petente învederează instanței faptul că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata petentă T. I A E. având cuvântul a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, și că a prezentat inspectorilor toate documentele pe care aceștia le-au solicitat.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 18.02.2014, subscrisa T. I.A.E. Întreprindere Individuală, cu sediul în Târgoviște, Cl.București, ., parter, județul Dâmbovița, Cod fiscal_, reprezentată prin administrator T. I.A.E., cu domiciliul în Târgoviște, Cl.București, ., apt.10, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F.- Direcția Generală Antifraudă Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, a contestat în termenul prevăzut de lege procesul-verbal de contravenție . nr._/29.01.2014, încheiat de către inspectorii antifraudă din cadrul ANAF, prin care a fost sancționată cu amenda în sumă de 2.000 lei, solicitând anularea acestei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu aceea a avertismentului, raportat la lipsa de gravitate a faptei săvârșite.
În motivare s-a arătat că în data de 29.01.2014, orele 12:00, la sediul petentei s-a desfășurat activitatea de control de către inspectorii antifraudă P. C. și C. F., prilej cu care au verificat mai multe documente contabile, administratorului i s-au pus mai multe întrebări și apoi au întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare, prin care s-a aplicat amenda de 2.000 lei în baza asrrt.41 pct.2 lit.c din Legea nr.82/1991 pentru faptul că a desfășurat activitatea de comercializare a mărfurilor cu amănuntul fără să întocmească registrul-jurnal de încasări și plăți pe perioada 1 ianuarie – 29 ianuarie 2014. Precizează reprezentanta petentei că a aflat pentru ce a fost sancționată abia când fiul său i-a citit procesul-verbal, deși solicitase în mod expres inspectorului P. C. să-i citească motivele pentru care a fost sancționată, însă acesta a refuzat. Raportat la motivul pentru care a fost sancționată, a informat inspectorii antifraudă că registrul jurnal de încasări și plăți este completat până în data de 28 ianuarie 2014 de către contabila căreia îi duce în fiecare seară actele contabile, și i-a solicitat să i se permită să-l aducă, întrucât locuiește în apropiere, însă inspectorii i-au spus că trebuia să țină registrul jurnal completat la zi și să-l prezinte astfel la controlul din data de 29.01.2014. Cu privire la acest registru, petenta a susținut că acesta se ține pe zile și nu pe ore, astfel că la ora 12:00, când s-a efectuat controlul nu aveau inspectorii de ce să-l ceară și să pretindă a fi completat și pentru ziua de 29.01.2014, mai ales că magazinul fusese deschis de numai 3 ore, și nu avusese încă încasări sau plăți, mai mult, nici nu ar fi avut cum să completeze registrul pentru ziua de 29.01.2014 pentru că nu avea cum să înregistreze raportul Z aferent acelei zile, care este un document ce este eliberat abia la sfârșitul zilei, când se închide casa de marcat. S-a mai învederat instanței de căătre petentă că este o întreprindere nou înființată, desfășurând activitate de numai 7 luni, și inspectorii intimate trebuia să țină cont de aceasta la individualizarea sancțiunii și să se orienteze spre minimul de 300 lei al amenzii prevăzute în art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991, întrucât întreprinderea efectiv nu poate achita amenda în cuantum de 2.000 lei în condițiile în care încasările lunii ianuarie 2014 au fost de numai 7.463,16 lei, iar plăți le au fost în cuantum de 10.008,00 lei, așa cum rezultă din registrul-jurnal al lunii ianuarie, dat fiind că încasările zilnice sunt de ordinul de 2-300 lei.
Prin sentinta civila nr.3467/2014 Judecatoria Targoviste a admis în parte plângerea formulată de către petiționara si a dispus înlocuirea cu avertisment a amenzii în sumă de 2.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.01.2014, încheiat de către inspectorii antifraudă din cadrul ANAF. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca din susținerile reprezentantei petentei și cele din întâmpinarea intimatei reiese că această faptă contravențională a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agenții intimatei cu ocazia controlului la magazinul întreprinderii individuala în care se desfășura activitatea de comercializare a mărfurilor, când reprezentanta acestuia nu a putut prezenta registrul – jurnal de încasări și plăți pentru luna ianuarie 2014, situație necontestată de petentă, dar motivată pe împrejurarea că acel registru-jurnal ar fi fost ținut de contabila firmei și s-ar afla la aceasta. Această împrejurare, susținută de către reprezentanta petentei nu a putut fi probată cu declarația persoanei așa-zisă contabilă, neprezentând date despre identitatea acesteia și nici dacă era sau nu contabil autorizat pentru astfel de activități, iar din înscrisul registrul-jurnal de încasări și plăți pentru luna ianuarie 2014, prezentat odată cu plângerea (filele 9 – 11 în dosar), nu se poate desprinde data când a fost întocmit acesta, ceea ce înseamnă că reclamanta nu a reușit să înlăture constatările directe făcute de agenții intimatei. Ca atare, întocmit în baza unei atare constatări directe, procesul-verbal are valoarea probatorie a unui act preconstituit de un reprezentant al autorității statului, în ceea ce privește existența faptei consemnate în cuprinsul acestuia.
Cu toate acestea, analizând situația financiară a firmei petente, care este o întreprindere individuală, se constată din jurnalul de încasări și plăți pentru luna ianuarie 2014, dar și din înscrisul documentul Z, prezentat pentru lunile ianuarie – februarie 2014, că activitatea comercială a acesteia nu este una de anvergură, și că nivelul vânzărilor este redus, și totodată, prin fapta în sine, constatată de către agenții intimatei, și de altfel nici intimata nu a susținut că ar exista vreun indiciu de evaziune fiscală, ci doar crearea premizelor pentru o astfel de faptă.
Alături de acestea se are în vedere că reclamanta desfășoară activitate de numai câteva luni și că intimata prin întâmpinare nu a susținut că ar mai fi săvârșit contravenții la Legea nr.82/1991 sau alte fapte de natură economico-financiară, situație în care amenda de 2.000 lei, al cărui cuantum se situează la jumătatea maximului prevăzut de art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991, apare având un caracter excesiv și împovărător în raport de gravitatea faptei, care este evident una redusă, așa cum rezultă din împrejurările constatării contravenției. Ca atare, dând eficiență criteriilor înscrise în art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a procedat la înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, apreciind că soluția este nelegală atâta vreme cât petenta a savarsit contraventia retinuta, iar gradul concret de pericol social al faptei, circumstantele in care a fost savarsita, atitudinea contravenientului fata de fapta justifica pe deplin mentinerea sanctiunilor contraventionale astfel cum au fost aplicate de agentul constatator. Mai arata apelanta ca petenta nu a facut dovada unor situatii exceptionale care sa califice fapta ca fiind mai putin grava iar sanctiunea amenzii constituie un mijloc de preventie a savarsirii unor fapte in contradictie cu obligatiile ce deriva din actele normative si ordinea publica.
Intimata-petenta a depus intampinare prin care solicita respingerea apelului, aratand ca registrul se tine pe zile si nu pe ore, acesta trebuind sa fie completat la sfarsitul zilei.
Examinând sentința apelată în baza criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate. În baza probelor administrate la instanța de fond, tribunalul reține că apelul nu este fondat, urmând a-l respinge, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute.
În ceea ce privește însă amenda aplicată, tribunalul având în vedere împrejurările de fapt în care a fost fapta săvârșită, precum și pericolul social concret al faptei, apreciază că aceasta poate fi inlocuita cu avertismentul față de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta dar și de faptul că aceasta a incheiat actele in modul prevazut de lege, demonstrând că a înțeles consecințele faptei sale.
Astfel, potrivit art.5 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “ (2) Sancțiunile contravenționale principale sunt: a) avertismentul;b) amenda contravențională;………”, iar alin.5 al aceluiași articol prevede că „Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Articolul 7 din același text normativ reglementează sancțiunea avertismentului arătând în alin.3 că „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.” În ceea ce privește posibilitatea instanței de a aplica sancțiunea averitsmentului, prin art.34 alin.1 se prevede că „(1) Instanta competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”, iar art.38 alin.3 arată că „(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă.”
Cum sub aspectul răspunderii contravenționale sancțiunea avertismentului, reprezintă una din sancțiunile principale contravenționale, care poate fi aplicată și de către instanța de judecată, și chiar în cazul în care aceasta sancțiune nu este prevăzută în legea specială contravențională, tribunalul apreciază că în cauza de față având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, precum și pericolul social concret al faptei, in mod corect instanta de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului
Pentru toate aceste considerente dar și pentru faptul că sancțiunile de drept contravențional nu au un caracter reparator ci unul preventiv-educativ, astfel că scopul principal al dreptului contravențional nu îl constituie plata amenzilor ci caracterul de prevenire și combatere a contravențiilor, iar prevenirea se poate face și prin atragerea atenției contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale, tribunalul apreciază că apelul declarat nu este fondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței nr. 3467/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă Intreprinderea Individuală T. I.A. E., cu sediul în Târgoviște, .. H2 A, parter, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. E. G. C.
Grefier,
R. M.
Judecător fond O. G.
Judecătoria Targoviste
Dosar nr._
Red. GH.C./Tehnored. MV
4 ex./16.06.2015
.>
PROCES VERBAL
Pentru dl. judecător N. E., aflat la un seminar în perioada 15-21 iunie 2015 și pentru grefier R. M. aflată în concediu medical, prezenta se semnează de noi.
P. SECTIE, GREFIER SEF SECTIE,
G. B. S. B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 371/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 407/2015.... → |
|---|
