Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 799/283/2014
DOSAR NR._ APEL
plângere contrav.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 303
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - E. I.
JUDECĂTOR – F. E.
GREFIER - O. S. B.
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul petent Compania Națională POȘTA ROMÂNĂ SA cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1026 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect „ plângere contravențională”.
Apelul legal timbrat cu suma de 20 lei conform chitanței nr. 1981/21.01.2015 aflată la dosar, fila 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că pricina se află la primul termen de judecată în calea de atac, după care;
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la acest termen și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei P.la data de 17.06.2014 sub nr._ (filele 3-5), petenta, Compania Națională “Poșta Română” SA, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Judetean Dâmbovița, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2014.
În motivarea plângerii, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputate și exonerarea de la plata amenzii.
Reclamanta a invocat 3 excepții, respectiv: excepția lipsei calității Companiei Naționale Poșta Română SA de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, conducătorului unității revenindu-i obligațiile apreciate ca fiind încălcate; excepția prematurității aplicării amenzii, termenul de 24 luni acordat prin HG nr.301/2012 fiind prelungit conform prevederilor art. 7 alin.1 din HG nr.1017/2013 și excepția nulității procesului verbal de contravenție, motivat de neaducerea la cunoștința reclamantei a dreptului de a formula obiecțiuni.
În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, în ipoteza reținerii de către instanță a elementelor constitutive ale unei contravenții.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 333/2003, HG nr. 301/2012, HG nr. 1017/2013, OG nr. 2/2001, Legea nr. 180/2002.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat, în copie, chitanța taxă timbru nr.1150/11.06.2014, certificat de înregistrare . nr._, Hotărârea nr. 72/10.06.2014, referat nr._/5.07.2013, practică judiciara (s.c.748/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani și s.c.5753/2013 pronunțata de Judecătoria Târgu J.).
La data de 30.07.2014 pârâtul Inspectoratul Judetean de Politie Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare (filele 22-24), prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și pe fond menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu privire la prima excepție invocată de reclamantă, pârâtul a învederat că în cazul de față nu se poate vorbi despre lipsa calității reclamantei de subiect activ al contravenției întrucât dispozițiile art.59 al.2 din Legea nr. 333/2003 prevăd că sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanei juridice.
Cu privire la excepția prematurității, pârâtul a arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată petentei în baza Legii nr. 333/2003 și nu în baza HG nr. 301/2012, termenul invocat de reclamantă privind numai sancțiunile contravenționale prevăzute de al doilea act normativ menționat.
Cu privire la cea de-a treia excepție se arată că potrivit Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art.16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nu poate atrage decât nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, condiționat de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, vătămare neprobată de reclamantă.
Prin sentința nr. nr. 1026/22 .10. 2014, Judecătoria P. a respins excepțiile lipsei calității de subiect activ al contravenției și prematurității aplicării amenzii contravenționale, invocate de petentă și pe fond a respins plângerea contravențională, menținând procesul verbal de contravenție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2014 (f.6), petenta Compania Națională “Poșta Română” SA a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, reținându-se că la data de 17.04.2014, ora 11,32 pe ., a efectuat transport de bunuri și valori în sumă de 273.000 lei pe traseul Târgoviște- Sotânga – Moțăieni – Fieni și retur prin intermediul angajaților proprii, neînarmați respectiv P. M. și D. D., cu auto marca Volkswagen Caddy, cu numărul de înmatriculare_, fără a avea plan de pază întocmit și avizat de poliție pentru transportul valorilor, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art.58 alin.1 lit. „c” rap. la art.59 lit. „b” din Legea nr. 333/2033, modif.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa reclamantei.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost comunicat reclamantei la data de 03.06.2014 (f.55), potrivit recipisei oficiului poștal, plângerea fiind depusă la data de 16.06.2014 (f.17), cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției instanța a motivat că, potrivit dispozițiilor art.59 alin. 2 din Legea nr. 333/2003, sancțiunile contravenționale prevăzute de actul normativ în baza căruia a fost sancționată petenta, pot fi aplicate și persoanei juridice, astfel încât în funcție de circumstanțe, agentul constatator poate aprecia persoana fizică ori juridică culpabilă de încălcarea normelor prevăzute de lege.
Cu privire la excepția prematurității, se susține că Legea nr. 333/2003 nu reglementează termenul invocat de petentă, astfel încât excepția a fost respinsă ca nefondată.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr.2/2001, pentru încheierea sa valabila.
Instanța nu a identificat existența vreuneia dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, care să afecteze legalitatea actului constatator și sancționator contestat.
Dispozițiile OG nr.2/2001 prevăd posibilitatea întocmirii valabile a procesului verbal de constatare și sancționare în lipsa contravenientului, situație în care neaducerea la cunoștința acestuia a dreptului de a formula obiecțiuni nu activează cauza de nulitate relativă instituită de dispozițiile art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001, fiind o consecință pe care legiuitorul a acceptat-o; de altfel o astfel de omisiune fiind sancționată cu nulitatea relativă, reclamantul nefăcând dovada cauzării unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Agentul constatator a realizat și o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, în conformitate cu dispozițiile art.58 alin.1 lit. „c” rap. la art.59 lit. „b” din Legea nr. 333/2033, fapta constând în neîntocmirea planului de pază, conform art.5 alin.3 sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 25 alin.1 se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 2000 și 5000 lei.
Procesul-verbal este și temeinic, din probele administrate în cauză rezultând ca reclamanta a săvârșit fapta contravențională reținută prin procesul verbal atacat.
Din procesul verbal de constatare a contravenției, corelat cu raportul întocmit de agentul constatator, procesul verbal de control, adresa emisă la data de 30.04.2014 de către reclamantă rezultă temeinicia aspectelor constatate, reclamanta nerăsturnand prezumtia relativă de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenței, specie a actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, paza bunurilor și valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale și pietre prețioase, se asigură cu mijloace de transport anume destinate și se realizează, după caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin.1 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, paza transporturilor de bunuri și valori sau a celor cu caracter special se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției, care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităților la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparținând unor instituții cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale.
Instanța a observat că prin adresa nr. 336/5112/30.04.2014 petenta a comunicat Poliției Orașului Fieni că suma transportată de autoutilitară, la data de 17.04.2014 era de 273.000 lei și că Oficiul Județean de Poștă Dâmbovița a depus în august 2013 planul de pază transport valori la Serviciul Ordine Publică al I. Dâmbovița, acesta fiind înapoiat neavizat (f.38), însă valoarea transportată nu interesează pentru stabilirea faptei contravenționale, ci eventual pentru individualizarea sancțiunii.
Totodată, procesul verbal de control întocmit de agentul constatator (f.35-37), cu ocazia depistării în trafic a autoutilitarei în care erau transportate valorile monetare, a fost semnat fără a fi formulate obiecțiuni de către echipajul care asigura transportul de valori format din: conducătorul auto P. M. și numitul D. D. (mânuitor valori).
Instanta a considerat ca fapta in discutie intrunește elementele constitutive ale contraventiei prevazute de textul legal, atat sub aspect subiectiv cat si obiectiv, sanctiunea fiind legal aplicată și corect individualizată, tinand cont de gradul de pericol social al faptei savarsite, de imprejurarile in care a fost comisă, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, sancțiunea pecuniară minimă aplicată încadrându-se într-un just raport de proporționalitate cu gradul de pericol social al acesteia și fiind în măsură să atingă scopul educativ preventiv al sancțiunilor, nefiind identificate motive pentru a se aplica sancțiunea avertismentului.
Împotriva sentinței, petenta a declarat apel.
În motivele de apel au fost reluate susținerile din plângerea introductivă de instanță, apelanta solicitând, admiterea apelului, admiterea plângerii, în principal, anularea procesului verbal și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate față de regulile încălcate.
În esență, apelanta a susținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, deoarece nu sunt arătate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, nefiind precizat faptul că autovehiculele cu care se efectuează transportul bunurilor și valorilor cu caracter special sunt dotate cu cu lăzi de valori fixate pe sașiu, asigurată contra efracției, că este prevăzut cu închidere centralizată și cu alarmă, precum și cu sisteme de comunicații.
Aceste elemente, dacă ar fi fost expuse în cuprinsul procesului verbal de contravenție ar fi permis stabilirea amplitudinii sociale a pretinsei încălcări și, corelativ, proporționalitatea dintre gradul de pericol social și urmarea produsă, cu efecte în aprecierea sancțiunii.
Un prim motiv de apel se referă la greșita respingere a excepției prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 1 ianuarie 2016, acordat prin HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Niormelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, privind prorogarea termenului prevăzut la art. 7 alin. 1 potrivit căruia, termenul de 24 luni care se prorogă până lșa data de 1.01.2016 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ. Poșta Română este de bună-credință și încearcă să se încadreze în acest termen. De asemenea, se solicită a observa că textul art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 nu face nicio distincție între obligațiile impuse de Legea nr. 333/2003 și cele impuise prin HG nr. 301/2012, astfel că potrivit regulii unde legea nu distinge nici cititorul nu trebuie să distingă - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - se trage concluzia că petenta a fost sancționată pe nedrept.
Fapta reținută în procesul verbal nu era sancționată la data de 17.04.2014, dată situată în termenul de 24 luni prev. de art. 7 alin. 1.
Al doilea motiv de apel are în vedere greșita soluționare a excepției de fond privind nulitatea procesului verbal de contravenție, atrasă de încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7, coroborat cu art. 19 din OG nr. 2/2001, respectiv de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și lipsa semnăturii unui martor care să ateste refuzul contravenientului de a semna.
Prin al treilea motiv de apel se aduc critici sentinței apelate din perspectiva raportului dintre prezumția de nevinovăție și prezumția de veridicitate a procesului verbal de conrtavenție, care deși nu au caracter absolut, nu pot opera decât pâna la limita la care persoana văzămată să nu fie pusă în situația de a nu putea dovedi contrariul celor cuprinse în procesul verbal și se asigură petentului accesul la un proces echitabil în sensul Convenției CEDO.
Inspectoratul de Poliție Judetean Dâmbovița a depus întâmpinare prin care a susținut că, în cazul în care nu au fost menționate împrejurările în care a fost comisă fapta, precum și în cazul încălcării prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, sancțiunea este nulitatea relativă, în măsura în care se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator – conform Deciziei ICCJ nr. 22/2007.
În ceea ce privește excepția prematurității invocată de petentă, se susține că sancțiunea a fost aplicată în baza Legii nr. 333/2003 care nu conține nici un termen în care să fie îndeplinite anumite obligații și nu în baza HG nr. 301/2012.
Cât privește apărările privind fondul cauzei, intimatul a susținut, invocând și jurisprudența CEDO, că răsturnarea prezumțiilor relative nu operează automat prin simpla solicitare a anulării actului, ci prin administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, conform art. 249 C.pr.civ. probe pe care petenta nu le-a administrat.
Fapta pentru care a fost sancționată petenta, este prevăzută de art. 25 alin. din Legea nr. 333/2003, în sensul că paza transportului de bunuri și valori se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de prestatoare, cu avizul poliției care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia, petenta neavând plan de pază avizat, conform legii.
Cum petenta nu a dovedit că regretă fapta și sancțiunea a fost corect individualizată solicită respingerea cererii de aplicare a avertismentului.
Prin răspunsul la întâmpinare s-a invocat din nou lipsa faptei contravenționale, deoarece termenul pentru îndeplinirea obligațiilor nu se împlinise la data întocmirii procesului verbal de contravenție și totodată prematuritatea aplicării sancțiunii, fiind reluată argumentația juridică și jurisprudențială a afirmațiilor făcute în apel.
Se precizează că potrivit art.7 din HG nr. 301/2012, modificată prin HG nr. 877/2014, începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse sentinței și sub toate aspectele, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Din conținutul procesului verbal de contravenție se reține că petenta a fost sancționată cu amendă de 2000 lei, în temeiul art. 59 alin. 1 lit.b), raportat la art. 58 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor pentru c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 25 alin. (1). Petenta a fost sancționată pentru că a efectuat transport de bunuri și valori în sumă de 237.000 lei, prin intermediul angajaților proprii, neînarmați, cu auto marca Volkswagen Caddy, fără a avea plan de pază întocmit și avizat de poliție pentru transportul valorilor.
Potrivit art. 25 alin. 1 și 2 din Legea nr. 333/2003 paza transporturilor de bunuri și valori sau a celor cu caracter special se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției, care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităților la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparținând unor instituții cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale.
Prin planul de pază se stabilesc în principal: bunurile și valorile de transportat, condițiile de mediu adecvate naturii bunurilor și valorilor care se transportă, situația operativă, durata transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport, dispozitivul de pază, consemnul general și particular pentru personalul implicat, dotarea cu mijloace tehnice și de autoapărare, modul de acțiune în diferite situații, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
După cum rezultă din obligația legală încălcată, transportul bunurilor se poate efectua numai cu respectarea prevederilor planului de pază întocmit de unitatea care îl efectuează, cu avizul prealabil obligatoriu al poliției.
Petenta apelantă nu a făcut dovada că avea un astfel de plan la momentul efectuării transportului sumei de 237.000 lei lei, din ziua de 17.04.2014, pe traseul Târgoviște, Șotânga, Moțăieni, Fieni, sancționarea sa fiind rezultatul abaterii de la obligația impusă de art. 25 din lege și atrasă de dispoziția art. 58 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 333/2003. privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Tribunalul a verificat apărările petentei privind inexistența faptei prin raportare și la excepția prematurității sancționării sale, în contextul în care, prin art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, legiuitorul a acordat un termen de grație de 24 luni, conferind astfel posibilitatea luării de către companii a măsurilor de pază și securitate necesare pentru . constată, așa cum de altfel a observat și prima instanță, că art. 7 a prevăzut un termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii, pentru adaptarea modului de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, (ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora) potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin hotărâre.
Ori, din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că abaterea pentru care a fost sancționată petenta este diferită de cele la care se referă art. 3 din HG nr. 301 / 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor și obligații a căror încălcare nu poate fi sancționată înăuntrul termenului de grație de 24 luni prevăzut de art. 7 din hotărâre.
Celelalte apărări ale petentei au fost corect înlăturate, deoarece, pe de o parte nu s-a făcut dovada vreunei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, prin aceea că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsă, petenta invocând nemulțumirile sale pe calea plângerii adresate instanței, iar în ceea ce privește calitatea de subiect activ al contravenției în persoana companiei naționale, sunt incidente prevederile art. 59 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 potrivit căruia sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Tribunalul constată că petentei i-a fost aplicată amenda la nivelul minim prevăzut de lege, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al unei asemenea fapte, chiar dacă autovehiculul cu care s-au transportat valorile era dotat cu cu ladă de valori fixată pe sașiu, asigurată contra efracției, transportul sumelor de bani în lipsa unui plan de pază avizat de organele abilitate, fiind o faptă cu grad ridicat de risc.
În raport de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 480 C.pr.civ., îl va respinge și va păstra în tot sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - petentă Compania Națională Poșta Română SA București, ., sector 2, împotriva sentinței nr. 1026 din 22.10 2014 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ /2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Judetean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..64.
Păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
E. I. F. E. O. S. B.
Judecătoria P.
Judecător fond M. D.
Dosar nr._ /2013
Red. EI
Tehn. EI
4 ex./26.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 297/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 305/2015.... → |
|---|
