Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 729/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 729/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4016/315/2014
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._ - apel-pl.contrav.-
DECIZIA nr. 729
Ședința din publică din data de 16 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător – A. L. B.
Grefier – L. M.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă B. M. I., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 713/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Municipiul Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului –verbal de contravenție . nr._/06.04.2014.
Cererea de apel timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței FN din 26.03.2015 (fila 5).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic T. B. pentru intimatul IPJ Dâmbovița, în baza delegației nr._/15.09.2015, lipsă fiind apelanta -petentă B. M.-I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită, în dovada de îndeplinire a procedurii motivându-se că destinatarul nu mai locuiește la adresa respectivă, la dosarul cauzei neindicându-se de către apelanta-petentă faptul că și-a schimbat adresa.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se referă faptul că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare de intimatul IPJ Dâmbovița, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului IPJ Dâmbovița, apreciază că Tribunalul Dâmbovița –secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal este competent să soluționeze apelul.
In temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul văzând că apelul vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Tribunalul pune în discuție administrarea probelor de care înțelege să se folosească în apel, înafara celor depuse la dosarul de fond.
Reprezentantul intimatului IPJ Dâmbovița, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art.478 alin. 2 și art. 479 din Noul Cod de procedură civilă, va soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
In baza disp.art. 482 coroborat cu art.392 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul deschide dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Consilier juridic T. B. pentru intimatul IPJ Dâmbovița, precizează că din filmarea video depusă la dosar rezultă faptul că petenta a circulat cu viteza de 109 km/h în localitate și că aceasta nu circula în coloană, iar în fața ei nu a circulat nici o mașină.
Potrivit dis.art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002”constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
Or, în procesul –verbal de contravenție este menționat faptul că, contravenția săvârșită de petentă a fost constatată cu ajutor unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, respectiv cinemometrul tip radar Autovision . 1248, hard 2, ., fiind supus verificării metrologice din 23.02.2014
Solicită respingerea cererii de apel, menținerea sentinței instanței de fond, cu consecința menținerii procesului –verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
Tribunalul, considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.94 Cod pr.civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 713/17.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea contravențională formulată de petiționara B. M. I., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.04.2014, intimat fiind I. de Politie al Județului Targoviste.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Petiționara B. M. I. a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . nr._/6.04.2014 încheiat de agenți de poliție din cadrul SR Dâmbovița, cu amendă în cuantum de 765 lei și totodată s-a dispus măsura complementară a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin 1 din HG nr. 1391/2006 rap. la art. 102 alin 3 lit. e, din OUG nr. 195/2002 rep, reținându-se că la data respectivă în jurul orei 19.00, a condus auto marca Mazda cu nr. de înmatriculare_ pe DN 72 A, în localitatea Gheboieni, km 22 + 500 m cu viteza de 109 km/h înregistrată de aparatul radar .
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petiționara care a arătat în mod expres „ nu am mențiuni”.
Din analiza actului de constatare și sancționare se observă că acesta a fost legal încheiat, cu respectarea dispozițiilor art. 16 -19 din OG nr. 2/2001 rep.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut:
Conform înregistrării aflată pe suportul magnetic, la data de 6.04.2014 ora 19.07, autoturismul de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu 109 km/h în localitate, oprirea autoturismului de către agenții de poliție fiind făcută de asemenea, în localitate.
Înregistrarea aflată pe suportul magnetic se coroborează cu planșele foto aflate la fila 42 din dosar, cu rapoartele întocmite de agenții de poliție, cu copia filei registru - radar și confirmă consemnările din cuprinsul procesului verbal de contravenție în sensul că petiționara a circulat în localitate cu viteza de 109 km/h, încălcând dispozițiile art. 121 alin 1 din HG nr. 1391/2006 care impun conducătorilor de vehicule să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Copia buletinului de verificare metrologică nr._/21.02.2014 atestă buna funcționare a cinemometrului de control rutier montat pe auto Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI_ ce măsoară viteza de deplasare a autovehiculelor atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Copia atestatului operator autovision face dovada faptului că agentul de poliție B. R. din cadrul SR Dâmbovița este atestat să opereze aparatura video de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor .
Declarația dată de martora N. D. D. N. nu reprezintă, în opinia instanței, o probă care să răstoarne probatoriul administrat de către intimată din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția petiționarei cu privire la săvârșirea contravenției . Aceasta a apreciat că viteza de circulație a autoturismului în care s-a aflat alături de petiționară, a fost de aproximativ de 100 km/h.
În raport de cele arătate, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, motiv pentru care plângerea formulată împotriva acestuia a fost respinsă.
În temeiul disp. art. 470 Cod procedură civilă, la data de 27.03.2015, petenta B. Magdanela – I., a declarat apel, împotriva sentinței instanței de fond.
Se solicită anularea sentinței civile nr. 713/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, ca fiind nelegală și netemeinică;
rejudecând, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție încheiat de I.P.J. Dâmbovița, Biroul Rutier, ca nelegal și netemeinic;
cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petentă, învederează faptul că prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.04.2014.
În continuare, apelanta petentă precizează că, prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut faptul că în data de 06.04.2014, ora 19.00, a circulat pe DN 72 A, raza loc. Gheboieni, la km 22+500 m, cu autoturismul marca Mazda, cu nr. de înmatriculare_, cu o viteză de 109 km/h, înregistrată cu aparatul radar marca Autovision, . 148, hard 2 ., montat pe autospeciala L., cu nr. de înmatriculare nespecificat în procesul verbal, faptă sancționată de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 139/2006, art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Apelanta petentă consideră sentința nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că din probele administrate în cauză nu a reieșit situația reținută de către agentul constatator de la Biroul Rutier al I.P.J. Dâmbovița la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție.
După cum s-a menționat și în plângerea contravențională formulată, circula în coloană, în fața sa circulând un alt autoturism care nu a fost oprit de echipajul de poliție, chiar dacă se deplasa cu aceeași viteză cu care se deplasa și ea.
După ce a fost oprită de echipajul de poliție, i s-a spus că a circulat cu viteza de 109 km/h, dar când a solicitat să vizioneze înregistrarea efectuată de aparatul radar, a observat că mașina condusă de ea se deplasa în coloană, fără să îi fie atribuită o viteză de deplasare. Astfel, din înregistrarea efectuată de echipajul de poliție nu i se poate atribui cu certitudine viteza de 109 km/h mașinii conduse de ea
De asemenea, a formulat prezenta plângere contravențională, întrucât, la momentul la care mașina condusă de ea a fost înregistrată cu aparatul radar de către echipajul de poliție, cu certitudine nu se deplasa cu 109 km/h, deoarece circula în coloană.
Consideră că în această situație dubiul cu privire la cuantumul exact al vitezei avute de autoturismul său este în favoarea sa, conform principiului in dubio pro reo.
Se solicită a se observa că a fost oprită în trafic, în afara localității, întrucât nu erau amplasate marcaje, indicatoare sau case de-o parte și de cealaltă a carosabilului care să indice existența unei localități ; în această situație viteza maximă legală fiind de 90 km/h, iar viteza indicată de organul de poliție este cu 19 km/h mai mare decât limita legală.
Dacă se va aprecia că în această situație trebuie să fie sancționată, solicită a se dispune înlocuirea sancțiunii aplicate de agentul constatator cu avertismentul, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. 1 - 3 din O.G. nr. 2/2001, ținând cont de faptul că nu a avut nici un fel de alte situații în care să fie sancționată.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului și rejudecând în fond să se dispună anularea procesului verbal ce constatare a contravenției . nr._/06.04.2014.
Au fost invocate disp. art. 411 alin 2 C.p.c.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470 și urm., art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 205 Cod procedură civilă, la data de 05.06.2015, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, deoarece:
din filmarea video depusă la dosar rezultă faptul că reclamantul a circulat cu autovehiculul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 109 km/h, în localitate; în aceasta filmare observându-se un grup compact de clădiri, garduri, mașini parcate, podețe,
pietoni pe stradă, astfel este fără tăgadă că fapta contravențională a reclamantului a fost comisă în
localitate.
De asemenea, din coordonatele GPS ale autospecialei de poliție rezultă că fapta contravențională a apelantei a fost comisă în localitate ; apelanta a semnat procesul verbal de contravenție fară obiecțiuni. Luând în considerare faptul că apelanta a semnat procesul verbal de contravenție fără obiecțiuni există presupunerea rezonabilă că o persoană aflată într-o asemenea situație nu ar fi semnat procesul verbal sau ar fi semnat cu obiecțiuni, în sensul că fapta sa contravențională nu a fost comisă în localitate.
De asemenea, din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă faptul că apelanta nu a contestat locul comiterii faptei contravenționale.
Totodată, agentul constatator a constatat în mod direct și nemijlocit că fapta contravențională a reclamantului a fost comisă pe DN 72A, în localitatea Gheboieni, km 22+500 m sens în care revine obligația apelantei de a demonstra contrariul prin probe. În cauză, apelanta nu a făcut o asemenea dovadă.
În cazul în care va fi necesar, în vederea asigurării dreptului la apărare, se solicită ca instanța de judecată să facă o adresă către CNADNR prin care să solicite ca această instituție să comunice dacă km 22+500 m al DN 72A se află în interiorul localității Gheboieni.
Din filmarea video se poate observă că apelanta nu circula în coloană, iar în fața acesteia nu a circulat nicio altă mașină ; între mașina de poliție și autoturismul apelantei nu rula nicio altă mașină căreia să-i poată fi atribuită viteza de 109 km/h. Aceste susțineri nu corespund realității și sunt făcute cu intenția de a induce în eroare instanța pentru a fi exonerată de plata amenzii contravenționale.
Totodată, apelanta nu se poate prevala de fapta altor participanți la trafic pentru a fi exonerată de plata amenzii contravenționale.
Potrivit disp. art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
Ori, în procesul verbal de contravenție este menționat că fapta contravențională a reclamantului s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, respectiv cinemometrul tip radar Autovision, . 148, hard nr. 2, ..
De asemenea, se arată faptul că atât în O.U.G. nr. 195/2002, precum și în NML 021-05 nu se prevede nicio sancțiune pentru nemenționarea autospecialei pe care a fost montat aparatul radar în conținutul procesului verbal de contravenție. Totodată, nu există niciun act normativ care să impună obligativitatea menționării în cuprinsul procesului verbal de contravenție a nr. de înmatriculare a autospecialei de poliție pe care este montat aparatul radar.
În cazul în care agentul constatator nu a menționat marca și numărul de înmatriculare a autoturismului de patrulare sancțiunea ce ar putea fi incidență este nulitatea relativă în măsura în care reclamantul ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel, decât prin anularea actului sancționator. Or, reclamantul nu a făcut aceasta dovada. Totodată, sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 22/2007 a I.C.C.J.(R.I.L.).
Se mai precizează faptul că, verificării metrologice este supus aparatul radar și nu autospeciala de poliție. De asemenea, arată că aparatul radar este sigilat pe autospeciala de poliție pe care a fost montat fără a putea fi mutat de pe o mașină pe alta. Deci, câtă vreme agentul constatator a menționat în conținutul procesului verbal de contravenție marca, . numărul aparatului radar, consideră că instanța de fond a putut verifica îndeplinirea condiției de verificare metrologică a aparatului radar, precum și a respectării condițiilor de utilizare a acestuia.
Cinemometrul tip radar Autovision, . 148, potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/ 21.02.2014 a fost montat pe autospeciala de poliție cu numărul de înmatriculare MAI_..
Aparatul cinemometru nu poate fi mutat de pe o autospecială pe alta. NML 025-05/2005 are un capitol unde se menționează cerințele privitoare la siguranța cinemometrului care arată următoarele: "Cinemometrele trebuie să fie astfel construite, încât să permit aplicarea sigiliilor la toate blocurile funcționale în carcase proprii, în toate locurile necesare pentru asigurarea protecției împotriva intervențiilor neautorizate. Aceste sigilii se aplică de către Biroul Român de Metrologie Legală, prin reprezentantul său autorizat. Aplicarea sigiliilor trebuie astfel concepută încât accesul la componentele sau funcțiunile care necesită protecție să nu fie posibil decât prin distrugerea sigiliilor respective. Locurile de amplasare a sigiliilor, tipul și forma lor, trebuie să fie indicate în anexa la certificatul aprobării de model."
În aceste condiții, este mai mult decât evident că un aparat cinemometru nu poate fi mutat de pe o autospecială pe alta, deoarece s-ar distruge sigiliile și s-ar pierde valabilitatea verificării metrologice. De asemenea, montarea cinemometrului pe autospeciala de poliție a fost realizată cu respectarea cerințelor metrologice și tehnice prevăzute de NML 021-05 căci, în caz contrar, nu ar mai fi fost emis noul Buletinul de verificare metrologică. In acest sens depune la dosarul cauzei noul buletin de verificare metrologică nr._/23.02.2015 pentru aparatul radar Autovision, . 148, montat pe auto MAI_.
Aparatul radar ce a fost folosit la înregistrarea vitezei de deplasare a apelantei este același cu cel ce a fost supus verificării din data de 21.02.3014 căci în caz contrar nu s-ar mai fi emis noul buletin de verificare metrologică din data de 23.02.2014, aparat ce a fost montat în tot acest timp pe autospeciala de poliție MAI_ ; se observă că în ambele buletin de verificare metrologică apare același număr de înmatriculare - MAI_ și același aparat radar ROM 148.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului de a i se acorda cheltuieli de judecata, se învederează instanței că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părtii care a câștigat, sa îi plătească acesteia cheltuieli de judecata.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-si recupera integral cheltuielile de judecata efectuate, exista o excepție reglementata prin dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, în sensul ca judecătorii au dreptul sa micșoreze onorariile avocaților, atunci cand acestea sunt vădit disproportionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, tinand seama si de circumstanțele cauzei.
Cum textul nu distinge, el are aplicabilitate atat atunci cand cheltuielile de judecata sunt solicitate pe cale accesorie în litigiul în care s-a efectuat, cat si atunci cand sunt solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părtii care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistenta judiciara si nu-1 modifica, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsura onorariul părtii care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se afla în culpa procesuala.
Totodată, este de reținut si practica în aceasta materie a C.E.D.O., conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. si alții împotriva României, R. împotriva României).
In Decizia nr. 401/2005, Curtea Constituționala a statuat ca nicio dispoziție din legea fundamentala nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridica, prin prisma proportionalitatii cu amplitudinea si complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativa este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica care a pierdut procesul, ceea ce presupune în mod necesar sa-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanța prin hotărârea judecătoreasca, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid si exigibil.
Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, statuează ca nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului contractul dintre avocați si client.
Aceste prevederi se aplica exclusiv raporturilor contractuale dintre partile contractului de asistenta juridica, fiind o aplicație a principiul obligativității respectării contractului de către parti, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însa nu îl va putea recupera de la partea adversa, în măsura în care va câștiga procesul, decât daca instanța va aprecia asupra caracterului sau real, necesar si rezonabil.
In acest context si în vederea respectării dispozițiilor C.E.D.O., în acord cu dispozițiile art. 4 Cod procedura civila, se solicită instanței sa ceara reclamantei sa depună înscrisuri din care sa rezulte munca efectiv prestata de către apărătorul sau (daca acesta exista), timpul alocat acestei activități si cheltuielile efectuate în concret în procesul de apărare a clientului. Aceste înscrisuri trebuie analizate de către instanța si raportat la complexitatea redusa a cauzei, cât si la stadiul procesual solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata în ipoteza acordării acestora.
In ipoteza în care apelanta nu este reprezentata de un apărător, aceasta tot trebuie sa faca dovada cu înscrisuri privind realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata.
Din cererea de chemare în judecată, reiese că apelanta nu regretă fapta comisă și că intenționează numai să inducă în eroare instanța, în scopul obținerii exonerării de răspundere contravențională. În aceste condiții, este evident că scopul preventiv și educativ urmărit de legiuitor nu ar fi atins, în schimb i s-ar crea convingerea că poate încălca legea fară a primi sancțiuni ce o pot afecta în mod real.
Apelanta a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție (pe care a susținut-o, în cererea de chemare în judecată) și, doar în subsidiar, a cerut înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentul.
Din fisa istoric abateri rezulta ca reclamantul a fost sancționat de mai multe ori pentru sancțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, reflectând atitudinea incorectă pe care o are față de normele legale și de ceilalți participanți la trafic, neexistând nicio justificare legală sau morală pentru circulația cu o viteză de 109 km/h, în localitate, drept recunoscut doar serviciilor speciale (Ambulanță, SMURD, Pompieri).
Se observă ca amenda prevăzuta pentru fapta comisa se încadrează în limitele prevăzute de lege, iar agentul constatator a aplicat decât minimul amenzii prevăzuta de lege. Totodată, apelanta avea posibilitatea de a plăti jumătate din minimul amenzii în 48 de ore la de momentul comunicării procesului verbal de contravenție.
Mai mult, apelanta tratează si acum cu superficialitate gravitatea faptei sale, arătând chiar ca a fost sancționat prea aspru si ca este îndreptățit la clemență pentru ca nu a mai săvârșit în trecut acest gen de fapte.
Totodată, se solicită a se avea în vedere ca legiuitorul a prevăzut pentru faptele mai grave reglementate prin dispozițiile OUG nr. 195/2002 si sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere (de ex. neacordarea priorității pentru pietoni, circulația pe sens opus, depășirea pe linia continua, depășirea vitezei cu peste 50 km/h etc.) tocmai pentru a tempera conduita conducătorilor auto si a-i determina pe aceștia ca în viitor sa nu mai încalce regulile de circulație.
Apelanta nu a înțeles că depășirea limitei legale de viteză trebuie tratată cu responsabilitate, întrucât acest gen de faptă reprezintă unul dintre factorii importanți ce determină producerea unor evenimente rutiere cu consecințe deosebit de grave.
Deși apelanta invocă un pericol social redus al faptei sale, se arată faptul că abaterea acesteia are un pericol social ridicat, deoarece aceasta a circulat cu o viteză de 109 km/h în localitate, deși pe carosabil erau pietoni ; în concluzie, se apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată atât din punct de vedere al pericolului social abstract, cât și din punct de vedere al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.
Intimata propune ca probe: captură Google Earth, buletin de verificare metrologică nr._/23.02.2015.
Au fost invocate dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Fapta reținută în sarcina apelantei prin procesul-verbal atacat constă în aceea că la data de 06.04.2014, ora 19.07, pe DN 72A Gheboieni km. 22+500 m, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 109 km/h în localitate, înregistrată video cu aparatul radar Autovision . 148, fiind sancționată contravențional cu amenda de 765 și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
La dosarul cauzei a fost depusă, de către intimatul IPJ Dâmbovița, dovada efectuării verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost depistată viteza de rulare a autoturismului condus de petent, indicându-se la f. 41 a dosarului de fond faptul că cinemometrul de control rutier tip AUTOVISION . 148, care măsoară în regim staționar și de deplasare, a fost declarat admis de către Biroul Român de Metrologie Legală, la data de 21.02.2014, valabilitatea verificării fiind de un an.
. cinemometru - sigilat pe autovehiculul pe care a fost amplasat -, cu care s-a efectuat depistarea în trafica vitezei de circulație a vehiculului apelantei petente este suficientă pentru identificarea acestuia, nefiind necesar a se indica și numărul de înmatriculare a autospecialei.
Potrivit Ordinului Biroul R. de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, la pct. 5 se prevede: „ 5.1. Atestarea legalitãții unui cinemometru se realizeazã numai dupã demonstrarea conformitãții acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilã pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. 5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.”
Ca urmare, aplicarea Normelor metrologice, care reglementează, conform art. 1.1 „cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere”, este realizată prin verificarea metrologică de către instituții special abilitate, care, în urma verificărilor, eliberează buletinele de verificare metrologicã, menite să demonstreze conformitatea cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice.
Odată demonstrată această conformitate, se realizează, potrivit textului de lege pre-citat, atestarea legalității cinemometrului. Ca urmare, nu poate fi contrazisă, în nici un mod, măsurarea vitezei realizată cu un cinemometru a cărui încadrare în cerințele metrologice și tehnice a fost constatată și certificată de către instituția dotată cu mijloace specifice de realizare a verificărilor prevăzute de Norme.
A considera altfel ar conduce la ipoteze inacceptabile, întrucât nu s-ar putea explica de ce o instanță, care face aprecieri generale cu privire la marja de eroare în care trebuie să se încadreze măsurarea unei viteze de către un aparat radar (și care constituie rezultatul final al verificării metrologice) nu ar putea face aprecieri și cu privire la alte cerințe metrologice și tehnice reglementate de Norme, cum ar fi de pildă dacă cinemometrul îndeplinește cerințele specificate la paragraful 3.1.1 (erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei) după verificarea funcționării cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influenta: temperatura, umiditatea relativã, tensiune electrica de alimentare în domeniul: [U(n) - 10%] V ... [U(n) + 20%] V, unde U(n) este tensiunea nominalã de alimentare, specificatã de fabricant, radiație electromagnetica intensitatea câmpului electromagnetic 10 V/m în domeniul de frecvente 27 MHz ... 1000 MHz, impulsuri de interferenta, descãrcãri electrostatice, vibrații sinusoidale.
Or, este evident că toate aceste elemente pur tehnice, necesare a fi avute în vedere pentru a se determina dacă măsurarea vitezei de către un anumit cinemometru se încadrează sau nu în marja de eroare prevăzute de pct.3.1.1 al Normelor, sunt verificate de către Biroul Român de Metrologie Legală la momentul emiterii buletinului de verificare metrologică, acesta fiind unica instituție abilitată să se pronunțe cu privire la marja de eroare a măsurătorilor realizate de un aparat cinemometru și în consecință să ateste legalitatea respectivului aparat.
Ca urmare, odată ce s-a făcut dovada că aparatul radar consemnat în cuprinsul procesului verbal are verificare metrologică valabilă la data utilizării sale, temeinicia faptei de conducere pe drumurile publice cu o anumită viteză, depistată de aparatul radar respectiv, este de necontestat.
În plus, nu trebuie omisă nici aprecierea CEDO în cauza H. ș. a. contra României., formulată în ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.
Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului verbal de contravenție.
Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele verbale de contravenție - bazate, în plus, pe documente ce dovedesc legalitatea modului constatarea faptei -, iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați.
Mai mult, martorul audiat la propunerea apelantei petente în fața instanței de fond a arătat că „petiționara a fost oprită pe raza comunei Gheboieni; apreciez că petiționara a circulat cu aproximativ 100 km/h” (f. 69).
Se reține în plus aspectul că în condițiile în care din cuprinsul Ordinului Biroului Român de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" a fost abrogată prevederea art. 4.4. potrivit căreia măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență, abrogarea acestui text având loc prin de pct. 28 din anexa la Ordinul BRML nr. 187 din 14 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 6 august 2009, apărarea apelantei conform căreia pe sensul de circulație pe care acesta se deplasa se aflau și alte autovehicule, apare ca neavând nicio relevanță, cu atât mai mult cu cât, din imaginile prezentate instanței reiese în mod clar evidențiat autovehiculul condus de petentă și a cărui viteză măsurată cu cinemometrul verificat metrologic era de 109 km/h.
În aceste condiții, va fi respins apelul promovat de apelantul petent, în temeiul art. 480 al.1 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta-petentă B. M. I., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 713/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Municipiul Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A.- M. G. A. L. B.
Grefier,
L. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosarul nr._
Jud.fond I. C. C.
Red. GAM
Tehnored.SEM
4 ex./02.10.2015
.>
PROCES VERBAL
Pentru domnișoara judecator A. L. B. aflata in concediu, prezenta se semnează de noi.
P. SECTIE,
G. B.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 597/2015.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 595/2015. Tribunalul... → |
|---|
