Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 595/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 595/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 89/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 595
Ședința publică din: 2.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul M. S. B., domiciliat în Voinești, sat L., ., județ Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicare actelor de procedură la Cabinetul de Avocat G. A. din Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița; Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova; Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, având ca obiect restituire taxă poluare..
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 229 lei, conform chitanței . nr._/16.01.2015, fila 18 din dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul, avocat M. C., în substituire avocat A. G., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procedurii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reprezentantul reclamantului depune la dosar decizia privind stabilirea taxei de poluare, achitată la data de 29.05.2009 și fișă rulaje cont, din care rezultă că suma de 2281 a fost achitată la data de 29.05.2009, cu chitanța . nr._.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._, reclamantul M. S. B. a chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 2281 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală.
Reclamantul a arătat că, procedura prealabilă instituită de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 a fost îndeplinită prin cererea adresată emitentului actului administrativ, de revocare a deciziei de calcul și restituirea sumei încasată cu titlu de taxa de poluare, iar cererea a fost fundamentată pe dispozițiile art.117 alin. lit. d din Codul de procedură fiscală respectiv art. 148 alin.2 din Constituția României, precum si cele ale art. 25;28;90 (110) din Tratatul C.E..
Astfel, principiul cooperării care rezultă din art. 10 CE impune unui organ administrativ obligația de a revizui o decizie administrativă definitivă, atunci când se formulează o cerere pentru revizuirea acesteia, pentru a se lua în calcul interpretarea dispozițiilor relevante pe care CJUE a făcut-o între timp, respectiv decizia pronunțata in cauza C-402/09 prin care s-a statuat că OUG 50/2008 contravine art. 110 din TFUE.
Din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că de la 1 iulie 2008 O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
În răspunsul emis, pârâta a arătat faptul că nu se poate dispune restituirea sumei solicitate motivat pe faptul că aceasta a fost percepută în mod legal în temeiul O.U.G.50/2008.
Astfel, în vederea primei înmatriculări în România, a autoturisului Opel, care a fost înmatriculat inițial în UE, în anul 2004, reclamantul a achitat taxa de poluare in cuantum de 2281 lei, în baza OUG 50/2008, act normativ contrar prevederilor comunitare.
În acest sens, CJUE in cauza C-402/2009 a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele înscrisuri: decizia privind stabilire taxei; cererea nr._/29.12.2014; contract vânzare cumpărare pentru vehicul folosit; certificat de înmatriculare; factura nr. 196/20.02.2009; carte de înmatriculare pentru autovehicule, tradusă în limba română; fișă rulaje cont.
Prin întâmpinarea formulată de pârâții MFP – DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la 18.02.2015 s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâții consideră că taxa pe poluare a fost legal încasată, conform normelor legale în vigoare, fără a considera că OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării sau punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Totodată, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa pe poluare urmează a fi plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Totodată, în speța de față, reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, întrucât cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul unui titlu, respectiv cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare și ale altor organe competente potrivit legii (art. 117 alin. 1 lit. f din OG 92/2003), potrivit art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea acestui capăt de cerere, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 2281 lei pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Opel, tip Astra, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 9.07.2014, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de acesta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata acestei taxei, pârâții vor fi obligați să achite reclamantului și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare (29.05.2009) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 124 alin. (1) si alin. (2) din Codul de procedura fiscala, republicat, coroborat cu art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1029 lei, către reclamant, constând în taxă judiciară de timbru de 229 lei și onorariu avocat 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea așa cum a fost formulată de reclamantul M. S. B., domiciliat în Voinești, sat L., ., județ Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicare actelor de procedură la Cabinetul de Avocat G. A. din Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița; Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova; Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A și, în consecință, obligă pârâții să restituie suma de 2281 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare și dobânda legală aferentă, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1029 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. L. BanuDicu D.
Red. ALB/tehnored. DD
7ex/30.06.2015
Red.ALB/tehnored. DD.
7 expl./ 30.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 729/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
