Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 591/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 591/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 52/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 591
Ședința publică din: 2.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul S. I. Funcționari Publici Personal Contractual CAS Dâmbovița și Administrație Publică cu sediul în Târgoviște, .-C3, județ Dâmbovița, în numele membrilor de sindicat funcționari publici Patrascioiu M., D. E., N. A., M. N., I. E., S. P., Barcun M., T. G., V. P., D. S., O. S., Casandroiu O. I., Vatase N., Cirease G., B. L., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Vulcana P., cu sediul în Vulcana P., județ Dâmbovița, având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1.01.2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 1.01.2011, potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 1.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2001 privind dobânda legală.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul, prin președinte O. I. și pârâta UAT Vulcana P., reprezentantă de avocat N. A., cu împuternicire avocațială nr._/2015, fila 20 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procedurii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reprezentantul reclamantului arată că nu a avut posibilitate să-și angajeze apărător așa cum a precizat la termenul anterior și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv state de plată și decizii ale ordonatorului principal de credite, pentru a demonstra că al 13 salariu nu a fost introdus în salariul de bază începând cu luna ianuarie 2011. Acest fapt este demonstrat de documente certe, iar dacă se apreciază că nu sunt suficiente, dorește să demonstreze acțiunea cu o expertiză contabilă.
Reprezentanta pârâtei arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri, solicitată de reclamant, iar în ce privește proba cu expertiza apreciază că se impune prorogarea după administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, există la dosar o adresă care confirmă că în această perioadă nu au existat creșteri salariale, iar dacă se apreciază că sunt necesare și statele de plată, va face demersurile necesare și le va depune la dosar.
Instanța respinge proba cu expertiza contabilă și înscrisurile solicitate de reclamant, întrucât pârâta a recunoscut că nu au existat creșteri salariale. Apreciază că sunt suficiente date din care rezultă că nu au fost creșteri salariale, astfel că această probă nu este utilă.
Reprezentantul reclamantului S. Liber al Funcționarilor Publici CAS Dâmbovița și Administrație Publică solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, întrucât al 13-lea salariu nu a fost introdus în salariul de bază începând cu data de 1.01.2011 până în prezent. Prin prezenta acțiune solicită diferența celui de-al 13-lea salariu, începând cu data de 1.01.2011 și până în prezent, iar al doilea capăt de cerere vizează daune moratorii, respectiv dobânda legală la aceste sume care trebuiau acordate.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, întrucât pentru anul 2011 există un recurs în interesul legii prin care ICCJ a statuat faptul că „premiul anual pentru anul 2010 a fost inclus în creșterile salariale din anul 2011”. Pentru perioada următoare acestui an, este evident că nu au existat modificări raportat la salariile funcționarilor publici, nemaiexistând creșteri salariale.
În temeiul art. 394 și 395 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile încheiate și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 52/5.01.2015, reclamantul S. I. FUNCȚIONARI PUBLICI PERSONAL CONTRACTUAL CAS DÂMBOVIȚA ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ, în numele membrilor de sindicat funcționari publici Patrascioiu M., D. E., N. A., M. N., I. E.; S. P., Barcun M., T. G., V. P., D. S., O. S., Casandroiu O. I., Vatase N., Cireasa G., B. L., a chemat în judecată pârâta U. A. TERITORIALĂ Vulcana P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală.
În motivarea cererii s-a arătat că, acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. In acest sens ICCJ în soluționarea unui recurs in interesul legii a statuat „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său. modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv. în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea. în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Astfel, dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poale analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A precizat reclamantul că interpretarea textului din motivarea ICC.I este de natură a-i îndreptății la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
De asemenea, s-a arătat că, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010), s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
A apreciat reclamantul că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se tină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi excepția și, fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Or, în acest caz, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
A susținut reclamantul că lipsirea de dreptul de a primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de acest bun în sensul celei de-a doua faze a primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. l. Astfel că, introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu-premiu anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia 21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
De asemenea trebuie avută în vedere și soluția dată de COMISIA EUROPEANĂ ÎN CAUZA C-3 10/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secția Civilă - România - în cauza aliată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO LI80 din 19.7.200 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului i 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței muncă.
În dovedire, s-au anexat, în copie, tabelul cu angajații funcționari publici ai CAS Dâmbovița reprezentați de S. I. Funcționari Publici Personal Contractual CAS Dâmbovița și Administrație Publica, plângere prealabilă, împuternicirea de reprezentare, adeverință nr. 2226/16.03.2015 eliberată de .>
La data de 11.02.2015, pârâta UAT . depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
S-a arătat că, la 28.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prevede în mod expres, în art. 8, faptul că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului angajat din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Totodată, ICCJ, prin Decizia nr. 21/18.11.2013, pronunțată în cauza nr. 16/2013, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Pentru a statua astfel, ICCJ a reținut că, prin deciziile pronunțate, Curtea a mai statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Nu în ultimul rând, s-a mai avut în vedere faptul că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariu/soldă/indemnizație de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
D. urmare, nu există reglementare legală în baza căreia să se acorde drepturile salariale reprezentând prima anuală, respectiv al 13-lea salariu, începând cu 1.01.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții sunt salarizați exclusiv în baza dispozițiilor legale incidente.
Astfel, potrivit art. 162 alin. 3 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În cauză, reclamanții invocă ca temei al solicitării lor art. 25 din Legea nr. 330/2009, care prin alineatul 4 prevede că plata premiului anual aferent anului 2010 se va face pentru întregul personal salarizat începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Însă la data de 1.01.2011 intră în vigoare dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.21/2013, obligatorie conform art.517 alin.4 N C.pr.civ., prin care a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În considerentele acestei decizii se arată că premiile nu au, de regulă, un regim prestabilit, constant și obligatoriu, ci reprezintă bonusuri (gratificații) și sunt facultative, benevole și variabile, iar prin decizia nr. 414/2005, Curtea Constituțională a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă.
Se reține de asemenea de ÎCCJ în decizia amintită, că asupra interpretării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat atunci când a exercitat controlul de constituționalitate al acestui articol, prin prisma dispozițiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privată, incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale dreptului Uniunii Europene.
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Rezultă față de aceste considerente, ce intră de asemenea sub incidența dispozițiilor art.517 alin.4 N C.pr.civ., că atât Curtea Constituțională, cât și Înalta Curte au reținut că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Deci dreptul solicitat în cauză a fost inclus deja în salariul de bază la momentul de 1.01.2011, fiind atributul exclusiv al legiuitorului în a decide cuantumul majorărilor salariale acordate prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, precum și ce anume includ.
În plus, astfel cum s-a reținut în considerentele acestei decizii, dreptul de a primi premii nu este un drept fundamental, astfel încât în speță nu și-ar putea găsi aplicarea art. 20 alin.2 din Constituția României.
De asemenea, nici prevederile dreptului Uniunii Europene nu pot fi reținute în această speță, astfel cum rezultă chiar din hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțate în cauza C‑310/10 indicată de reclamanți, unde se arată că articolul 1 din Directiva 2000/78 prevede că aceasta are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. La rândul său, Directiva 2000/43 are ca scop, astfel cum reiese din articolul 1 din aceasta, stabilirea unui cadru pentru combaterea discriminării pe baza rasei sau a originii etnice.
Când discriminarea nu este în niciun caz întemeiată pe vreunul dintre motivele enumerate de directivele menționate, ci este în schimb operată în funcție de categoria socio-profesională, o astfel de situație excedează cadrelor generale stabilite de Directivele 2000/43 și 2000/78 în vederea combaterii anumitor discriminări (paragrafele 32-33).
Pentru aceste considerente arătate, tribunalul va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. I. Funcționari Publici Personal Contractual CAS Dâmbovița și Administrație Publică cu sediul în Târgoviște, .-C3, județ Dâmbovița, în numele membrilor de sindicat funcționari publici Patrascioiu M., D. E., N. A., M. N., I. E., S. P., Barcun M., T. G., V. P., D. S., O. S., Casandroiu O. I., Vatase N., Cirease G., B. L., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Vulcana P., cu sediul în Vulcana P., județ Dâmbovița.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. D. D.
Red. ALB
Tehnored. DD
4ex/30.06.2015
Comunicări: 2ex
1ex- S. I. pentru membri de sindicat
1ex:- U. A. Teritorială Vulcana P.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 595/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 746/2015.... → |
|---|
