Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 3041/315/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.197
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul petent I. I., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței nr. 1591/24.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, J. Dâmbovița.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul petent I. I. și consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, în baza delegației de reprezentare juridică pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este scutit de plata taxei de timbru, că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimat și răspuns la întâmpinare formulat de apelantul petent după care:
Instanța procedează la identificarea apelantului petent I. I. care se legitimează cu CI . nr._ eliberată de SPCLP Târgoviște, CNP_1.
Părțile prezente învederează că nu au cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul în temeiul art.482 raportat la art. 478, art. 254 și art. 258 Cod procedură civilă, urmează a soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața primei instanțe și în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Apelantul petent I. I. arată că a solicitat instanței să fie vizionată filmarea video și să fie audiat martorul asistent, dar martorul pe care l-a propus el și care se afla cu el în mașină, nu a fost audiat. La momentul când a fost oprit de organul de poliție nu era nicio mașină oprită lângă mașina sa și a solicitat ca agentul să îi spună ce vehicul a depășit, însă acesta l-a trimis la mașină.
La interpelarea instanței, apelantul petent arată că nu recunoaște a depășit linia continuă și precizează că era o zi de duminică, era aglomerație și, în acest condiții, nu putea efectua manevra de depășire.
Consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița susține că fapta contravențională a fost constatată în mod direct și nemijlocit de agentul de poliție și contrar susținerilor apelantului, constatarea este susținută și de declarația conducătorului auto care a fost depășit. Este evident că fiind audiat la o perioadă de timp destul de îndelungată, acesta nu mai poate da aceleași detalii pe care le-ar fi dat dacă ar fi fost audiat imediat după comiterea faptei.
Pe de altă parte, revine în sarcina apelantului să facă proba contrarie, acesta a încercat să facă această probă solicitând să fie audiată soția sa, dar conform Codului de procedură civilă, această probă nu a putut fi admisă, întrucât declarația ar fi fost părtinitoare.
Reprezentantul legal al intimatului I. Dâmbovița solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul petent I. I. arată că a solicitat audierea concubinei sale pentru că nu putea să pună martor pe altcineva decât persoana care se afla cu el în mașină.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1591/24.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ instanța a respins, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petiționarul I. I., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 16.03.2013, la ora 18,05, în localitatea Șuța-Seacă, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița - Secția 4 Poliție Rurală Dragomirești, s-a constatat că în data de 16.03.2013, la ora 18,00, pe DN 72 - Șuța Seacă (S. C. Imaluc – S. A.), a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 72 și a efectuat manevra de depășire a auto marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ încălcând marcajul continuu ce delimitează sensurile de mers.
În același proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției se mai arată și că fapta este prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 120 alin. 1 punctul i din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea contravențională aplicată fiind amenda contravențională în sumă de 300 de lei, corespunzătoare a 4 puncte-amendă, fiind aplicată și măsura reținerii permisului de conducere, conform dispozițiilor art. 111 alin. 1 lit. c din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nefiind semnat de contravenient, fiind semnat de un martor asistent, la rubrica „alte mențiuni” fiind precizate următoarele: „refuză să facă mențiuni”, situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Instanța reține ca situație de fapt că martora M. E., propusă de petiționar, a declarat că: este soția petiționarului; în împrejurări ce privesc încheierea procesului-verbal de contravenție, anul trecut, însă nu își aduce aminte bine data, se afla cu petiționarul în autovehiculul acestuia și stătea pe locul de lângă el; era atentă la drum și poate spune că petiționarul nu a efectuat o manevră de depășire cu încălcarea marcajului continuu ce delimitează sensurile de mers; este sigură de acest fapt; nu a văzut, în împrejurările în care a fost oprit petiționarul, vreo persoană sau vreo mașină oprită și să se pretindă că există în acel loc șoferul autovehiculului depășit de petiționar cu încălcarea marcajului continuu; nu a putut asista la discuțiile dintre polițiști și petiționar pentru că i s-a cerut de către petiționar să rămână în mașină, însă nu a văzut pe altcineva în zona respectivă, fiind ziua.
Instanța reține ca situație de fapt și că martorul R. G., propus de intimat, a declarat că:a semnat procesul-verbal de contravenție de la fila 22 din dosarul cauzei, în calitate de martor asistent; anul trecut, în martie, circula cu autovehiculul său, marca Opel Astra, care este mașina socrului său, al cărui număr de înmatriculare este_, dinspre Găești spre Târgoviște, pe DN 72; în localitatea Șuța Seacă, în zona în care există marcaj continuu ce delimitează sensurile de mers, el circulând regulamentar de pe banda de pe sensul său de circulație, a fost depășit de un autovehicul taximetru, marca Dacia L., după-amiaza, însă nu își mai aduce aminte ora, cu încălcarea, de acel autovehicul taximetru, al marcajului continuu ce delimita sensurile de mers; pentru că mai înainte se mai afla o mașină de poliție cu polițiști, aceștia au văzut ce s-a întâmplat și a oprit-o pe acea persoană care conducea taximetru, oprindu-l și pe el; pentru că el a văzut cele relatate, i-au cerut să semneze, în calitate de martor asistent, procesul-verbal de contravenție; nu s-a dus în zona în care a fost oprit petiționarul, ci a rămas mai departe de acesta, astfel încât nu poate spune acum că petiționarul era acea persoană, însă i-a spus polițistului că a văzut acea încălcare de către acel taximetru, al marcajului continuu, în sensul pe care l-a arătat mai înainte; nu a văzut dacă se mai afla vreo persoană în autovehiculul petiționarului; taximetrul crede că avea culoarea galbenă cu altceva, însă nu își mai amintește bine; petiționarul a intrat în depășirea autovehiculului său, după ce amândoi au trecut de echipajul de poliție; pentru că poliția l-a văzut, s-a luat cu mașina după ei, întâi oprindu-l pe petiționar în trafic, și apoi pe el.
Instanța a constatat că dispozițiile art. 120 alin. 1 punctul i din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”; că dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea”;și că dispozițiile art. 111 alin. 1 lit. c din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține „c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1)”.
Totodată, instanța a constatat că dispozițiile art. 98 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, alin. 2 prevăzând că un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, alin. 3 prevăzând că acestor contravenții din acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, alin. 4 prevăzând că sunt clasele de sancțiuni următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă.
Instanța a constatat și că, începând cu data de 01.02.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 de lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 de lei/oră, conform H. G. nr. 23/2013.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, față și de declarația martorului R. G., propus de petiționar, care este în sensul mai sus arătat și din care rezultă săvârșirea de către petiționar a faptei constate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, apreciind ca neconcludentă cauzei depoziția martorei M. E., propusă de petiționar, depoziție ce se poate referi la alte împrejurări de fapt, și nu la cele ce privesc încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, față de faptul că aceasta nu a relatat care era data și ora în care se întâmplau cele susține de ea.
Apreciind ca legale și temeinice susținerile intimatului din întâmpinare, mai sus reținute, cu privire la săvârșirea de către petiționar a faptei constatate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a apreciat că petiționarul a săvârșit fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în același act.
Prin urmare, instanța, neidentificând nici alte motive de nelegalitate și de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a respins, ca nefondată, plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul I. I. care a a criticat sentința instanței de fiind pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că instanța a respins contestația formulata apreciind ca din declarația martorului propus de intimata rezulta săvârșirea contravenției reținuta in cuprinsul procesului-verbal, in vreme ce declarația martorei M. E. a fost apreciata ca neconcludenta cauzei fata de imprejurarea ca nu a fost relatata data si ora la care s-ar fi produs contravenția.
În opinia sa, aceasta apreciere este greșita pornind de la imprejurarea ca depoziția martorului R. G. poate fi apreciata in egala măsura neconcludenta, câtă vreme acest martor nu a putut sa identifice in concret autovehiculul despre care pretindea ca a efectuat manevra de depășire cu depășirea marcajului continuu, si nici nu a putut sa identifice persoana apelantului ca autor al contravenției.
Mai mult decât atat, aceasta declarație cuprinde si inadvertențe nesesizate de judecătorul fondului, si care ar fi trebuit sa puna sub semnul îndoielii sinceritatea acestui martor .Astfel, in condițiile in care initial martorul R. G. declara ca in fata acestora se afla o mașina de politie cu polițiști care au văzut ce s-a întâmplat si au oprit persoana care conducea taximetrul ce a efectuat depășirea neregulamentara, ulterior arata ca aceasta manevra de depășire neregulamentara a fost efectuata dupa ce s-a trecut de echipajul de politie.
Mai susține apelantul că aprecierea ca neconcludenta a depoziției martorei M. E. este una forțată, cata vreme este absolut firesc ca o persoana sa nu isi amintească cu o precizie absoluta data si ora la care a asistat la un incident in trafic și este cu atât mai greșită, in condițiile in care intimatul nu a făcut dovada ca anterior sau ulterior evenimentului din data de 16.03.2013 el a mai fost sancționat de organele politiei rutiere, pentru a se putea aprecia de către instanța ca aceasta depoziție se poate referi la alte împrejurări de fapt si nu la cele ce privesc procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției contestate.
La data de 7.01.2015 intimatul I. Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea prtocesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În motivare a susținut că apelantul este nemulțumit că instanța de fond nu a ținut seama de depoziția numitei M. E., însă, în mod corect instanța de fond a apreciat că, fiind soția apelantului, sunt incidente dispozițiile art.315 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, audiere cu care intimatul nu a fost de acord.
Intimatul susține că depoziția martorului R. G. este obiectivă, întrucât acesta nu are nici un interes în cauză, fiind depășit de autovehiculul apelantului, prin încălcarea marcajului continuu, iar susținerile apelantului din cererea de apel nu sunt probate în nici un fel.
Intimatul susține că apelantul este nesincer, dovadă fiind fișa istoric abateri depusă la dosar, din care rezultă că acesta a fost sancționat de mai multe ori contravențional pentru încălcarea regulilor de circulație.
Apelantul petent I. I. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care susține că numita M. E. nu este soția lui și reiterează, în esență, susținerile din cererea de apel.
Analizând apelul în baza motivelor invocate, a probelor administrate la fond, a considerentelor reținute de prima instanță și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, după cum urmează:
Nu sunt întemeiate susținerile apelantului vizând netemeinicia și nelegalitatea sentinței civile nr. 1591/24.04.2014 prin care s-a respins ca nefondată plângerea acestuia.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză: procesul verbal de contravenție, . nr._/16.03.2013, depozițiile martorilor M. E. (fila 47 și fila 49), R. G. (fila 48) rezultă în mod limpede că la data de 16.03.2013,în jurul orelor 18, pe DN 72 Suța Seacă (. a condus auto Dacia L. cu nr._ și a efectuat manevra de depășire a auto Opel Astra cu nr._ , încălcând marcajul continuu ce delimitează sensurile de mers, fiind oprit de organul de poliție aflat în exercitarea activității de dirijare a traficului rutier.
Astfel, procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al puterii publice pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, nefiind necesară administrarea de probe în dovedirea vinovăției contravenientului, dimpotrivă, acestuia îi revine obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului.
Mai mult, în speță, constatările directe ale agentului de poliție menționate în procesul verbal contestat, se coroborează cu depoziția martorului din acte R. G., audiat la fond (fila 48) și care confirmă că la data, ora și locul arătate în actul constatator, conducea regulamentar auto_ dinspre Găești spre Târgoviște și a fost depășit de un taximetru Dacia L., cu încălcarea marcajului continuu ce separă sensurile de mers, iar polițiștii au văzut fapta și l-au oprit atât pe el cât și pe taximetrist.
In schimb, depoziția martorului propus de contravenient și anume M. E. (filele 47 și 49) este susceptibilă de prezumția de subiectivitate, cât timp în prima depoziție declară că este soția contravenientului, iar în cea de-a doua depoziție, că nu este soția contravenientului, că a fost în taxiul condus de petiționar și atentă la trafic, văzând astfel că nu s-a făcut manevră de depășire cu încălcarea marcajului continuu ce delimita sensurile de mers, dar nu a văzut să fie oprită și o altă mașină (în speță cea a martorului R. G.).
Această depoziție este lacunară în relatarea împrejurărilor de fapt circumscrise contravenției săvârșite de petiționar (nu conține arătarea datei faptei, oprirea de către agentul de poliție și a altui autoturism – cel al martorului R. G.), ceea ce întărește concluzia că acest martor nu a fost atent la drumul public și nu a perceput în mod corespunzător sectorul de drum public prevăzut cu marcaj continuu de separare a sensurilor de mers și depășit de petiționar.
In schimb, declarația martorului R. G. (cel care a condus autoturismul depășit de contravenient și despre care s-a făcut mențiune în procesul verbal de contravenție), satisface aceste exigențe de veridicitate a unui testimoniu, întrucât indică sectorul de drum public pe care a fost depășit (identic cu cel menționat în procesul verbal și în rapoartele agenților de P. T. și S. I. C. ), adică depășirea a avut loc pe DN 72 în localitatea Suța Seacă în zona marcajului continuu ce delimitează sensurile de mers.
In concluzie, proba testimonială administrată de apelant nu are puterea de a înlătura vinovăția acestuia și, în consecință, ținând cont că procesul verbal de contravenție are beneficiul prezumției de legalitate și temeinicie până la proba contrară, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta descrisă în procesul verbal corespunde realității.
Pentru cele ce preced, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de contravenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent I. I., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței nr. 1591/24.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, J. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. C.G.
Tehnored AB/
4ex/ 17.04.2015
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Judecator fond –C. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 49/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 25/2015.... → |
|---|
