Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 26182/280/2012
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.25
Ședința publică din 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
P. - F. E.
JUDECATORI - A.-M. G.
- E. I.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul –petiționar V. D., cu domiciliul în Pitești, .. 5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3330/18.09._, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5.755/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești – Secția Civilă, în dosarul nr. 26._, a fost declinată competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petiționarul V. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 13.12.2012 de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – menținându-se numărul de înregistrare inițial.
Prin sentința nr. 3330 /18.09.2014, judecătoria Târgoviște a respins, ca nefondată, plângerea contravențională.
Pe baza probelor administrate în cauză și susținerilor părților, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 13.12.2012, la ora 16,00, pe D. N. 72, în localitatea Suța-Olteni, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița - Serviciul Rutier, s-a constatat că în data de 13.12.2012, la ora 16,00, pe D.N. 72, în localitatea Suța-Olteni, petiționarul a condus autovehiculul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ pe D. N. 72, în afara localității Suța-Olteni, și a depășit autovehiculul marca F., cu nr. de înmatriculare_, condus de D. C., încălcând marcajul continuu simplu care desparte sensurile de mers, iar pentru efectuarea manevrei a circulat pe sens opus. Fapta este prevăzută și sancționată de art. 120 alin. 1 lit. i) din H.G. nr. 1391/2006, republicată, raportat la art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea contravențională aplicată fiind amenda contravențională în sumă de 280 de lei, corespunzătoare a 4 puncte-amendă, fiind aplicată și măsura reținerii permisului de conducere, conform dispozițiilor art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de contravenient și de un martor asistent, la rubrica „alte mențiuni” fiind înserată mențiunea „nu”, situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Instanța a audiat ca martor pe D. C., propus de petiționar, din a cărei declarație a reținut că: nu este angajatul intimatului, nu îl cunoaște pe petiționar; a semnat în calitate de martor asistent procesul-verbal de contravenție aflat la fila 4 în dosarul Judecătoriei Pitești; crede că în anul 2012 a semnat astfel; nu a semnat decât un singur proces-verbal de contravenție în calitate de martor asistent, astfel încât nu poate vorbi decât de acele împrejurări de fapt; știe că a semnat în această calitate procesul-verbal de contravenție, pentru că el conducea pe drumul dinspre Găești spre Târgoviște autovehiculul cu nr._ și, undeva pe acest drum, însă nu își mai amintește localitatea, pentru că a trecut mult timp de atunci, a fost depășit de un alt autovehicul, însă nu își aduce aminte marca, dar își aduce aminte că era un autoturism, și nu un autovehicul de gabarit mai mare, în timp ce sensurile de mers erau delimitate de linia continuă; acel autovehicul a încălcat marcajul continuu simplu ce despărțea sensurile de mers, la depășire circulând și pe sensul opus; depășirea a fost ușor într-o curbă, astfel încât acea persoană nu a văzut autoturismul poliției, aceasta oprindu-i apoi pe amândoi; polițistul le-a spus să rămână fiecare în mașinile lor și ei astfel au făcut; el a oprit autovehiculul după ce petiționarul îl oprise pe al lui; polițistul a venit la el și i-a spus să semneze procesul-verbal de contravenție și i-a spus să semneze în calitate de martor asistent; își menține declarația pe care a dat-o în fața instanței, așa cum a fost consemnată de aceasta; nu își amintește dacă l-a văzut pe petiționar mai de aproape, în împrejurările ce privesc obiectul procesului-verbal de contravenție.
Au fost invocate de prima instanță prevederile art. 120 alin. 1 litera i) din H.G. nr._ de aprobare a Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 98 alin. 1, art. 100 alin. 3 litera e) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 111 alin. 1 lit. c) din ordonanță.
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 litera i) din H.G. nr._, cu modificările și completările ulterioare, se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus.
Dispozițiile art. 100 alin. 3 litera e) din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea.
Dispozițiile art. 111 alin. 1 lit. c) din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1).
Totodată, instanța constată că dispozițiile art. 98 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, alin. 2 prevăzând că un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, alin. 3 prevăzând că acestor contravenții din acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, alin. 4 prevăzând că sunt clasele de sancțiuni următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă.
Instanța constată și că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 de lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 de ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră, conform H. G. nr. 1.225/2011
Față de fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, ținând cont de probele administrate în cauză, de depoziția martorului D. C., care este conducătorul autovehiculului ce a fost depășit de petiționar, în sensul constatat prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, se constată că petentul a săvârșit fapta pentru care a fost dresat procesul verbal de contravenție, rezultând săvârșirea acestei fapte.
Având în vedere și faptul că petiționarul, deși a susținut prin plângerea formulată că va face dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin depoziția martorului M. V., cu adresa arătată de petiționar, aflată la fila 12 din dosarul de judecată, totuși nu a făcut această dovadă, din filele 47-49 din dosarul de judecată, privind punerea în executare a mandatului de aducere, rezultând că nu există un astfel de martor, instanța a apreciat că petiționarul a săvârșit fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în același act.
Neidentificând alte motive de nelegalitate și de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a respins, ca nefondată, plângerea contravențională.
Sentința a fost atacată cu recurs de către petent.
În esență, petentul susține că procesul verbal de contravenție este nelegal deoarece nu s-a întocmit nici un act administrativ prin care să îi fi fost aplicată sancțiunea suspendării exercițiului dreptului de a conduce, petentul aflându-se în imposibilitatea de a verifica legalitatea sancțiunii complementare, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.
Procesul verbal de contravenție trebuie să aibă la bază mijloace de probă temeinice, mențiunile agentului constatator neputând singure a aservi drept temei pentru aplicarea sancțiunii. Martorul audiat în cauză a fost audiat în calitate de martor asistent dată de art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002, și nu ca martor ocular pe situația de fapt. Acest martor nu a putut prezenta date relevante pentru aflarea adevărului, precum localitatea și împrejurările săvârșirii faptei, (un vehicul oprit pe marginea drumului fapt ce a condus la depășirea acestuia), nu a putut indica numărul autovehiculului sau numele șoferului, fapt ce conduce la un dubiu evident cu privire la vinovăția petentului, dubiu care trebuie să profite acestuia.
Se invocă Decizia nr. 1096/2009 a Curții Constituționale privind sarcina probei, din cuprinsul căreia rezultă că „cel care formulează plângerea nu trebuie să-și demonstreze propria nevinovăție”, precum și cauza A. împotriva României.
În subsidiar, recurentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, apreciind, în raport de circumstanțele personale – permisul îi este absolut necesar pentru a face naveta la locul de muncă și lipsa altor antecedente – și împrejurările producerii faptei, circula în afara localității, carosabil uscat, și lipsa pericolului pentru siguranța circulației, că sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 3, coroborate cu cele ale art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 95 alin.(1), încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), respectiv, a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute in prezenta ordonanța de urgenta ori folosite in acest scop; d) imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);
Potrivit art. 97, polițistul rutier, în cazurile prevăzute de ordonanța de urgenta, dispune si masurile tehnico-administrative, constând în a) reținerea permisului de conducere si/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; b) retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plăcutelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare; c) anularea permisului de conducere. d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Cât privește măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, potrivit art. 103, sancțiunea se dispune de către serviciul politiei rutiere, care are în evidenta contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei contravenții.
Având în vedere această ultimă dispoziție, se trage concluzia că aplicarea sancțiunii suspendării exercițiului dreptului de conducere se realizează prin dispoziția conducătorului serviciul politiei rutiere, singurul în măsură să aprecieze, în funcție și de antecedentele contravenționale ale contravenientului, durata suspendării, dispoziție al cărei efect se produce sau nu în raport de admiterea/respingerea plângerii formulate de contravenient împotriva procesului verbal de contravenție.
Așadar, lipsa mențiunii din procesul verbal de contravenție privind aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercițiului dreptului de conducere nu afectează legalitatea procesului verbal de contravenție și nu încalcă dreptul la un proces echitabil; în măsura în care dispoziției respective i se pot aduce critici de nelegalitate existând și calea atacării acesteia în contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Recurentul a criticat sentința pentru lipsa probelor, apreciind, în relație cu Decizia nr. 1096/2009 a Curții Constituționale potrivit căreia „cel care formulează plângerea nu trebuie să-și demonstreze propria nevinovăție”, agentul constatator nu a dovedit existența faptei.
În opinia tribunalului și acest motiv de recurs este nefondat.
În cauza N. G. împotriva României, CEDO a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrariul.
În speță, deși petentul a propus un martor, iar instanța a încuviințat administrarea probei, acesta nu s-a prezentat să dea declarație, în schimb, martorul indicat în procesul verbal de contravenție a prezentat împrejurări și circumstanțe de natură să întărească prezumția de veridicitate de care se bucură un proces verbal de contravenție, încheiat în urma constatării directe.
Faptul că acest martor are calitatea de martor asistent, în accepțiunea art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nu înlătură dreptul instanței de a lua în considerare și aspectele privind situația de fapt, în măsura în care martorul le-a perceput și este în măsură a le relata, însăși prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. impunând judecătorului să administreze orice probe necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Coroborând această probă cu declarația din procesul verbal de contravenție prin care petentul a declarat că „nu” are obiecțiuni, în mod corect prima instanță a concluzionat că fapta contravențională există.
Petentul nu a solicitat probe nici în circumstanțiere, pe situația de fapt cu privire la persoana sa, care să permită instanței un minim de apreciere asupra posibilității de a înlocui o sancțiune pecuniară cu una morală, cererea formulată în
subsidiar, constând în înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, urmând a fi respinsă.
De altfel, aceasta se privește a fi o cerere nouă în recurs și nu o critică asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate.
Pentru cele ce preced, tribunalul va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul –petiționar V. D., cu domiciliul în Pitești, .. 5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3330/18.09._, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data 11.02.2015.
PRESEDFINTE, JUDECATORI,
F. E. A.-M. G. E. I.
Grefier,
V. M.
Judecător fond C. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.I.E.
Tehnored. V.M.
2 exl/2.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 197/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 141/2015.... → |
|---|
