Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 459/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 656/284/2014
Dosar nr._ apel - plangere contraventionala
ROMÂNIA
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 459
Ședința publică din data de 27 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – G. C.
Judecător –M. D.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta petentă I.I. N. L., cu sediul în T., .. Baia, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1129/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, . 8, parter+ etaj 1, jud. Dâmbovița.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/19.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat B. D. pentru apelanta petentă I.I.N. L., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul I. Dâmbovița.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare; se referă și faptul că apelul este timbrat și că s-a depus la dosar, în cadrul procedurii de regularizare a cererii de apel, întâmpinare formulată de intimatul I. Dâmbovița, și răspuns la întâmpinare formulat de apelanta petentă, după care:
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Avocat B. D. pentru apelanta petentă I.I.N. L. arată că prin cererea de apel a solicitat suplimentarea probatoriului cu audierea martorei N. F., pentru dovedirea situației de fapt, față de declarațiile date la fața locului și la instanța de fond.
Consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul I. Dâmbovița se opune admiterii acestei probe, în temeiul art. 315 alin.1 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, întrucât la fila 36 dosar fond există o procură dată pentru această persoană, în sensul administrării entității controlate, astfel că se dovedește legătura de interese între aceasta și persoana propusă ca martor, avându-se în vedere și identitate de nume, poate conduce și la prezumția că există și o legătură de rudenie.
La interpelarea instanței, avocat B. D. pentru apelanta petentă I.I.N. L. precizează că martora propusă este mama administratorului N. L..
Instanța, în raport de probele administrate la instanța de fond, respectiv probele cu înscrisuri și doi martori, apreciază că audierea martorului, propus de apelanta petentă, nu este utilă și concludentă soluționării cauzei.
Avocat B. D. pentru apelanta petentă I.I.N. L. și consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul I. Dâmbovița învederează că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, tribunalul în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile, dând cuvântul părților.
Avocat B. D. pentru apelanta petentă I.I.N. L. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție pentru motivele expuse detaliat în cererea de apel.
Apărătorul apelantei petente susține apelul în sensul că la instanța de fond au fost audiați martorii, iar în declarațiile lor se menționează că declarațiile date la momentul controlului au fost dictate de inspectorul de muncă.
Apărătorul apelantei petente apreciază că declarația dată în fața inspectorului I. Dâmbovița este subiectivă, iar cea care produce efecte juridice, este cea care a fost dată în fața instanței. Instanța, cu toate că din declarație rezultă clar că cele două persoane au venit pentru a fi angajate și care au arătat că s-au prezentat, au făcut o cerere, pe care I.I. N. L. a pus o rezoluție și i-a invitat pentru discuții cu privire la angajare.
Aceste persoane nu au desfășurat activitate, iar declarațiile acestora au făcut să arate realitatea în fața instanței de fond, care avea obligația de a lua în considerare declarațiile date în fața sa, nu cele date în fața inspectorilor I., care sunt subiective. De asemenea, instanța de fond avea obligația să aibă în vedere și dispozițiile art. 5 și 21 din OG nr. 2/2001, referitoare la pericolul social al faptei. Consideră că, prin declarațiile date la instanța de fond s-a făcut dovada modului abuziv în care își desfășoară activitatea inspectorii de muncă, cele două persoane fiind angajate.
Consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul I. Dâmbovița arată că susținerile apărătorului apelantei petente de astăzi nu se coroborează nici cu cele din plângerea contravențională, nici cu cele din cererea de apel. Atât în plângere, cât și în apel s-a susținut că cele două persoane erau în așteptarea angajatorului la sediul societății. Deși, intimatul a arătat și la fond și prin întâmpinarea formulată că acest control a avut loc la punctul de lucru, este pentru prima dată când în fața instanței se recunoaște acest aspect.
Faptul că acest control a avut loc la un spațiu comercial este confirmat atât prin constatările organului de control, cât și prin fișele de identificare în care cele două persoane au declarat că desfășoară activitate la spațiul comercial din Piața Modern.
Așa cum rezultă din procesele verbale de constatare și de control, la punctul de lucru se aflau doar aceste două persoane, nu era prezentă N. F., din procura depusă rezultă că aceasta avea dreptul să efectueze doar unele acte de administrare, în nici un caz să desfășoare activitate în numele angajatorului, nefiind angajata entității controlate.
Raportul de casă și bonul dovedește că cele două persoane desfășurau activitate comercială la punctul de lucru respectiv, controlul nefiind efectuat la sediul societății.
Consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul I. Dâmbovița susține că fișele de identificare sunt un model anexă la HG 1377/2009, este o declarație dată pe proprie răspundere a acestor persoane, și împotriva acestora angajatorul nu a formulat plângere penală pentru că ar fi dat declarații mincinoase în fața organelor de control.
Pentru aceste motive și pentru cele expuse în cuprinsul întâmpinării solicită respingerea ca nefundat a apelului.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1129/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, instanța de fond a respins ca neîntemeiata plângerea formulată de către petenta I.I. N. L., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus menținerea procesului verbal . nr._ din 08.04.2014, ca legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 08.04.2014 prin procesul verbal . nr._ petenta Întreprinderea Individuală N. L. P. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei. S-a reținut că la controlul efectuat la data de 31.03.2014, ora 15, la magazinul petentei, situat în T., ., Piața 1 Mai, Complex Modern, spațiul Comercial nr. 9, au fost indentificate 2 persoane, S. I. M. și P. D., care desfășurau activitate de vânzător fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, conform art. 16 alin.1 din Codul Muncii. Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 16 alin.1 rap. lart. 260 alin. 1 lit. e din Legea. nr. 53/2003( fila nr. 11).
Potrivit art. 34 alin.1 din OG. nr. 2/2001, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicarea procesului verbal.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că din înscrisurile denumite „ Fișă de identificare” completate de martorele S. I. M. și P. D. în data de 31.03.2014 la ora 15, în prezența reprezentanților intimatei, rezultă că acestea prestau activitatea de vânzător din data de 27.03.2014, cu normă de 8 ore pe zi,, în tura I, de la 08 la 16, și primesc un salariu de 800 de lei pe lună. ( filele nr. 33,34).
În fața instanței, martorele P. D. și S. I. M. au declarat că au completat fișele de identificare din data de 31.03.2014, la indicațiile inspectorilor I., care le-au indicat numărul de ore respectiv 8 pe zi, tura de la 8 la 16, salariul de 800 de lei și că lucrează ca vânzător din data de 27.03.2014 ( filele nr. 58 și 58).
Instanța a apreciat că declarațiile celor doi martori nu sunt credibile. Astfel martora P. D. arătat că s-a simțit amenințată de tonul folosit de inspectorii de muncă, iar martora S. I. M. a arătat că a fost intimidată, dar nu speriată de tonul folosit de inspectorii de muncă.
Susținerile martorelor nu se coroborează cu alte mijloace de probă din care să rezulte un eventual comportament abuziv al organelor de control, și în plus cele două martore sunt în prezent angajatele petentei, ceea ce face și mai puțin credibile susținerile acestora ( fila nr. 38).
În aceste condiții, instanța de fond a avut în vedere la soluționarea prezentei cauzei aspecte de drept intern privind regimul juridic al contravențiilor, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel potrivit opiniei majoritare a practicii judiciare naționale, se consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada până la proba contrară, contravenientul putând dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nelegal al mențiunilor înscrise în procesul verbal.
Forța probantă a procesului verbal este relativă, ceea ce înseamnă că poate fi răsturnată prin susținerile contravenientului coroborate cu alte mijloace de probă administrate.
Pe de altă parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație în materie penală” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii și anume dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, natura faptei și respectiv natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. Toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenție. În situația în care instanța națională ajunge la concluzia că o faptă calificată drept contravenție în dreptul intern este o acuzație în materie penală” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, se vor aplica garanțiile prevăzute de aceasta, respectiv printre altele prezumția de nevinovăție.
În prezenta cauză, având în vedere criteriile susmenționate, instanța a considerat că nu suntem în prezența unei acuzații în materie penală acuzație în materie penală” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. În consecință va acorda întâietate prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În privința legalității procesului verbal, instanța a constatat că acesta conține mențiunile obligatorii cerute de articolul 17 din OG. Nr.2/2001 a căror omisiune este sancționată cu nulitatea actului și se constată și din oficiu,respectiv: numele și calitatea agentului constatator, nume și prenumele contravenientului, fapta și data săvârșirii acesteia, semnătura agentului constatator.
În drept fapta săvârșită de petentă este prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din legea 53/2003 care prevede că este contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În consecință, cu privire la încadrarea juridică dată a faptei reținută în procesul verbal contestat, instanța de fond a constatat că aceasta este corect stabilită iar sancțiunea aplicată este în limitele prevăzute de lege.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a considerat că sancțiunea aplicată pentru fapta săvârșită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșită, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmările produse, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată
plângerea și a menținut ca legal și temeinic procesul verbal . nr._ /08.04.2014, întocmit de intimată.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 29 ianuarie 2015, petiționara I.I. N. L. prin administrator N. L., a declarat apel în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petentă, reiterează aspecte din plângerea contravențională adresată instanței de fond.
În continuare, apelanta învederează faptul că, motivarea nelegalitatii procesului verbal de contravenție atacat este susținută de declarațiile celor doi martori, pentru care instanța de fond nu poate fi subiectivă, întrucât declarațiile mincinoase pot fi soluționate de instituțiile de drept penale.
De asemenea, apelanta consideră că instanța de fond, în mod neîntemeiat a respins plângerea contravențională, pe motivul ca nu au existat probe în susținerea mărturiilor, mărturiile nu au fost combătute prin alte probe de către intimata parata, fapt pentru care pana la proba contrarie, mărturiile depuse în cauza produc efecte juridice în ceea ce privește realitatea situației de fapt ca încalcă prevederile Codului Muncii.
Instanța de fond a ignorat probatoriul administrat în cauză care dovedește reaua credință a inspectorilor I.T.M. Dâmbovița, în aplicarea sancțiunii, care este nelegală și netemeinică, întrucât prevederile art. 16 alin. 1 din Codul muncii au fost respectate și exista încheiate contractele individuale de muncă, astfel încât nu puteau fi sancționați conform art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că inspectorii I.T.M. Dâmbovița la stabilirea sancțiunii nu au respectat dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisa si consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției.
Mai mult, instanța de fond, trebuia să aplice întocmai dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G.nr.2/2001, care prevăd ca sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului, și să constate că sancțiunea contravenționala aplicata este neproporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul ca orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.
Toate aceste aspecte arătate, conduc la concluzia că instanța nu a analizat suficient situația de fapt, potrivit căreia trebuia să anuleze procesul verbal pentru lipsa faptei.
Se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul anulării procesului verbal contestat, conform dispozițiilor art. 466 si următoarele Cod procedura civila și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, solicită proba cu un martor si anume: N. F., pentru a se demonstra ca mărturia depusa de cei doi martori la fond nu este subiectiva, ci reprezintă realitatea situației de fapt.
Intimatul I.T.M. Dâmbovița, la data de 04.03.2015, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/08.04.2014 încheiat de inspectorii de muncă din cadrul I. Dâmbovița, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată.
Săvârșirea faptei a fost constatată cu ocazia controlului inițiat la data de 31.03.2014, orele 15.00, la punctul de lucru organizat de petentă în localitatea T., Piața Complex Modern, sp. Comercial nr. 9, unde au fost identificate 2 persoane ce desfășurau activitate fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
În speță, indiferent de faptul că în data de 31.03.2014 cele două persoane au fost sau nu chemate la sediu pentru a afla dacă vor fi angajate, la data și ora controlului, numitele S. I. și P. D. se aflau la punctul de lucru și au declarat că desfășoară activitate fără contract, timp de 8 ore pe zi, începând cu data de 27.03.2014.
Astfel, verificările s-au făcut în Piața 1 Mai – complex Modern, spațiul comercial 9, iar sediul petentei, la care se face referire în plângere în modalitatea în care apare în textul sus citat, este situat în ., ., etaj 1, ., fiecare dintre cele două persoane a confirmat prezența celeilalte, ca fiind persoana împreună cu care desfășoară activitate.
Referitor la susținerile apelantei conform cărora contractul de închiriere cu Primăria T. a fost reziliat în data de 27.03.2014, iar noul contract intra în vigoare la 01.04. 2014, se arată că obiectul prezentului dosar îl reprezintă plângerea la contravenție și nu analizarea legalității ocupării spațiului respectiv de către apelanta petentă.
Mai mult, o dovadă în plus a desfășurării activității o constituie bonul scos din casa de marcat, pe care îl anexează, emis după începerea controlului, înmânat de una dintre salariate, care dovedește că în data de 31.03.2014, orele 15:19, la acel punct de lucru verificat exista o casă de marcat utilizată în activitatea de comerț de cele două vânzătoare, care au și efectuat operațiuni de vânzare.
La data de 26.03.2015, apelanta - petiționară a formulat răspuns la
întâmpinare, arătând că menține punctul de vedere exprimat cu ocazia controlului și pentru care a fost sancționată pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, anume că, greșit s-a arătat că societatea nu a respectat prevederile art. 16 alin. 1 din Codul muncii, în sensul neîncheierii contractelor individuale de muncă pentru numitele S. I. și P. D. începând cu data de 27.03.2014, cât timp inspectorii I.T.M. Dâmbovița le-a dictat celor două persoane câte o declarație care este confuză și nelămuritoare cu privire la evenimentele petrecute, acestea declarații nu dovedesc realitatea, ceea ce evidențiază reaua credință a inspectorilor I.T.M. Dâmbovița în aplicarea sancțiunii;
Mai precizează că petenta nu a avut activitate până la data de 31.03.2014, deoarece contractul de închiriere cu Primăria T. a fost reziliat la data de 27.03.2014, iar noul contract de închiriere începea cu data de 01.04.2014, instanța de fond ignorând probatoriul administrat în cauză care dovedește inspectorii I.T.M. Dâmbovița nu au respectat dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, prin urmare, trebuia să aplice dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Analizând apelul, în baza motivelor invocate, a considerentelor reținute de instanța de fond și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, după cum urmează:
Nu sunt întemeiate criticile vizând inexistența contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 52/2003 și pentru care apelanta a fost sancționată cu amendă de 20.000 lei.
Din procesul verbal . nr._/8.04.2013, rezultă că intimata a sancționat pe apelanta „Indreprinderea Individuală N. L. P.” cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru că la controlul efectuat la data de 31.03.2014, orele 15:000 la magazinul acesteia, situat în T., ., Piața 1 Mai, Complex Modern, spațiul comercial nr. 9, au fost identificate două persoana, S. I. M. și P. D., care desfășurau activitate de vânzător, fără a avea încheiate, conform art. 16 alin. 1 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), contractele individuale de muncă.
Apărările apelantei, în sensul că cele două persoane nu prestau activitate, ci numai s-au prezentat în vederea angajării, nu pot fi primite de instanța de control judiciar ca fiind întemeiate probator, pentru următoarele considerente:
In cauză, agenții constatatori au observat în mod direct și nemijlocit prezența celor două persoane la punctul de lucru al apelantei prestând activitate, ceea ce înseamnă că actul constatator în sine însuși face dovada existenței faptei contravenționale și a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru existența contravenției.
Fișele de identificare a celor două persoane (filele 33 și 34) reprezintă instrumente de probațiune eficiente ale constatărilor agenților statului, în speță, acestea conțin date clare despre faptul că persoanele respective desfășurau activitate încă din data de 27.03.2014, cu normă întreagă de 8 ore și cu un salariu negociat de 800 lei net pe lună, așa că aceste declarații sunt în măsură să furnizeze elemente suficiente pentru susținerea celor constatate, completând astfel prezumția simplă de legalitate și veridicitate a celor arătate în procesul verbal de contravenție.
Probele invocate de apelantă în susținerea faptului că cele două persoane au început activitatea abia la 02.04.2014, conțin informații neverosimile, astfel cererile olografe din 27.03.2014, ale persoanelor numite S. I. M. și P. D. (filele 19-26 dosar fond) privind angajarea lor, poartă mențiunea începerii angajării cu 2.04.2014, iar din depozițiile acelorași persoane în fața instanței (filele 68-69 dosar fond) rezultă că acestea au fost prezente pe data de 31.03.2014 (data surprinderii lor la lucru de către agenții I.T.M. Dâmbovița), în spațiul comercial al apelantei, ceea ce apare ca fiind nejustificat, în raport de înțelegerea fermă a părților de a începe activitatea pe data de 02.04.2014.
Prin urmare, reținându-se că sancțiunea cu plata amenzii de 20.000 lei (pentru cele două persoane găsite la lucru fără a avea încheiat contract individual de muncă ) la nivelul minimului prevăzut de art. 260 ali.1 lit. e din Legea nr. 53/2013, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise (ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei și urmările produse), pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă I.I. N. L., cu sediul în T., .. Baia, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1129/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, . 8, parter+ etaj 1, jud. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. C. M. D.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. CG
Tehnored.SEM/VM
4ex/07.07.2015
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Judecator fond – S. M. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 586/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 297/2015.... → |
|---|
