Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 357/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

În opinia intimatei, trebuie luat în considerare faptul ca obiectul judecării unei plângeri contravenționale nu se referă doar la verificarea legalității procesului verbal contravențional, ci, în primul rând, la cercetarea existenței sau inexistenței unei contravenții, procesul verbal fiind doar actul procedural prin care se constată de către persoanele abilitate presupusa săvârșire a unei contravenții.

Mai precizează apelanta intimată că tariful de utilizare se aplica si in România, ca de altfel si in celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife, si care are la baza un principiu fundamental. menționat in majoritatea normativelor europene si românești. respectiv principiul nediscriminării intre utilizatori.

La data de 5.03.2015 intimatul petent M. I. R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.

În motivare a arătat că această sentință este legală și temeinică, reținându-se faptul că procesul verbal de contravenție nr._/02.06.2014, care a făcut obiectul contestației, nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator, urmând a se avea în vedere prevederile Deciziei nr.6/16.02.2014, pronunțată de ICCJ, în dosarul nr.14/2014, conform căreia singurele procese-verbale, care pot fi acceptate, sunt cele întocmite de un controlor de trafic care constată contravenția la momentul comiterii și poartă atât semnătura acestuia, cât și semnătura contravenientului sau a unui martor, după caz.

Apelanta intimată nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Din considerentele sentinței apelate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.

Contrar susținerilor apelantei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de apel, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.

Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).

Procesul verbal de contravenție are astfel caracter de act autentic, câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.

Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.

Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.

Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.

Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.

Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.

Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.

Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.

Prin urmare, procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de apelantă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de către cel căruia i se opune.

Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.

Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul și va menține sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de apel formulată de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, sediul în București, .. 401A, Sectorul 6, împotriva sentinței civile nr. 1756/3.12.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. R. I., cu domiciliul în comuna Cobia, ., județul Dâmbovița, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2015.

Președinte,Judecător,

A. L. B. A.- M. G.

Grefier,

Antuaneta B.

Red. ALB

Tehnored AB/ALB

4ex/ 3.06..2015

Dosar nr._

Judecătoria Găești

Judecator fond – N. M. E.