Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 138/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1817/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 138
Ședința publică din: 03.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. P.
GREFIER: L. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I., domiciliat în . Jos, . Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 36, județul Dâmbovița, și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) – aparat central, având C._, cu sediul în București, .. 17, sector 2, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.01.2015 și de 03.02.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /16.04.2014, reclamantul M. I. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) – aparat central, contestație împotriva Deciziei nr. 37P/24.02.2014 prin care pârâta APIA - Centrul Județean Dâmbovița a respins contestația formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APIA sub nr. 1692/29.01.2014, privind recuperarea unui debit in cuantum de 3.210,08 lei stabilit prin procesul-verbal nr._/05.12.2013.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că deține in proprietate si folosința pe teritoriul comunei Râu Alb, județul Dâmbovița o suprafața de 2,62 ha teren, pentru care, in temeiul legilor in vigoare, in anul 2012 a beneficiat de sprijin financiar pentru a lucra terenurile respective, care sunt situate in zona montană defavorizată si care reprezintă singura sursa de existență.
S-a mai susținut că, potrivit art. 7 alin. l lit. f din OUG nr. 125/2006 coroborat cu disp. art. 4 paragraf 1 din OUG nr. 246/2008, fermierul trebuie sa dețină documente justificative privind dreptul de folosință a terenului agricol, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare printre care înscrisuri sub semnătură privata si alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol sau alte acte doveditoare.
S-a precizat de către reclamant că, în motivarea deciziei pe care o contestă, la pct. 5 al acesteia, s-a reținut că recuperarea sumelor încasate in campania 2012, a fost motivată de faptul că fermierul nu a putut face dovada atât a utilizării terenului, cât si dovada dreptului de folosința a acestuia.
Or, reclamantul a făcut dovezile cerute de lege, care atestă dovada dreptului de folosință a terenului cu adeverința eliberată de Primăria Râu Alb si alte acte doveditoare, motiv pentru care procesul-verbal întocmit pentru recuperarea sumei de 3210, 08 lei este nelegal.
S-a menționat că pe rolul Tribunalului Dâmbovița se afla cauza cu nr._ care are ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva unor procese-verbale întocmite de pârâtă pentru recuperarea sumelor acordate in anii_.
In aceasta cauza, i s-a imputat faptul ca "fermierul nu a putut face dovada documentelor justificative care să ateste dovada dreptului de folosința a terenului", ci "a prezentat numai dovada utilizării terenului agricol (conform adeverinței eliberata de Primăria Râu Alb)".
Totodată, a precizat că în prezenta contestație nu a mai fost folosită motivarea respingerii ca în cauza precedentă, ci că nu face dovada utilizării terenului și dovada dreptului de folosința, motiv pentru care recuperarea sumei de 3210,08 lei reprezintă pentru pârâta cheltuiala neeligibila, pentru a da un alt sens contestației formulate de acesta.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legii contenciosului administrativ.
În dovedirea cererii, s-au anexat, în copie: decizia nr. 37P/05.03.2014, proces-verbal de constatare nr. 1692/29.01.2014, contestația nr. 37P/24.02.2014.
La data de19.05.2014 pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În primul rând, întrucât APIA - aparat Central este cea care efectuează plata, s-a solicitat instanței admiterea cererii de chemare in garanție a APIA - aparat Central și introducerea in cauza a APIA - aparat central.
In data de 21.11.2012, prin adresa nr._/21.11.2012, s-a transmis o solicitare către Primăria comunei Râul Alb prin care a solicitat sa se comunice documentele care au stat la baza înscrierii în registrul agricol a domnului M. V. I..
Ca urmare a verificărilor întreprinse și având în vedere răspunsul Primăriei Comunei Râul Alb s-a stabilit retragerea sprijinului financiar acordat domnului M. V. I., întrucât nu au fost respectate prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu prevederile art. 4 alin. (1) Ordinul nr. 246/23.04.2008, cu modificările si completările ulterioare.
În întâmpinare, pârâta a mai arătat ce reprezintă masurile SAPS, ZMD si Agromediu accesate de reclamant, precum si baza legala aplicabila.
S-a mai arătat că, în raport de acestea, echipa de verificare a întocmit Procesul-verbal de constatare nr. 1692/29.01.2014 prin care i s-a stabilit reclamantului un debit în sumă de 3210,08 lei (pentru Campania 2012 SAPS) reprezentând cheltuială neeligibilă.
A precizat pârâta că, potrivit art. 1 alin. (2) din HG nr. 1306/2007, „Prin cheltuială neeligibilă, în sensul OG nr.79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător (...), se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acestora".
Prin urmare, în ceea ce privește nulitatea actului administrativ fiscal, s-a învederat faptul că, potrivit art. 46 din OG nr. 92/2003, „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal (...) atrage nulitatea acestuia"".
A menționat pârâta că acordarea unei plăți directe sau a altei forme de plată în cadrul schemelor de sprijin gestionate de A.P.I.A., cu nerespectarea prevederilor legale, atrage după sine răspunderea celor vinovați și sancționarea statului membru, în măsura în care plățile sunt realizate, fără ca acestea să fi fost în conformitate cu dispozițiile legale.
Instituția pârâtei este responsabilă cu gestionarea fondurilor europene pentru agricultură, (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2004), însă obținerea acestor fonduri trebuie să se realizeze numai cu respectarea în totalitate a prevederilor naționale și comunitare în vigoare, pe de o parte de către fermieri, în calitate de beneficiari, iar pe de altă parte de către instituția noastră, în calitate de gestionară a acestor fonduri, A.P.I.A. având obligația să se asigure că aceste fonduri se vor acorda în mod corect și legal.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat să se mențină ca temeinic și legal Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1692/29.01.2014, emis de APIA - Centrul Județean Dambovita, precum si Decizia nr. 61/05.03.2014 întocmită în baza contestației nr. 37P/05.03.2014, iar în consecință să se respingă acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 din C.proc.civ, si ale celorlalte acte normative invocate în întâmpinare.
La data de 05.06.2014, reclamantul M. I. a depus răspuns la întâmpinare, reiterând, în esență, susținerile din acțiune. Prin aceasta a mai solicitat să se respingă cererea de introducere în cauză a APIA - aparat Central, întrucât APIA - Centrul Județean Dâmbovița are personalitate juridică și poate sta în judecată ca titular cu drepturi depline.
S-a atașat, în copie, procesul-verbal nr. 1692/29.01.2014.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 09.09.2014, tribunalul a pus în discuția părților introducerea în cauză a APIA - aparat Central, în calitate de pârâtă, cererea fiind admisă.
La data de 03.10.2014, pârâta APIA - aparat Central a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență, aceleași motive ca și pârâta APIA - Centrul Județean Dambovita.
La data de 11.11.2014 reclamantul a depus borderou cu înscrisuri (filele 111-117).
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că cererea este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introdusă pe rolul acestui tribunal, reclamantul M. I. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 37P/24.02.2014 prin care parata APIA - Centrul Județean Dâmbovița a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APIA sub nr. 1692/29.01.2014, privind recuperarea unui debit în cuantum de 3.210,08 lei stabilit prin procesul-verbal nr._/05.12.2013.
Tribunalul reține că reclamantul, în anul 2012, pentru terenul pe care îl deține in proprietate și folosință pe teritoriul comunei Râu Alb, județul Dâmbovița, în suprafața de 2,62 ha teren, a beneficiat de sprijin financiar pentru a lucra terenurile respective.
APIA Centrul Județean Dâmbovița a procedat la verificarea dosarelor depuse de fermierul M. I. în toate campanile în care au fost depuse cereri de plata de către acesta, urmare a adresei nr._/04.10.2012 a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – aparat Central prin care s-a înaintat spre competenta soluționare APIA Centrul Județean Dâmbovița sesizarea nr._/17.09.2012 prin care s-au semnalat posibile nereguli privind dreptul de folosință al fermierului M. V I..
Urmare a acestor verificări, s-a încheiat Procesul-verbal de constatare nr. 1692/29.01.2014 prin care i s-a stabilit reclamantului un debit în sumă de 3210,08 lei (pentru Campania 2012 SAPS) reprezentând cheltuială neeligibilă.
Motivul reținut la încheierea Procesului-verbal de constatare, a fost acela ca beneficiarul M. I. a fost plătit conform deciziei de plată nr._/25.11.2012, însă urmare a analizării documentelor prezentate, s-a constatat că a primit o sumă necuvenită de 3210,08 lei.
Împotriva procesului-verbal de constatare nr. 1692/29.01.2014 reclamantul a formulat contestație ce a fost soluționată de APIA - Centrul Județean Dambovița, care a fost respinsă prin Decizia nr. 37P/05.03.2014.
Potrivit art. 4 alin. 1 din OMADR 246/2008, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată și alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.
Tribunalul reține că printre documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, se numără și adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.
Astfel, nu poate fi reținută motivarea din procesul-verbal de constatare nr. 1692/29.01.2014, de la punctul 5, în sensul că fermierul nu a putut face dovada documentelor justificative care să ateste dovada dreptului de folosință, ci numai dovada documentelor care fac dovada utilizării terenului, ceea ce ar trebui să conducă, în opinia pârâtei, la retragerea sprijinului financiar și la restituirea sumelor necuvenite.
Această motivare nu ține cont de textele invocate și de dispozițiile art. 4 alin. 1 din OMADR 246/2008, texte care fac vorbire de dreptul de folosința, fara a face distinctie între drept de folosința si utilizare.
Chiar din interpretarea gramaticală a art. 4 alin 1 din OMADR 246/2008, rezulta că document doveditor solicitat producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol, îl constituie adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.
Tribunalul constată că acest înscris a fost prezentat de reclamant (fila 113).
Tribunalul reține că, potrivit prevederilor OG nr. 28/2007 privind registrul agricol (art. 3 alin.1, art. 6 alin 2), registrul agricol are caracterul unui document oficial și constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile/asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice și/sau juridice care au teren în proprietate/folosință și/sau animale.
Caracterul oficial și de opozabilitate este confirmat chiar de către dispozițiile art. 4 alin. 1 din OMADR 246/2008, care dau adeverinței eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, puterea doveditoare a dreptului de folosință.
Față de cele expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 37P/24.02.2014 și a procesului-verbal nr. 1692/29.01.2014.
Potrivit art. 453 NCPC, pârâta va fi obligată și la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul M. I., domiciliat în . Jos, . Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 36, județul Dâmbovița, și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTEVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) – aparat central, având C._, cu sediul în București, .. 17, sector 2.
Dispune anularea deciziei nr. 37P/24.02.2014 și a procesului-verbal nr. 1692/29.01.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. P. L. N.
Red. PDC/NGL
5 ex. / 30.03.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 147/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 171/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
