Obligaţia de a face. Sentința nr. 147/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 4456/120/2014
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 147
Ședința publică din data de 3 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de către reclamanta I. A.-V., CNP_, domiciliată în ., .. 233, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13, și chematul în garanție M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, cu sediul în București, Sector 1, .. 28-30, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- la data de 11 noiembrie 2014 pârâta U. „S. Haret” București a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, precum și înscrisuri;
- la data de 26 noiembrie 2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta USH;
- la data de 28 noiembrie 2014 M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție.
- la data de 2 decembrie 2014 M. Educației Naționale a depus la dosar o nouă întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă;
- la data de 15 decembrie 2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de chematul în garanție M. Educației Naționale;
- la data de 16 decembrie 2014 pârâta U. „S. Haret” a depus la dosar note de concluzii;
În temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, instanța verificând competența de soluționare a cauzei, constată că este competent Tribunalul Dâmbovița, este competent material conform art. 10 alin. 1 și teritorial conform art. 10 alin. 3 din legea contenciosului administrativ.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 100, instanța reține că pe rolul Tribunalului Dâmbovița nu se află înregistrate alte cereri cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
Considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 9 octombrie 2014, reclamanta I. A.-V., CNP_, domiciliată în ., .. 233, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13, și chematul în garanție M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, cu sediul în București, Sector 1, .. 28-30, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, în termen de 30 zile de la pronunțarea hotărârii în prezenta cauza; chemarea în garanție a Ministerului Educației si Cercetării Tineretului si Sportului și obligarea acestuia să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii sub sancțiunea plații de 2000 lei penalități pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta învederează că este absolvență a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, din București, programul de studii L. și Literatură Engleză - L. și Literatură Spaniolă, cu durata de 3 ani, din cadrul Universității "S. Haret", în perioada 2006 -2009 și că a susținut și promovat Examenul de licență în sesiunea februarie 2010, în urma căruia i s-a eliberat Adeverința nr. 347/15.02.2010.
întrucât adeverința menționată avea termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la împlinirea acestui termen a solicitat decanului Facultății eliberarea diplomei de licență, însă U. a răspuns prin adresa înregistrată sub nr. 2029/2012 că nu poate să își onoreze obligațiile deoarece M. Educației nu a aprobat tipizarea formularelor de diplomă.
De asemenea, s-a arătat faptul ca din momentul înscrierii la facultate si până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata si Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, în sensul achitării taxelor de studiu, susținând si promovând toate examenele, inclusiv examenul de licența.
In aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub numărul 1405/21.05.2009, precum si art.20 alin. l din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, parata era obligata să îi elibereze reclamantei actele de studii completate.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404/07.03.2006, privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licența pentru anul 2006 - 2007, admiterea în invatamantul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate si specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective si dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de invatamant la distanță si cu frecvență redusa au funcționat si funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea învățământului nr. 84/1995 republicata care precizează faptul „ activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanță.
Totodată, formele de invatamant seral cu frecvență redusa si la distanta, pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi", U. „ S. Haret" având invatamant de zi autorizat / acreditat, poate organiza invatamant la distanță si frecvență redusa.
Potrivit art.60 (3) din Legea invatamantului nr.84/1995, republicata, „ Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente indiferent de forma de invatamant absolvita."
Se mai învederează faptul că reclamanta a fost admisa sa susțină examenul de licența în sesiunea februarie 2010, examen pe care 1-a promovat, iar ca atare Facultatea din cadrul Universității „ S. Haret" a recunoscut titlul de licențiat în Filologie, potrivit adeverinței de studiu eliberata.
Dispozițiile art. 361 alin 2 din Legea Educației publicata în Monitorul Oficial Partea 1, în data de 10.01.2011 prevede: „ la data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea invatamantului nr.84/1995, ... Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de invatamant la distanță sau cu frecvență redusa de a continua studiile la programe de studii de licența autorizate sa funcționeze " provizoriu sau acreditate, publicata în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 581/ 20 august 2009, precum si orice alte dispoziții contrare.
Având în vedere considerentele expuse, se solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulata.
În drept, au fost invocate Legea Invatamantutui nr. 1/2011, nr. 84/1995, republicata; Legea nr. 288/2004; art. 15 alin. 2 din Constituția României ; Legea nr. 554/2004.
Au fost depuse, în copie, adresa nr. 2092/08.11.2012 înaintată reclamantei de către pârâta USH; adeverința nr. 347/15.02.2010; Contract de studii Universitare de licență încheiat la 26.09.2008; Contract de studii încheiat la 11.09.2007; cartea de identitate reclamantă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 11 noiembrie 2014, în temeiul disp. art. 205 și art. 72 – 74 din noul Cod de procedură civilă, pârâta U. „S. Haret” a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, în sensul în care după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284/28.09.0007.
Se mai învederează faptul că s-a adresat Ministerului, prin adresele nr: 769/25.08.2009 ; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.010; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009; nr. 278/05.08.2010, prin care a solicitat sa fie data aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu s-a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Mai arată că în prezent se află în imposibilitatea practica de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS. Intrucat la data înscrierii reclamantei la cursurilor Universității S. Haret, M.E.C.T.S. avea posibilitatea potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995 ( în vigoare la acea data), sa invoce nelegalitati în organizarea de către USH a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula în acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Mai mult, MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității în învățământul Superior (ARACLS), înființata în baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca USH a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu Ministerului Educației, i se recunostea prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".
Se învederează instanței faptul ca adresele nr. 385/06.04.2009 ; nr. 769/25.08.2009 ; nr. 31/21.06.2010 ; nr. 557/12.10.2010 ; nr. 569/18.10.2010 ; nr. 573/26.10.2010 ; nr. 1054/03.02.2011 ; nr. 960/08.10.2009 ; nr. 278/05.08.2010, nr. 283/ 21.04.2010 ; nr. 6 / 10.06.2010 ; nr. 2l12/16.05.2011; nr. 930/14.12.2011; nr. 1613/24.01.2012; nr. 34/17.10.2012 emise către MECTS vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009 -2010, acestea fiind soluționate în parte, fara a se aproba tot necesarul de formulare tipizate si pe cale de consecința, se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome din vina MECTS.
Pentru aceste considerente si pentru faptul ca obligația USH de a emite diploma de licența este subsecventa obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, în conformitate cu dispozițiile art.72 - 74 din noul Cod de procedură civilă, art. 18 coroborate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, formulează prezenta cerere de chemare în garanție a M.E.N. prin ministru, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamantă, absolvent al Facultatii de Științe Juridice si Administrative, precum si la plata tuturor sumelor solicitate USH cu orice titlu, de către reclamantă.
De asemenea, în temeiul art.453 din noul Cod de proc. civila se solicită cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat conform documentelor atașate (extras de cont, contract asistență juridică), taxa timbru si timbru judiciar.
U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr.693/2003 si HG nr.676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență; drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatica și altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr.84/1995, activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusa si la distanță. Formele de invatamant seral, cu frecvență redusa si la distanță pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri de zi" U. S. Haret având invatamant la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.
In aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art.2 ca "Admiterea în învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art.8 se prevede ca ,,Formele de invatamant cu frecvență redusa sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective si dispun de departamente specializate."
Se mai învederează instanței faptul ca și-a îndeplinit obligația legala de a emite adeverința de studii pentru reclamantă si a făcut demersuri către M. Educației, Cercetarii,Tineretului si Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor. În acest sens, prin mai multe adrese a solicitat sa fie data aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Adresele emise de USH nr. 385/06.04.2009 ; nr. 769/25.08.2009; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010: nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009; 278/05.08.2010, către Minister vizează actele de studii pentru 2009, însa ele au fost soluționate în parte, fara a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, si pe cale de consecința, se află în imposibilitatea de a le elibera tuturor absolvenților diploma de licența, din vina chematului în garanție.
Se mai arată că asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, în cauzele nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._/2/2010, nr._, nr._, în sensul admiterii cererii USH de chemare în garanție a MECTS - irevocabil,
Au fost invocate art. 18din Legea nr. 554/2004 si art. 72 – 74, art. 453 din noul Cod de procedură civilă.
Au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: factura nr. 219/04.11.2014; OP nr. 1507/05.11.2014; contract de asistență juridică . Nr._/04.11.2014; Tabel cu adresele emise de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de U. S. Haret; adresele nr. 385/06.04.2009; 769/25.08.2009; 557/12.10.2010; 31/21.06.2010; 562/18.10.2010; 573/26.10.2010; 1054/03.02.2011; 278/05.08.2010; 960/08.10.2009, adresele nr._/F/25.10.2010;_/21.06.2010;_/29.11.2010 înaintate către Romdidac SA de către M. Educației Naționale; deciziile nr. 5656/24.11.2011, nr. 5386/15.11.2011, nr. 5722/29.11.2011, nr. 2533/22.05.2012 ; nr. 628/08.02.2012, nr. 953/23.02.2012 pronunțate de ÎCCJ.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 26 noiembrie 2014 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta USH, prin care solicită respingerea susținerilor ca neîntemeiate, precum și să se constate, contrar susținerilor acesteia, că nu și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea față de ea întrucât în locul diplomei de licență a eliberat un înscris (adeverință) cu termen de valabilitate determinat, situație care i-a produs și îi produce în continuare prejudicii materiale întrucât nu îi este recunoscută calitatea de licențiat în „Filologie”.
De asemenea, arată că deși a făcut numeroase demersuri privind încadrarea sa pe un post care prevede studii superioare în domeniul filologiei, din cauza lipsei diplomei de licență aceste încercări au fost sortite eșecului.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, solicită admiterea acesteia și obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor cu regim special, constând în diploma de licență și suplimentul la aceasta.
La data de 28 noiembrie 2014, M. Educației Naționale București, conform prevederilor art.205 - 208 Cod procedura civila, în calitate de chemat în garanție, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a arătat că prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților -indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. „S. Haret" si nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în niciun moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care în dosarul nr._ respinge ca netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contractul de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligatii contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lege, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
În ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține "pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-1 transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor care s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, convingerea reclamanților, în sensul că U. „S. Haret" era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Ori, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice.""""
Având în vedere cele de mai sus, instanța în mod temeinic și legal reține că nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității spiru Haret.
Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Astfel, având in vedere cele mai sus menționate, se poate concluziona ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a înaintat MEN).
Faptul ca U. „S. Haret" a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul părtii potrivnice susține ca ar fi trebuit sa o faca M.E.N. nu este justificata, deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberării adeverințelor respective.
În ceea ce privește cererea de chemare in garanție, arată că potrivit prevederilor art. 72 Cod proc. civilă (art. 60 C.P.C.) "partea interesată poate să cheme in garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri."
Partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
În doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Față de aceste aspecte, învederează faptul că între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică, nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Se mai precizează că atribuțiile și competențele M.E.N. sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Se solicită a se constata că pârâta U. ""S. Haret" solicita de fapt instanței de judecată să oblige M.E.N. sa aprobe tipărirea de formulare cu regim special, respectiv diplome de licența si suplimente la acestea, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare, din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Se solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată fața de M.E.N.
În drept, au fost invocate Codul de procedură civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr.88/1993, Legea nr.288/2004, OUG nr. 75/2005, OMECT 2284/2007, HG nr. 185/2013 .
În conformitate cu prevederile art. 223 Cod procedură civilă se solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 15 decembrie 2014 reclamanta I. A. V. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de M. Educației Naționale, prin care a solicitat respingerea susținerilor acesteia ca neîntemeiate, apreciind ca neîntemeiate susținerile MEN că a susținut examen de licență la o instituție de învățământ care nu era acreditată în acest scop.
Referitor la susținerile MEN că U. nu a îndeplinit criteriile privind calitatea studiilor organizate, reclamanta apreciază că aceasta nu trebuie să aducă atingere intereselor legitime ale subsemnatei, cu atât mai mult cu cât MEN sau Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior aveau la îndemână, potrivit OUG nr. 75/2005, posibilitatea inițierii unei proceduri administrative de verificare a instituției de învățământ, iar în condițiile în care se constatau nereguli să propună, în temeiul art. 6 din legea nr. 443/2002, încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
În condițiile în care nu a fost demarată o asemenea procedură, invocarea calității slabe a învățământului furnizat de către U. „S. Haret” este lipsită de temei și nu trebuie să fie imputată absolvenților instituției în cauză.
De asemenea, reclamanta consideră că U. „S. Haret” a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze forme de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă pentru domeniile pentru care era acreditată, inclusiv pentru specializarea subsemnatei și față de împrejurarea că după încheierea perioadei de monitorizare nu au fost sesizate nereguli, aspecte față de care solicită înlăturarea susținerilor MEN formulate prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție.
Prin note de concluzii, formulate la data de 16.12.2014, U. S. Haret, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție, reiterând susținerile din întâmpinare și cererea de chemare în garanție.
Au fost invocate dispozițiile art. 223 și art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a 2-a.
Tribunalul, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, formulată atât de reclamanta I. A.-V., cât și de pârâta U. S. Haret, în raport de dispozițiile art. 72 și următoarele Cod procedură civilă, admite în principiu această cerere, având în vedere următoarele considerente: prin cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret, a Ministerului Educației Naționale, s-a solicitat „aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod procedură civilă, „partea interesată poată să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri, iar art. 64 alin. 2 Cod procedură civilă, „după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată”, care potrivit alin. 2 poate fi atacată cu fondul, dispoziții ce sunt aplicabile și cererii de chemare în garanție potrivit art. 74 alin. 2 Cod procedură civilă. În speța de față, tribunalul constată că pârâta, U. S. Haret a formulat o cerere de chemare în garanție admisibilă în principiu, prin urmare respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de M. Educației Naționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că solicitarea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamanta I. A. V., a chemat în judecată pe pârâta U. „ S. Haret", solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, în termen de 30 zile de la pronunțarea hotărârii în prezenta cauza; chemarea în garanție a Ministerului Educației si Cercetării Tineretului si Sportului, pentru recunoașterea diplomei de licența, precum si obligația aceluiași chemat în garanție, prin Ministru, în vederea aprovizionării tipizării formularului de diploma de licența pentru reclamanta în termen de 30 zile de la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii sub sancțiunea plații de 2000 lei penalități pe zi de întârziere.
În fapt, reclamanta a urmat cursurile Facultății deLimbi și Literaturi Străine din București, forma de învățământ ID (învățământ la distanță), în perioada 2006 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea februarie 2010, iar în urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința de licență nr. 347/15.02.2010.
Această situație de fapt este confirmată prin înscrisurile depuse de reclamant la dosar, respectiv adeverința de licență nr. 347/15.02.2010 eliberată de pârâta în cauză.
Reclamanta I. A. V. a supus analizei instanței de contencios administrativ, în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 554/2004, pretinsul refuz nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” de a soluționa cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență aferentă studiilor absolvite.
Refuzul pârâtei U. „S. Haret” vizând soluționarea cererii formulată de reclamantă, apare ca fiind exprimat în mod explicit prin adresa nr. 2092/08.11.2012 emisă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, pârâta justificând neîndeplinirea obligației solicitată de reclamantă prin lipsa formularelor cu regim special al diplomelor de licență, ca urmare a refuzului Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea unor astfel de formulare.
Prin urmare, dată fiind evidenta interdependență dintre, obligația solicitată a fi impusă pârâtei prin cererea formulată de reclamant și obligația solicitată a fi impusă chematului în garanție prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, tribunalul are a analiza în ce măsură refuzul conjugat al pârâtei cu cel al chematei în garanție, care au condus la neeliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta pentru reclamant, în raport de justificările date și de dispozițiile legale incidente, are sau nu caracterul unui refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2, alin. 2, raportat la art. 2, alin. 1, lit. i din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul constată ca fiind incidente următoarele dispoziții legale în vigoare pentru perioada de timp în care reclamanta a urmat cursurile la specializarea Filologie în forma ID organizată de pârâtă:
Dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 potrivit cu care „Activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu recventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri de zi”.
Dispozițiile art. 5, alin. 3 și 4 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, potrivit cu care „(3) M. Educației și Cercetării actualizează periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) Universitățile pot organiza, cu finanțare din resurse proprii, și studii în alte specializări decât cele prevăzute la alin. (3), cu respectarea procedurilor de autorizare și acreditare”.
Dispozițiile art. 35, alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, potrivit cu care „(1) Pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare numai instituțiile de învățământ superior autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate. (2) Desfășurarea activităților de învățământ preuniversitar și universitar, precum și eliberarea actelor de studii in alte condiții decât cele prevăzute prin prezenta ordonanță de urgență atrag răspunderea civila, contravențională sau penala, după caz”.
Dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1214/2000, privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță în învățământul superior, potrivit cu care „Sunt abilitate sa organizeze ID in specializari determinate institutiile de invatamant superior - universitati, facultati, colegii acreditate sau care au obtinut acreditarea in acest scop”, iar potrivit disp. art. 19, alin. 3 “acreditarea programelor ID se face prin hotărâre a guvernului pe baza raportului Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare, avizat de M.E.N”.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ord. M.E.N. nr. 2284/2007 privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, potrivit cu care „Instituțiile de învãțãmânt superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate sã funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”, iar potrivit disp. art. 7 „Formularele actelor de studii sunt tipãrite și difuzate, în condițiile legii, de cãtre unitatea de specialitate desemnatã de MECT, unitate care poartã întreaga rãspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securitãții tipãririi și pãstrãrii formularelor pânã la ridicarea acestora de cãtre instituțiile beneficiare”.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt expusă, reținând și faptul că forma de învățământ ID organizată de pârâta U.S.H și absolvită de reclamantă, nu era una acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu în condițiile legii, nefiind menționată în nici una din Hotărârile de Guvern privind structurile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior (a se vedea HG nr. 916/2005, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008), Tribunalul constată că refuzul pârâtei M.E.N., în avizarea tipăririi formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la aceasta, refuz care a condus la imposibilitatea eliberării de către pârâta USH a actelor de studii solicitate de reclamant, nu este nicidecum unul nejustificat, în sensul disp. art. 2, alin. 1, lit. i și art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acestei soluții, Tribunalul reține și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat produs de Decizia nr. 3306/08.06.2011 dată de Î.C.C.J. a României într-un litigiu purtat între pârâta și chematul în garanție din prezenta cauză, hotărâre prin care Î.C.C.J. a statuat că, „faptul că în cadrul unei universități există un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată, a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege”.
Prin urmare, culpa evidentă a pârâtei USH în neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale care îi reveneau față de reclamantă în urma încheierii contractelor de studii cu aceasta, culpă cauzată exclusiv de organizarea de către pârâtă a unor cursuri universitare într-o formă de învățământ care nu a fost acreditată ori autorizată să funcționeze provizoriu în condițiile legii, având drept consecința imposibilitatea eliberării actelor de studii aferente, nu poate fi imputată pârâtei M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și nu poate conduce nici la admiterea cererii formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Nici susținerile pârâtei legate de pretinsa îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de control care reveneau Ministerului în domeniul verificării legalității și calității învățământului superior, nu pot conduce la o altă soluție, nefiind admis ca efectele produse printr-o stare de nelegalitate, chiar favorizată de o eventuală lipsă de control din partea instituției abilitate, să fie înlăturate printr-o altă nelegalitate, aceea a eliberării unei dimplome de licență pentru o formă de învățământ neacreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
O soluție contrară ar conduce la eliberarea unor acte de studii de nivel superior (diplomă de licență), în condițiile parcurgerii unor cursuri pretins a fi fost organizate la nivel universitar, fără respectarea condițiilor legale în ceea ce privește evaluarea îndeplinirii standardelor minime de calitate pentru respectiva formă de învățământ.
Ca atare, în aceste circumstanțe, neîndeplinirea culpabilă de către pârâta U. S. Haret a obligațiilor asumate față de reclamantă prin încheierea contractelor de studii, nu va putea fi valorificată de către aceasta din urmă prin obținerea actelor de studii solicitate, răspunderea pârâtei putând însă fi atrasă, civil sau după caz, penal, potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 35 alin. 2 din OUG nr. 75/2005, pentru eventualul prejudiciu produs reclamantei prin organizarea unei forme de învățământ neacreditată ori neautorizată să funcționeze provizoriu.
În raport de aceste considerente Tribunalul va respinge atât cererea formulată de reclamanta I. A. V. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de către pârâtă.
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea principală formulată de către reclamanta I. A.-V., CNP_, domiciliată în ., .. 233, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13, și chematul în garanție M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, cu sediul în București, Sector 1, .. 28-30, având ca obiect „obligația de a face”.
Admite în principiu cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. M.D.
Tehnored. R.O.
5 ex./02.03.2015
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 172/2015. Tribunalul... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 138/2015.... → |
|---|
