Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 172/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 172/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 4391/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 172
Ședința publică din: 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul U. M. cu domiciliul în Fieni, ., județ Dâmbovița și domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. Marilis C., cu sediul în Răzvad, ., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Prahova, .. 22, județ Prahova, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, având ca obiect restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, în cuantum de 5906 lei, actualizată cu dobânda legală.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 300 lei, cu chitanța nr._/15.10.2014, fila 28 din dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul, reprezentant convențional de avocat D. Marilis, în baza împuternicirii avocațială nr._/2013, fila 6 din dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței stadiul procedurii, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, la data de 18.11.2014 fiind depusă la dosar întâmpinarea din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, după care:
Reprezentanta reclamantului arată că nu are alte cereri de formulat, iar în legătură cu competența instanței sesizate solicită să se constate că Tribunalul Dâmbovița este instanța competentă teritorial și material să judece litigiul dedus judecății.
Tribunalul, în temeiul art. 131 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 76/2012, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 10 din Legea nr 554/2004.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința restituirii taxei pentru emisii poluante, achitată de reclamant la data de 27.01.2012, în cuantum de 5906 lei, cu dobânda legală aferentă și cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.38/10.02.2015, în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța, considerându-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul U. M. a chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. Pentru Mediu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 5906 lei, actualizată cu dobândă legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Skoda O., fiind obligat să achite în baza Legii nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante în cuantum de 5906 lei.
Reclamantul susține că a solicitat restituirea taxei pe care a achitat-o, însă răspunsul primit a fost unul negativ.
Întrucât plata taxei s-a făcut sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012, se apreciază că, în mod nelegal a fost percepută, iar fără achitarea acestei reclamantul nu ar fi putut înmatricula autohvehiculul în circulație. Se susține că, dispozițiile în baza cărora s-a încasat taxa intră în contrdicție flagrantă cu prevederile legale comunitare, în condițiile în care mașina a fost achiziționată dintr-o țară membră a UE, unde a mai fost o dată înmatriculată, fiind un bun second hand.
Reclamantul susține că, caracterul discriminatoriu al Legii nr. 9/2012 rezidă și din faptul că normele referitoare la obligativitatea achitării acestei taxe de către toți cumpărătorii autovehiculelor second hand, au fost suspendate de la aplicare (conform OUG nr. 1/2012) astfel încât prevederile Legii nr. 9/2012 intrau încontradictoriu cu prevederile art. 110 din Tratatul UE, înscriindu-se practic în aceeași notă cu OG nr. 50/2008. D. urmare, legiuitorul intern a continuat să ignore dispozițiile hotărârilor C.E.J din 7 aprilie 2011, 7 iulie 2011 și 13 iulie 2011, dar mai ales pe cele ale deciziei nr. 24 din 14.11.2011 a ICCJ.
Se impune astfel ca instanța să facă aplicarea, în temeiul principiului supremațieii dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare a Comunității Europene) dispozițiilor comunitare, pentru următoarele considerente:
Efectul direct al prevederilor Tratatului a fost cosacrat prin jurisprudența Curții Europene de Justiție ce a statuat „Comunitatea Europeană constituie o nouă ordine de drept în dreptul internațional, pentru a cărei funcționare statele și-au limitat drepturile suverane în anumite domenii și ai cărei subiecți nu sunt doar statele membre ci și cetățenii acestora. În mod independent de legislația statelor membre, legistația comunitară nu impune doar obligații asupra persoanelor, ci este menită să le confere acestora și drepturi, care devin parte constitutivă a patrimoniului juridic. Aceste drepturi apar nu doar acolo unde ele sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și în urma unor obligații pe care Tratatul le impune în mod clar persoanelor, precum și statelor membre și instituțiilor comunitare”.
Mai mult, la 7 aprilie 2011, prin hotărârea pronunțată, Curtea Europeană de Justiție, a arătat că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Prin achitarea acestei taxe pentru autovehiculele second hand achiziționate din țările membre ale UE, a fost creată o discriminare față de situația similară în care se afla un cetățean român care nu achita această taxă pentru un autoturism identic (second hand) pe care l-a achiziționat în România de la o altă persoană.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, în urma aderării țării noastre la UE, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne, iar potrivit art. 25 din tratat „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent”.
Față de cele menționate, se solicită admiterea acțiunii și restituirea taxei nelegal percepută, cu dobânda fiscală potrivit art. 120 alin. 7 și art. 124 alin. 2 din OG nr. 92/2003, până la data plății efective.
Au fost anexate cererii, următarele înscrisuri, în copie: carte de identititate reclamant; certificat de înmatriculare al autoturismului; carte de identitate a vehiculului; documente de proveniență ale autoturismului ;certificat de înmatriculare partea a II a, tradus în limba română; chitanța nr._/17.11.2011 și factura nr._/17.11.2011; contract de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit; chitanța ., nr._/27.01.2012; decizia nr. 3064/26.01.2012; adresa nr. 6891/9.04.2014 emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc P..
La data de 18.11.2014, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, susținând că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat în vigoare la 13.01.2012, prin Legea nr. 9/2012, la data intrării ei în vigoare abrogându-se OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Se susține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012, „(1) prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxe; (2) taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea refinanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”
În conformitate cu art. 9 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „(1) suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze sau să transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila prevăzută în anexa nr. 4” articolul 10 din același act normativ precizează că: „stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Astfel, se reține că, reclamanta, în contestația formulată, nu face referire la o eventuală diferență de depreciere față de anexa 4 din lege și nici nu contestă modul de calcul al taxei și/sau modalitatea de aplicare de către organele fiscale a legislației în materie, ci solicită anularea deciziei de calcul pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, raportat la nelegalitatea legii nr. 9/2012, care în opinia acesteia încalcă prevederile art. 110 din TFUE, având caracter discriminatoriu.
Pârâta susține că prin . Legii nr. 9/2012, nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
Totodată, se solicită respingerea capătului de cerere privind calculul dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 5906 lei, cu chitanța nr. TS5, nr._/27.01.2012, iar autovehiculul marca Skoda O., nr. identificare TMBBS61Z_, a fost înmatriculat pentru prima oară la data de 20.10.2006, în Germania, așa cum rezultă din înscrisul depus de reclamant, la fila 15 din dosar.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cererea fiind înregistrată sub nr. 6761/7.04.2014 la Serviciul Financiar Orășenesc P., astfel cum rezultă din răspunsul aflat la fila 25 din dosar..
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul a achitat suma de 5906 lei:
” (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria .autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013. Prin urmare, ca urmare a suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt în circulație.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, instanța reține că Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față.
Astfel, art. 110 din TFUE vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezultă din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele care provin din alte state membre UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În consecință, întrucât, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei pentru emisiile poluante (27.01.2012) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Se vor avea în vedere și dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, pârâții urmând a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea așa cum a fost formulată de reclamantul U. M. cu domiciliul în Fieni, ., județ Dâmbovița și domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. Marilis C., cu sediul în Răzvad, ., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Prahova, .. 22, județ Prahova, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, cu cheltuieli de judecată și, în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma solicitată de 5906 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală aferentă de la data plății (27.01.2012) și până la data restituirii efective și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată in ședința publică din 10.02.2015.
Președinte Grefier
A. L. B. D. D.
Red. ALB/tehnored. ALB
7 ex./ 9.03.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 147/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
