Obligaţia de a face. Sentința nr. 231/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 231/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 5350/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 231
Ședința publică din data de 05.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
GREFIER: J. C.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanta G. G. cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița, și domiciliul ales la CA A. P. în Târgoviște, Clădirea City Center, . 3A, camera 51, . în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția G. Regională Fiscală Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr 166, județ Dâmbovița.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei conform chitanței nr_/16.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată acordat în cauză, la dosar fiind depusă de către apărătorul reclamantei cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare, după care:
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamanta, prin avocat A. P., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat având cuvântul pe aspectul probelor, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar suplimentar depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, răspunsul pârâtei în cadrul procedurii prealabile. Din răspunsul oferit rezultă că deși în cursul anului 2012 a fost transmisă către DGFP o adresă prin care se solicita comunicarea numelor tuturor funcționarilor publici îndreptățiți să primească clase de salarizare, conducerea instituției a apreciat că nu este necesar comunicarea unei asemenea liste, fiind încălcate prevederile legale. Pentru anul 2013 reclamanta a efectuat singură demersurile necesare acordării claselor de salarizare, însă acestea nu au fost acordate decât pentru anul 2013, nu și pentru trecut, respectiv noiembrie și decembrie 2011 și anul 2012. Apreciază că refuzul instituției pârâte de a acorda clasele de salarizare este un abuz, atât timp cât este vorba de un drept legal al reclamantei.
Față de cele relatate solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la acordarea reclamantei a claselor de salarizare suplimentare, respectiv pentru lunile noiembrie și decembrie 2011 cele 8 clase de salarizare suplimentare, iar pentru anul 2012, acordarea celor 25 de clase de salarizare suplimentară. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr 104/05.03.2015, privind onorariul de avocat.
T R I B U N A LUL
Asupra contenciosului administrativ de față:
Reclamanta G. G., având calitatea de funcționar public, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția G. Regională Fiscală Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să –i acorde majorări salariale de 8 clase de salarizare suplimentare aferente anului 2001, iar pentru anul 2012, acordarea celor 25 de clase de salarizare suplimentară.
În motivarea cererii, reclamanta a arătata că, deși în cursul anului 2012 a fost transmisă către DGFP o adresă prin care se solicita comunicarea numelor tuturor funcționarilor publici îndreptățiți să primească clase de salarizare, conducerea instituției a apreciat că nu este necesar comunicarea unei asemenea liste, fiind încălcate prevederile legale. Pentru anul 2013, se mai arată că, reclamanta a efectuat singură demersurile necesare acordării claselor de salarizare, însă acestea nu au fost acordate decât pentru anul 2013, nu și pentru trecut, respectiv noiembrie și decembrie 2011 și anul 2012. Apreciază că refuzul instituției pârâte de a acorda clasele de salarizare este un abuz, atât timp cât este vorba de un drept legal al reclamantei.
În probațiune, s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar suplimentar s-a depus răspunsul pârâtei în cadrul procedurii prealabile.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând prevederile art. 4 din HG nr. 595 din 13 mai 2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, apreciind că „ pentru personalul care se încadrează în una dintre structurile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. b la stabilirea drepturilor salariale se acordă o majorare de 25 de clase de salarizare suplimentare până la prima evaluare a performanțelor profesionale realizate în condițiile legii.
Astfel, prin decizia nr.25 din data de 27 iunie 2012 personalul care lucra in cadrul compartimentului de verificare a achizițiilor publice a primit 8 clase de salarizare suplimentare conform H.G. nr.595/2009, modificata prin HG.nr.1150/2011 de la data aplicării H.G.nr. 1150/2011,( text in vigoare de la data de 21 iunie 2013).
In conformitate cu prevederile art. 7 lit.a din același act normativ: „ După evaluarea activității/performanțelor profesionale individuale a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1), realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile pentru funcțiile publice sau funcțiile contractuale bugetare pe care le ocupă, numărul de clase de salarizare succesive cu care poate fi majorat salariul de bază poate fi menținut, crescut, diminuat ori neacordat, până la următoarea evaluare, după cum urmează: în cazul obținerii calificativului "foarte bine", respectiv a calificativului "corespunzător", în cazul personalului debutant, majorarea salarială va fi de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută..."
Întrucât avizul prevăzut de lege a fost obținut dupa data de finalizare a rapoartelor de evaluare a performantelor profesionale individuale aferente anului 2011, precum si a precizărilor din scrisoarea Ministerului Afacerilor Europene nr. 1699/16.03.2012, prin care transmite considerente la scrisoarea MFP din 07.03.2012 la punctul c)" consideram ca începând cu data intrării in vigoare a Hotaririi Guvernului nr.1150/2011, personalul UCVAP poate beneficia de o majorare a salariului de baza cu 8 clase de salarizare suplimentare, conform art 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr.595/2009, pana la prima evaluare a performantelor profesionale realizata in condițiile legii au fost acordate cele 8 clase de salarizare prevăzute de lege.
Prima evaluare după acordarea acestor drepturi este cea aferenta anului 2012 a cărei finalizare a fost făcuta pana la 31 ianuarie 2013 data după care au fost acordate cele 25 clase de salarizare.Consideră ca pentru anul 2012 nu se pot acorda 25 de clase de salarizare fiind primul an de activitate a cărei evaluare a fost finalizata in anul 2013.
Având in vedere considerentele expuse mai sus, solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondata precum și plata dobânzii legale aferenta drepturilor suplimentare stabilite ca neavand temei legal.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că acțiunea următoarele:
Legea nr. 490/2004 a recunoscut, în principiu, posibilitatea acordării unor sporuri salariale persoanelor angajate în raporturi de serviciu cu autoritățile publice pentru gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României și a prevăzut la art. 1 alin. (3) faptul că, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Secretariatul General, se vor stabili structurile care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate prin Fondul de Solidaritate al U.E., numărul și structura posturilor, criteriile de încadrare a personalului pe funcții specifice și procentul ce urmează a fi acordat personalului potrivit art. 1 și art. 2, în funcție de rezultatele activității proprii, corespunzător atribuțiilor din fișa postului.
În acest context a fost emisă H.G. nr. 595/2009, care la art. 1 a identificat sfera activităților inerente gestionării asistenței financiare comunitare, iar la art. 2 a prevăzut în concret condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească personalul căruia îi poate fi recunoscut un astfel de drept.
Aceeași hotărâre de Guvern a stabilit procedura de recunoaștere a acestor drepturi, reglementând în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, alături de alte autorități publice, prerogativa verificării conformității, pe calea avizului, a îndeplinirii condițiilor pentru activarea dreptului recunoscut de dispoziția cu forță juridică superioară, în aplicarea căreia a fost emisă.
Potrivit art.4 din HG nr.595/2009 actualizata (2015) „(1) Pentru personalul care se încadrează în una dintre structurile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), la stabilirea drepturilor salariale se acordă o majorare de 25 de clase de salarizare suplimentare până la prima evaluare semestrială a activității/performanțelor profesionale individuale”, iar conform alin.8 din acelasi text de lege „(8) Majorarea salarială se aplică de la data încadrării în funcție, dar nu înainte de data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 260/2009, cu condiția obținerii avizului Ministerului Fondurilor Europene sau al Ministerului Finanțelor Publice, după caz.
Potrivit actelor de la dosar avizul prevăzut de lege a fost obținut in 2012, iar evaluarea a fost finalizata la 31 ianuarie 2013. Tribunalul retine ca in cazul de fata au fost indeplinite conditiile prevazute de lege pentru acordarea acestor clase de salarizare. Astfel, obtinerea acestui aviz atragea obligatia pentru parata, asa cum reiese din textele de lege mai sus aratate, de a acorda majorarea prevazuta de lege de la data incadrarii in functie, respectiv noiembrie 2011-decembrie 2012, chiar daca indeplinirea tutror conditiilor legale a avut loc in ianuarie 2013, avand in vedere tocmai faptul ca personalul respectiv a desfasurat activitatile respective pentru care a fost acordata aceasta majorare salariala. In ceea ce priveste dobanzile solicitate, acestea nu pot fi acordate, deoarece textul de lege lasa posibilitatea acordarii acestor drepturi suplimentare la indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de lege in mod retroactiv, fara sa prevada si calcularea vreunor accesorii.
Pentru toate aceste considerente, instanta urmeaza a admite in parte cererea si a obliga pârâta să acorde reclamantei clasele de salarizare suplimentare prev. de art. 4 și 7 din HG nr.595/2009 aferente noiembrie 2011- decembrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta G. G. cu domiciliul în Târgoviște, str ., ., ., județ Dâmbovița, și domiciliul ales la CA A. P. în Târgoviște, Clădirea City Center, . 3A, camera 51, . în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția G. Regională Fiscală Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr 166, județ Dâmbovița
Obligă pârâta să acorde reclamantei clasele de salarizare suplimentare prev. de art. 4 și 7 din HG nr.595/2009 aferente anului 2011-2012.
Obligă pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 05 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. B. J. C.
Red B.G/4ex/06.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 228/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 242/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
