Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 6081/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 699
Ședința publică de la data de 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte:
D. M. E.
Judecător:
C. G.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-petent I. I., domiciliat în Târgoviște, .. 37, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2452/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
Cererea de apel este timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței ., nr._(5)/14.04.2015, aflată la dosarul cauzei – fila nr. 19.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimat, consilier juridic P. I., care depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare nr._/07.09.2015, lipsă fiind apelantul.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, declarându-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile deschise asupra apelului.
Intimatul prin consilier juridic având cuvântul, arată că apelantul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ca neavând un temei legal, însă nu a precizat care a fost neregularitatea pentru care acest proces verbal de contravenție nu ar avea fundament legal. Acesta susține că se afla în autovehicul și că sancțiunea ar fi fost aplicată în mod nelegal, însă la dosar există o fotografie în care apelantul apare în afara autovehiculului și nu în autovehicul cum susține acesta în încercarea sa de a găsi un loc de parcare. De altfel, fapta a fost constată în mod direct și nemijlocit de agentul constatator, iar dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă apelantului îi revine obligația să probeze ceea ce susține în procesul civil, iar până la acest moment nu a depus nicio probă care să-i susțină afirmațiile. Proba de la dosar – fotografia, cât și constatarea directă, relevă faptul că apelantul a oprit, astfel că a comis fapta, astfel că solicită anularea apelului astfel cum a fost formulat de apelant.
Tribunalul, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6.081/315/28.06.2013 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, petiționarul I. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 18.06.2013, în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Poliția Municipiului Târgoviște – Biroul Rutier, arătând doar că motivele plângerii urmează să le depună în termenul legal de contestare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în dublu exemplar, pentru comunicare, atașând copiile procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat și cărții sale de identitate.
În data de 16.07.2013 petiționarul a formulat motivele plângerii contravenționale, solicitând admiterea acesteia, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat și a măsurii aplicate, respectiv, a amenzii în cuantum de 150 de lei, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal contestat agentul constatator a reținut în culpa sa faptul că: „a oprit în mod voluntar auto marca Renault cu nr._ la mai puțin de 5 metri de colțul intersecției cu . săvârșită fiind prevăzută de art. 142/1/f din H. G. nr. 1.391/2010 și sancționată cu amendă în cuantum de 150 lei”; amenda aplicată nu are fundament legal, situația de fapt reținută în sarcina sa fiind una total contrară celei anterior expuse; în data și locul menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, se regăsea în autoturismul proprietate personală anterior descris, încercând să identifice un potențial loc de parcare în zona arondată străzii B. G., motorul fiind pornit, ocazie cu care a fost abordat în mod impertinent și surprinzător de către agentul constatator al intimatului; în ciuda insistențelor și explicațiilor pe care le-a prezentat acestuia, în sensul că nu a intenționat oprirea autoturismului și părăsirea acestuia ci doar a staționat în sensul celor descrise mai sus, reprezentantul intimatului i-a solicitat prezentarea documentelor de identitate și de identificare ale autoturismului, amenințându-l cu o posibilă sancțiune, pe care i-a și aplicat-o într-un final, de altfel; consideră că oprirea neregulamentară reținută în actul contestat presupune fără îndoială poziționarea autoturismului în raza celor 5 metri din apropierea unei intersecții, prevăzută de normele legislative, și nu poate echivala cu o staționare temporară (circa 10 secunde) justificată de împrejurările insuficienței locurilor de parcare și evitarea congestionării traficului, așa cum a fost în cazul său; suntem în prezența unei staționări ce presupune o perioadă scurtă de timp, și nu a unei opriri neregulamentare, poate și pentru simplul argument că agentul constatator a fost în situația în care a identificat proprietarul contravenient și nu a așteptat sosirea acestuia la autoturism; opinează faptul că distanța aproximată a reprezentantului intimatului a fost raportată în mod eronat și nu a fost certificată cu instrumente omologate și verificate metrologic de către instituții specializate ci dimpotrivă, cu o cameră foto din dotarea aparatului telefonic personal, pe care acesta îl posedă; nu și-a permis impertinența de a solicita agentului constatator vizualizarea pozelor asupra acestui eveniment, având bănuiala și temerea deopotrivă că ar fi regăsit în arhiva aparatului foto/telefon și alte imagini, care țin de intimitatea acestuia; în concluzionarea celor prezentate, a solicitat admiterea prezentei plângeri, anularea procesului-verbal atacat, cât și a măsurii aplicate, respectiv, a amenzii în cuantum de 150 de lei.
În drept, petiționarul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile legale arătate în aceasta, arătând și că probele cu care înțelege să își dovedească plângerea sunt înscrisuri (proces-verbal), atât cele depuse în dosarul cauzei, cât și cele ce vor fi depuse de intimat, precum și orice alt mijloc de probă ce poate rezulta din dezbaterea părților.
Intimatul a formulat întâmpinare în data de 15.10.2013, sub nr. 219.710/10.10.2013, prin aceasta solicitând respingerea plângerii și, pe fond, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 18.06.2013, încheiat de agentul constatator V. A.-B. din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște - Biroul Rutier, care l-a sancționat contravențional pe petiționar, cu amendă în cuantum de 150 de lei, deoarece în data susmenționată, în jurul orei 07,50, acesta a oprit în mod voluntar autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ la mai puțin de 5 metri de colțul intersecției cu . prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 142 alin. 1 lit. f din H. G. nr. 1.391/2006 raportate la dispozițiile art. 99 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, rep.
În aceeași întâmpinare se mai arată că petentul solicită anularea procesului-verbal de contravenție, însă intimatul solicită să se constate că: în cauza de față agentul constatator a constatat fapta contravențională în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, observând că reclamantul a oprit neregulamentar autovehiculul; totodată, agentul constatator a efectuat o fotografie cu telefonul mobil în care se poate observa că reclamantul era oprit pe sensul opus și era în afara autovehiculului, și nu în interior, căutând un loc de parcare, așa cum pretinde acesta; contrar celor susținute de reclamant, acesta nu a fost sancționat pentru staționare neregulamentară ci pentru oprire neregulamentară; mai mult, așa cum se poate observa și în fotografia pe care o depune în dosar, în zona respectivă nu se observă nicio zonă amenajată pentru parcarea autovehiculelor; reclamantul pretinde că distanța față de intersecție ar fi trebuit măsurată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic de către instituții specializate, însă reclamantul nu arată ce acte normative reglementează o asemenea obligație și care sunt acele instituții obligate; polițistul rutier nu este obligat de niciun act normativ să măsoare cu ruleta sau cu un alt instrument de măsurare distanța între intersecție și locul unde contravenienții opresc autovehiculele neregulamentar; este de observat că reclamantul nu aduce nicio probă cu care să-și susțină afirmațiile, în vreme ce procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate, fiind un act autentic, încheiat de un reprezentant al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Tot în întâmpinare s-a mai arătat că din raportul agentului constatator, planșele fotografice și fișa istoricului abaterilor, coroborate cu cele menționate în procesul-verbal de contravenție, intimatul consideră că rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului, motiv pentru care solicită respingerea plângerii și, pe fond, menținerea procesului-verbal, ca fiind legal și temeinic.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 18.06.2013, în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița – Poliția Municipiului Târgoviște – Biroul Rutier, s-a constatat că în data de 18.06.2013, la ora 07,50, pe . municipiul Târgoviște, petiționarul a oprit în mod voluntar autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ la mai puțin de 5 metri de colțul intersecției cu . prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 142 alin. 1 lit. f din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 99 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea contravențională aplicată fiind amenda contravențională în sumă de 150 de lei, corespunzătoare a 2 puncte-amendă, aplicându-se și 2 puncte de penalizare, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind semnat de contravenient, nefiind semnat de un martor asistent, la rubrica „alte mențiuni” fiind consemnat de petiționar „Nu sunt de acord cu sancțiunea primită.”, situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Instanța a constatat că dispozițiile art. 142 lit. f din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției. Tototdată, dispozițiile art. 99 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că amenda contravențională prevăzută la alin. 1 se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a, iar dispozițiile art. 99 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a I-a de sancțiuni faptele persoanei fizice prevăzute în acest articol.
Totodată, dispozițiile art. 98 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, alin. 2 prevăzând că un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, alin. 3 prevăzând că acestor contravenții din acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, alin. 4 prevăzând că sunt clasele de sancțiuni următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă.
Față de fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, ținând cont de faptul că petiționarul a fost fotografiat în timp ce săvârșea fapta respectivă, de către agentul constatator, această fotografie aflându-se la fila 23 din dosarul de fond, din fotografia realizată rezultând cu evidență faptul că petiționarul oprise în mod voluntar autovehiculul respectiv la mai puțin de 5 metri de intersecția dintre . . municipiul Târgoviște, evidență ce rezultă din notorietatea publică a magazinelor, laboratoarelor de analize medicale și centrelor de prestări de servicii ce se află în zona respectivă, acest fapt rezultând și din fotografia depusă de intimat, apreciind ca nefondate motivele plângerii petiționarului, în temeiul acestei probe administrate, propusă de intimat, din care rezultă contrariul susținerilor petiționarului, văzând și dispozițiile art. 63 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute, peste această durată imobilizarea considerându-se staționare, precum și dispozițiile art. 63 alin. 2 din același act normativ, care prevăd împrejurările în care nu se consideră oprire anumite manevre ale conducătorului auto, niciuna dintre acestea nefiind invocată și nici dovedită de către petiționar, văzând și faptul că legea nu reglementează staționarea temporară la care a făcut referire petiționarul în plângerea formulată ci doar oprirea, staționarea și parcarea, care sunt definite în dispozițiile art. 63 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, ținând cont de faptul că rezultă cu evidență din fotografia comunicată de intimat că petiționarul oprise în zona respectivă la mai puțin de 5 metri de colțul intersecției respective, oricum, pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției trebuind ca petiționarul să fi oprit la o distanță mai mică de 25 de metri de colțul intersecției, prin urmare neputând fi reținută de instanță neîntrunirea acestor elemente constitutive, cu privire la distanța minimă, apreciind ca fondate și apărările intimatului, care sunt în sensul mai sus reținut, instanța de fond a apreciat că petiționarul a săvârșit fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în același act.
Prin urmare, instanța de fond – Judecătoria Târgoviște, neidentificând nici alte motive de nelegalitate și de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin Sentința civilă nr. 2452/20.06.2014, a respins ca nefondată, plângerea contravențională.
La data de 29.12.2014, petentul I. I., a formulat apel împotriva sentinței civile mai sus indicate, solicitând în principal admiterea apelului, anularea ori desființarea în tot a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării întregului probatoriu solicitat, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare al petentului.
În subsidiar solicită admiterea apelului cu modificarea sentiniței de fond, în sensul admiterii plângerii, anulării procesului verbal contestat, sau redozarea sancțiunii prin aplicarea unui avertisment.
Motivând în fapt apelul, se apreciază că amenda aplictă nu are fundament legal, situația de fapt reținută în sarcina petentuli fiind una total contrară celi anterior expuse, aspect ignorat de către instanța de fond, la data și locul menționate în proceesul verbal, arată că se regăsea în aotuturismul proprietate personală, încerând să găsească un loc de parcare în zona arondată străzii B. G., motorul fiind pornit, ocazie cu car a fost abordat în mod surprinzător de agentul constatator.
Consideră că abaterea reținută în actul contestat, ar fi presupus fără îndoială poziționarea autoturismului în raza celor 5 metri din apropierea unei intersecții, prevăzută de normele legislative, și nu poate echivala cu o staționare temporată, justificată de împrejurările insuficienței locurilor de parcare și evitarea congestionării traficului, opinând că distanța aproximată a reprezentantului intimatei a fost raportată în mod eronat și nu a fost certificată cu instrumente omologate și verificate metrologic de către instituții specializate, ci dimpotrivă, cu o cameră foto din dotarea aparatului telefonid personal pe care îl poseda.
Procesul verbal, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, va curpinde în mod obligatoriu indicarea locului și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, sancțiunea fiind nulitatea, conform art. 17 din același act normativ. Astfel, preezntarea generală, lipsită de conținut, ori mai grav inadvertențele survenite asupra oricărei fapte, echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal, în condițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Față de considerentele de fapte și drept invocate, solicită în principal admiterea apelului, anularea ori desființarea în tot a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării întregului probatoriu solicitat, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, iar în subsidiar solicită admiterea apelului cu modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii, anularea procesului verbal contestat sau redozarea sancțiunii prin aplicarea unui avertisment.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 470 Cod procedură civilă.
La data de 28.04.2015, intimatul I.P.J. Dâmbovița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apeluli, apreciind că susținerile apelantuli sunt vădit netemeinice și intră în contradictție flagrantă cu fotografia efectuată de agentul constatator, forografie în care se observă clar că apelantul nu era la volan ci în afara autovehiculului, iar în zona respectivă nu se observa nicun spațiu amenajat pentru parcarea autovehiculelor.
Se mai apreciază că nicio explicație a apelantului nu poate fi plauzibilă din moment ce fapta comisă de acesta a fost constată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, fiind efectuată și o fotografie pe care o apreciază probă obiectivă.
De asemenea se arată că apelantul face referire la o staționare temporată de circa 10 secunde, însă instanța de control judiciar trebuie să țină seama că acesta a fost sancționat nu pentru staționare neregulamentară, ci pentru că a oprit voluntar autovehiculul la mai puțin de 5 m de colțul intersecției.
Apelantul pretinde că a oprit pentru circa 10 secunde (deci până în 5 minute), astfel că fapta comisă de acesta a fost încadrată și sancționată corect conform art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, fapta comisă fiind descrisă în detaliu de către agentul constatator, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și cu atât mai puțin art. 17 din același act normativ.
Se mai apreciază că solicitarea apelantului de a i se înlocui amenda cu avertisment nu se justifică câtă vreme acesta nici măcar nu a recunoscut comiterea faptei.
Pentru considerentele expuse solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
Analizând apelul în baza motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Criticile apelantului – petent cu privire la nelegalitatea și netemeinicia actului constatator, nu sunt fondate, deoarece nu a administrat nicio probă care să infirme mențiunile procesului verbal de contravenție, astfel că sesizarea agentului de poliție rutieră făcută în mod direct, personal și nemijlocit, nu poate fi înlăturată din oficiu de către instanță, ca un efect automat al prezumției de nevinovăție.
Mai mult, deși nici un text de lege nu îl obligă ( dar îi permit dispozițiile art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. ), agentul de poliție rutieră a probat realitatea faptei și prin fotografierea acesteia cu telefonul său mobil, fotografia depusă la fila 23 dosar fond, evidențiază în mod clar că autoturismul condus de contravenient, cu nr._, la data, ora și locul menționat în procesul verbal de contravenție ( necontestat de vreo parte ), era staționat voluntar la intersecția două străzi din municipiul Târgoviște.
Aceasta, în condițiile în care, conform art. 142 lit. f din HG nr. 1391/2006 rep., „se interzice oprirea voluntara a vehiculelor . . . f) în intersectii, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersecției . . .”.
În raport de dispozițiile art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., conform cărora „ se considerã oprire imobilizarea voluntarã a unui vehicul pe drumul public, pe o duratã de cel mult 5 minute. Peste aceastã duratã, imobilizarea se considerã staționare”, este irelevantă susținerea apelantului că nu a staționat decât cca. 10 secunde.
De asemenea, sunt nefondate și criticile vizând nelegalitatea procesului verbal de contravenție . nr._/18.06.2013 ( filele 16 și 20 dosar fond ), din analiza acestuia rezultă întrunirea pe deplin a cerințelor de legalitate conținute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, cât timp sunt menționate data, ora și locul faptei, descrierea clară, concisă și completă a acesteia, încadrarea în textul de lege și sancțiunea aplicată, dar și semnăturile agentului constatator și a petentului ( cu obiecțiunea acestuia „ nu sunt de acord cu sancțiunea primită”).
În raport de pericolul concret, general al unei asemenea fapte, dar și de conduita constantă a apelantului care nu a recunoscut fapta comisă, se apreciază că amenda minimă aplicată, de 150 lei, satisface cerințele art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 rep., în speță, existând o proporționalitate între faptă și pedeapsă.
Ca urmare, reținându-se lipsa de temei a criticilor apelantului, tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat, păstrând ca fiind legală și temeinică sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-petent I. I., domiciliat în Târgoviște, .. 37, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 2452/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 Septembrie 2015.
Președinte, | Judecător |
D. M. E. | C. G. |
Grefier,
B. S.
Red. C.Gh.
Tehn. SB /ȘEM
Ex. 4/ 07.10.2015
Judecător fond: C. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 417/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 393/2015.... → |
|---|
