Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 238/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 238/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 4936/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 238
Ședința publică din: 06.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. C.
GREFIER: L. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. N. M., domiciliată în com. Morteni, ., jud. Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la cab. av. E. V., din Târgoviște, .. 1, ., J. Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sector 5, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, S. F. ORĂȘENESC GĂEȘTI, cu sediul în Găești, 1 Decembrie, ., având ca obiect taxa poluare - fond.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul prin avocat E. V., cu împuternicire avocațială . nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, aflată la fila 10, substituit de avocat A. D., care depune delegație de substituire, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reclamantul, prin avocat, arată că a solicitat dosarul cu prioritate, cauza fiind în stare de judecată. Totodată, depune chitanța onorariu avocat nr. 892/26.02.2015.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul prevederilor art. 95 pct. 1 NCPC.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 NCPC, declară cercetarea procesului încheiată și apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 NCPC, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul părților.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii, restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare cu dobânda fiscală de la data plății până la restituirea efectivă; cu cheltuieli – onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise, învederează părților că după închiderea dezbaterilor nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă, și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr._ /12.11.2014 reclamanta C. N. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, S. F. ORĂȘENESC GĂEȘTI, a solicitat restituirea sumei de 4373 lei, actualizată cu rata dobânzii fiscale, reprezentând taxă poluare; cu cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca F., provenit din UE, înmatriculat pentru prima dată în UE, la data de 26.03.2003, identificat cu cartea de identitate ._, a plătit suma de 4373 lei, conform chitanța nr._/25.08.2011, cu titlu de taxă pe poluare, conform calculului Administrației Finanțelor Publice din decizia de calcul.
A arătat reclamantul că CJUE, în cauza C-402/2009, a statuat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a menționat că procedura prealabilă instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită, solicitându-se restituirea sumei încasate cu titlu de taxa de poluare prin cererea înregistrată al SFO Găești sub nr._/30.10.2014, însă răspunsul, respectiv adresa nr._/07.11.2014, a fost unul negativ.
În drept, a invocat dispozițiile din Legea nr. 554/2004, Codul de procedură fiscală, Constituția României, jurisprudența CJUE.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat, în copie, chitanța nr._/25.08.2011, cerere restituire nr._/30.10.2014, adresa nr._/07.11.2014, documentele de identitate și proveniență ale autovehiculului.
La data de 04.12.2014, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, arătând că decizia de calcul al taxei de poluare a fost emisă în mod legal.
S-a menționat că, din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare și că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”.
S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, s-a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 NCPC, precum și dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008, OMFP nr. 1899/2004, OMEP nr. 418/2007, Legea nr. 157/2005, Constituția României .
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, în temeiul art. 223 (3) NCPC.
La data de 09.01.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că-și menține motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, considerând că perceperea taxei contravine dreptului comunitar aplicabil în materie. Totodată, arată că solicită plata dobânzii fiscale de la data plății până la data restituirii efective, precum și acordarea cheltuielilor de judecată. S-a mai solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca fiind în afara dispozițiilor dreptului comunitar și netemeinice.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantei, tribunalul reține că solicitarea acesteia este întemeiată pentru motivele ce succed:
Reclamanta a achiziționat autovehiculul marca F., înmatriculat anterior, într-un stat membru UE (Italia), la data de 26.03.2003, conform certificat de înmatriculare tradus (fila nr. 15).
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamanta a plătit taxa pe poluare în sumă de 4373 lei, conform chitanța nr._/25.08.2011 (fila 11).
Reclamanta a formulat cerere de restituire la data de 30.10.2014 prin adresa nr._ înregistrată la S. F. Orășenesc Găești, căreia i s-a răspuns prin adresa nr._/07.11.2014 (fila 14), în sensul că nu beneficiază de restituirea sumei, în temeiul punctului 2.8 din Procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. 9 și art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție cu art. 148 alin. (2) din Constituție, rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale.
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența C.J.U.E. și Î.C.C.J., având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită, ca și dobânzile aferente sumei încasate și nerestituite.
Astfel, prin Hotărârea din 18.04.2013 pronunțată în cauza C-565/11 (M. I. vs. România), s-a reținut că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art. 110 TFUE, acest stat va fi obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia, începând de la data plății sale de către reclamant.
Potrivit art. 451 (1) coroborat cu art. 453 (3) N.C.P.C., pârâții vor fi obligați și la plata sumei de 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. N. M., domiciliată în com. Morteni, ., jud. Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la cab. av. E. V., din Târgoviște, .. 1, ., J. Dâmbovița, având CNP_, în contradictoriu cu pârâții S. R. - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sector 5, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, S. F. ORĂȘENESC GĂEȘTI, cu sediul în Găești, 1 Decembrie, ., ..
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 4373 lei, actualizată cu dobânda legală, reprezentând taxă de poluare, și a sumei de 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. L. N.
Red. CGh / NGL
7 EX. / 30.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 604/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 613/2015.... → |
|---|
