Pretentii. Sentința nr. 909/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 909/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 2569/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 909
Ședința publică din data de 28.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. A. M.
Grefier: J. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta R. Prod . în Găești, . 175, județ Dâmbovița, CUI_, J_ în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, . 22, județ Prahova și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr 166, județ Dâmbovița.
Cerere legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei conform chitanței nr_/17.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat I. C., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că este primul termen de judecată acordat în cauză, la dosar fiind depusă de către pârâte întâmpinare, după care:
Instanța comunică reclamantei un exemplare de pe întâmpinarea formulată în cauză.
Instanța ia act că prin întâmpinarea formulată în cauză a fost invocată excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și față de prevederile art 131 N C.pr.civ, pune în discuția părților excepția invocată.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepției invocate, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții. Inițial, față de debitul de 497 697 lei, a apeciat că această instanță este competentă, însă ulterior a formulat și capătul doi de cerere, iar cumulate acestea depășesc valoarea de 1 000 000 lei prevăzută de art 10 din Legea 554/2004
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale invocate prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2015 reclamanta R. Prod . în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița solicitând instanței anularea Deciziei nr.46 din data de 03.02.2015 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, prin care a fost respinsa Contestația nr._ din 18.08.2014; anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice nr.F-DB652/18.08.2014 emisa de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita si a Raportului de inspecție fiscala nr.F-DB448/18.08.2014, ca nelegale si netemeinice; cu plata cheltuielilor de judecata.
În fapt la data de 18.09.2014 a fost înregistrata la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita sub nr._ contestația formulata de petenta . Împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice nr.F-DB652 emisa la data de 18.08.2014. precum si împotriva Raportului de inspecție fiscala nr.F-DB448/l 8.08.2014. Obiectul contestație 1-a constituit nerelevanta stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare de plata in suma de 497.697 lei, reprezentata din următoarele valorii: 47.953 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar de plata. 9.907 lei dobanzi/majorari de întârziere aferente impozitului pe profit. 7.193 lei reprezentând penalități de Întârziere aferente impozitului pe profit. 315.594 lei - taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar de plata. 76.730 lei reprezentând dobanzi/majorari de Întârziere aferente TVA de plata si penalități de Întârziere aferente TVA de plata in suma de 40.320 lei.
Petitul nr.2 al contestație formulate împotriva actului administrativ fiscal atacat si emis de autoritatea județeană fiscala, se referea la nerecunoșterea/neluarea in calcul si reducerea de către organul fiscal de control a pierderilor fiscale înregistrate in perioada 2011 - 2013 cu suma de 598.857 lei de petenta. Biroul de soluționare a contestațiilor a înregistrat contestația formulata la data de 03.10.2014 sub nr._. înscris ce tine loc si de plângere prealabila in sensul dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Motivele de fapt prezentate de organul fiscal in decizia de impunere pentru TVA au fost acelea ca, contribuabilul a înregistrat in evidente contabila diverse materiale de construcții si piese de schimb si TVA deductibila aferenta acestora in valoarea de 1.367.875 lei, TVA aferenta in suma de 264.749 lei pe baza a 40 de facturi fiscale emise de patru furnizori. In ceea ce privește impozitul pe profit, se invoca de organul de inspecție fiscala ca petenta a înregistrat in evidenta contabilă un număr de 40 de facturi fiscale reprezentând achiziții de bunuri in valoarea de 1.103.126 lei. Totodată, se mai arată de organul de inspecție fiscala, ca facturile au fost înregistrate in contabilitatea agentului economic fără a avea la baza un document justificativ prin care sa se facă dovada realității si necesitații efectuării cheltuielilor si deducerii taxei pe valoarea adăugata in scopul desfășurării activității acestui.
A mai arătat că în cazul reclamantei aprovizionările de bunuri s-au făcut numai pe baza de facturi fiscale întocmite legal conținând toate elementele prevăzute de art.l55 din Legea nr.571/2003 actualizata - Codul fiscal, in acest sens facturile au fost integral achitate furnizorilor prin decont bancar, au fost înregistrate in evidente contabila, înregistrându-se TVA aferenta in jurnalul de cumpărări si in deconturile TVA din perioada respectiva.
S-a mai arătat că organul de inspecție fiscala face referire la aplicația informatica neconcordante D394 si la neconcordantele generate de aceasta, in sensul ca furnizorii menționați anterior nu au declarat livrările către societatea reclamantă, insa aceasta nu putea sa aibă acces la aceasta aplicație, nefiind public.
A apreciat că în cauza de față organul de control nu a avut o conduita sprijinita pe actele normative in vigoare, acesta nu a analizat concret situația de fapt si nu a calculat corect TVA datorată, ținând cont de prevederile legale in vigoare, raportat la temeiul de drept, motiv pentru care consideră că TVA suplimentara este stabilită fără un temei legal, iar pe cale de consecința nici majorările si penalitățile de întârziere aferente acesteia nu pot fi reținute, fiind astfel nedatorate de contribuabil.
Cu privire la măsura diminuării pierderilor fiscale cu suma de 598.857 lei, organul de soluționare a contestație a reținut ca diminuarea cu aceasta suma a pierderilor fiscale nu a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal, respectiv prin dispoziție de masuri privind diminuarea pierderilor fiscale, ci a fost constată doar în cuprinsul Raportului de inspecție fiscala nr.F - DB 448 din data de 18.08.2014.
A apreciat ca neîntemeiate reținerile organului fiscal având in vedere ca argumentele reclamantei sunt întemeiate pe dispozițiile art.l8 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
În concluzie a solicitat admiterea contestației, în sensul anulării actelor administrative atacate.
În dovedirea acțiunii au fost atașate Decizia nr 46/03.02.2015, Raportul de inspecție fiscală nr F-DB 448/2014, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr F-DB 652/18.08.2014 și Contestația înregistrată sub nr 148/_/18.09.2014.
În cauză a fost formulată întâmpinare prin care a fost invocată excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, față de prevederile art 10 alin 1 din Legea 554/2004, în speța dedusă judecății fiind contestat un act administrativ fiscal emis pentru suma de 1 096 554 lei, competența aparținând Curții de Apel Ploiești.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că urmare a reverificării activității reclamante, ca urmare a Deciziei de reverificare nr_/2014, organele de inspecție fiscală nu au acceptat ca deductibile fiscal cheltuielile aferente achiziționării de mărfuri și bunuri facturate de anumite societăți, în sumă totală de 1 103 126 lei, neacceptând la deducere nici taxa pe valoare adăugată deductibilă aferentă acestor tranzacții, în sumă totală de 264 749 lei. S-a constatat totodată că facturile de achiziție nu conțin toate elementele înregistrate în evidența contabilă pe cheltuieli, reclamanta nu a prezentat documente justificative care să ateste necesitatea achiziționării acestora.
Referitor la ajustarea TVA deductibilă cu suma de 69 143 lei aferentă lipsurilor constatate la inventariere, a rezultat o diferență în minus în cuantum de 410 569 lei, lipsuri pe care reclamanta nu le-a putut justifica, făcându-se aplicarea prevederilor art 148 alin 1 lit c C.fiscal.
Cu privire la măsura diminuării pierderilor fiscale cu suma de 598 857 lei această diminuare nu a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal, respectiv prin dispoziție de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, ci a fost consemnată în Raportul de inspecție fiscală F-DB 448/18.08.2014. Rezultatele verificării au fost valorificate prin emiterea Deciziei de impunere F-DB 652/2014, iar în cazul diminuării pierderilor fiscale organul fiscal trebuia să emită o dispoziție de măsuri conform prevederilor art 2 pct 1 și 2 din Anexa 2 la Ordinul MF nr 1939/2004.
Măsura de diminuare a pierderilor fiscale se stabilește prin dispoziție de măsuri, iar competența de a emite acest formular revine organelor de inspecție fiscală care a efectuat inspecția fiscală acesta reprezentând actul administrativ fiscal emis de organele de inspecție fiscală în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini măsurile stabilite.
Față de aspectele arătate a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a acestei instanței, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarul prin prisma excepției invocate, instanța reține că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R. P. SRL împotriva DGRFP Ploiești - AJFP Dâmbovița, îl constituie anularea Deciziei 46/03.02.2015 a DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița prin care a fost respinsă contestația reclamantei nr._/18.08.2014 împotriva actelor organului de control fiscal și anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-DB652/18.08.2014 a AJFP Dâmbovița și a Raportului de inspecție fiscală F-DB448/18.08.2014, ac nelegale și netemeinice.
Față de cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, instanța are a se pronunța cu prioritate, conform art. 131 NCpc și art. 248 al.1 Ncpc, asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul Dâmbovița, excepție invocată prin întâmpinare..
Se reține că obiectul contestației înregistrate de reclamantă sub nr._/18.09.2014 la AJFP Dâmbovița îl reprezenta Decizia de impunere F-DB 652/18.08.2014 privind obligații fiscale suplimentare de plată; Raportul de inspecție fiscală F-DB 448/18.08.2014, fiind contestatele sumele de 497.697 lei reprezentând totalul debitelor și accesoriilor stabilite precum și 598.857 lei reprezentând reducerea pierderii fiscale înregistrate în perioada 2011-2013.
Așadar, actul administrativ fiscal care, în opinia reclamantei, a determinat vătămarea drepturilor acesteia recunoscute de lege, în condițiile prevăzute de art. 205-206 C.fiscal și art. 1 și 8 Legea 554/2004, îl constituie Decizia de impunere fiscală F-DB 652/18.08.2014 privind obligații fiscale suplimentare de plată.
Potrivit art. 10 al.1 din Legea contenciosului administrativ, instanța competentă să se pronunțe asupra litigiilor fiscale, astfel cum este și prezentul litigiu aflat spre soluționare, este determinată de valoarea taxelor și impozitelor în litigiu, așa încât litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora de peste 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Ca urmare, dat fiind că valoarea totală a obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite prin actul administrativ fiscal ce stă la baza contestației reclamantei, și anume Decizia de impunere F-DB 652/18.08.2014 privind obligații fiscale suplimentare de plată emisă de MFP - DGRFP Ploiești - AJFP Dâmbovița este în cuantum de peste 1.000.000 lei, competența materială de soluționare a fondului prezentului litigiu aparține curții de apel.
Văzând și prevederile art. 10 al.3 din Legea 554/2004, competența teritorială aparține Curții de Apel Ploiești, respectiv instanța competentă material de la sediul ambelor părți.
În aceste condiții, față de cele expuse anterior și față de prevederile art. 130 al. 2 și art. 132 al.3 NCpc, va declina soluționarea prezentului litigiu în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, invocată de pârâtă.
Declină soluționarea cauzei având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta R. Prod . în Găești, . 175, județ Dâmbovița, CUI_, J_ în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, . 22, județ Prahova și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr 166, județ Dâmbovița, în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția a II a Civilă de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015.
Președinte, GREFIER,
Jud. G. A. – M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
06.10.2015/4ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
