Anulare act administrativ. Sentința nr. 8955/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8955/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 9145/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8955/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe reclamanta G. L. – R., în contradictoriu cu pârâtele C. DE D. A COLEGIULUI MEDICILOR D., C. S. DE D. A COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 11 decembrie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
La data de 13 mai 2013, reclamanta G. L. – R., în contradictoriu cu pârâtele C. DE D. A COLEGIULUI MEDICILOR D., C. S. DE D. A COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA a solicitat anularea deciziei nr. 45/22.02.2013 emisă de C. S. de D. a Colegiului Medicilor din România.
În fapt, la data de 5.07.2011 reclamanta a depus la Colegiul Medicilor București CONTESTAȚIA împotriva Deciziei nr. 3/27.05.2011 emisă de C. de disciplină CM D. prin care solicită redozarea și înlocuirea sancțiunii disciplinare prevăzută la art.104, alin. 1, lit e din Statutul CMR cu sancțiunea din art.104, alin. 1, lit. d de amendă sau interdicția exercitării profesiei pe o perioadă mai mică de 1-3 luni prevăzută tot la art.104, alin. 1, lit. e din Statutul CMR, răspunsul la această CONTESTAȚIE primindu-l în data de 29.04.2013.
Arătă că la data de 10.12.2008 a efectuat o consultație oftalmologică numitului G. N., fiind diagnosticat cu Cataractă presenilă la OS și programat pentru intervenție chirurgicală de cataractă cu înlocuire de cristalin și implant IOL în data de 9.01.2009. Operația a decurs fără incidente majore, în afară de apariția unui hematom retrobulbar moderat postanestezie care nu a împiedicat efectuarea intervenției. La controlul postoperator de a doua și a treia zi, nu au mai apărut alte incidente în afară de prezența hematomului și la pleoapa inferioară și conjunctivă. De pe data de 12.01.2011 nu s-a mai prezentat la cabinet la nici un fel de control, revenind în 28.01.2009, dar nu pentru consultație, ci pentru alte considerente și amenințări. Totuși a fost supus unui control biomicroscopic și ecografic din care s-a constatat remiterea fenomenelor palpebrale și conjunctivale, cornee clară, câmp pupilar liber, fir de sutură pus corect la cornee, iar ecografic fără dezlipire de retină și hemoragii intravitreene, cu câteva ecouri dense vitreene, dar care nu justificau AV scăzută. Această examinare și prezența ecografiei la acest moment (un film este și la pacient, nedorind să-l prezinte la dosar) este într-adevăr un diagnostic și nu fapt de neluat în considerare și neîntemeiat așa cum s-a apreciat de către comisie, mai ales că la Spitalul de Urgență C. i s-au spus vorbe, și nu un diagnostic „că au fost lezate vase de sânge, că are edem pe cornee sau că firul de sutură este pus necorespunzător și de aceea nu vede nimic".
La data de 20.02.2013, între numitul G. N. și contestatoare a intervenit o înțelegere pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului existent și am convenit cu acesta să renunțe la toate demersurile și reclamațiile către CM.
C. S. a Colegiului Medicilor nu a avut în vedere acest aspect care a intervenit anterior pronunțării deciziei emise de această instituție la 22.02.2013.
De asemenea, având în vedere faptul că ulterior intervenției chirurgicale, pacientul nu s-a mai prezentat la cabinet pentru continuarea tratamentului, solicita să se aiba în vedere faptul că sub aspectul vinovăției, sancțiunea putea fi înlocuită cu una mai ușoară, deoarece apariția hematomului retrobulbar postanestezie era imprevizilă, iar în funcție de mărimea hematomului se impunea sau nu temporizarea actului chirurgical (așa cum concluzionează și președintele comisiei de specialitate a CMR): în acest caz, hematomul moderat a permis continuarea intervenției chirurgicale, doar că pacientul nu s-a prezentat la control doar 2 zile postoperator și tot doar 2 zile i s-a făcut tratament local și general cu antiinflamatorii steroidiene și nesteroidiene și antibiotice (cefalosporine) administrate injectabil local și general, tratamentul fiind insuficient ca timp (trebuia continuat cel puțin încă 3 zile) pentru a preveni reacțiile inflamatorii locale ("trat. suboptimal postoperator insuficient", "temporizarea chirurgiei vitreoretineine", "atitudini terapeutice diferite provenind de la medici diferiți" - citat de către Președintele comisiei de specialitate a CMR). Faptul că situația se putea rezolva favorabil prin aplicarea unui tratament medical imediat rezultă și din referatul și precizările ulterioare înaintate de comisia de specialitate prin referatele de specialitate din 30.04.2009 și 16.04.2010 astfel cum sunt explicate și în cadrul deciziei de sancționare.
Astfel, conduita pacientului ulterioară intervenției a dus la agravarea situației sale, fapt care nu a fost deloc reținut de C. S. de Disciplina în dozarea sancțiunii.
Cel puțin sub acest aspect invocat în contestație, C. S. nu a administrat nici o probă, rezumându-se să reia doar concluziile deja existente în dosar din Raportul medico-legal al IML C., raport care a stat la baza și deciziei locale a Comisiei de D. a CM D.. Deși a contestat acest raport medico-legal care a fost făcut de un medic pensionar care nu avea nici o calitate în acest dosar (raportul medico-legal trebuia să se facă de șeful Comisiei de specialitate D. și nu de un medic pensionar care nu avea calitatea și competența necesară), CM D. a respins această contestație a mea din care reiese că nu am "depus toată diligenta pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport cu condițiile concrete astfel încât starea sa de sănătate să ni aibă de suferit conform prevederilor art.8 din Codul de deontologie medicala-obligatia diligente de mijloace-Monitorul Oficial, partea I, nr.298 din 7.05.2012). Arată că a depus diligenta în indicația terapeutica timp doar de 2 zile atât cât s-a prezentat la cabinet. Menționez că Raportul medico-legal a fost făcut de un medic pensionar oftalmolog( dr. I. F.) care nu avea nici calitatea și nici competența necesară, aceasta revenindu-i șefului comisiei de specialitate din teritoriu sau a unei comisii desemnată de către acesta. Pertinente sunt și concluziile Comisiei de Specialitate din data de 16.04.2010 numită de CM D. prin adresa nr. 1781/03.04.2009 care arată că responsabilă de evoluția defavorabilă este întârzierea tratamentului chirurgical de pol posterior ș lipsa aplicării unui tratament adecvat imediat (antibioterapie și antiinflamatorii pe cale locală ș generală), ori pacientului chiar i s-a aplicat în cele două zile cât s-a prezentat la cabinet acest lucru așa cum reiese și din Fișa oftalmologica postoperatorie din dosar, ulterior acestei date ni mai știu ce s-a întâmplat și de aceea nu pot fi învinovățită pentru evoluția defavorabilă ulterioare și care se datorează în exclusivitate conduitei pacientului ce nu a mai înțeles să se prezinte la cabinet pentru continuarea tratamentului.
Deși C. S. reține punctul de vedere din partea președintelui comisiei de specialitate a CMR care concluzionează că "indicațiile pentru chirurgia cataractei OS a fost corectă", cât și aceea că "tratamentul suboptimal postoperator a fost insuficient", iar pacientul E beneficiat de "atitudini terapeutice diferite de la medici diferiți", totuși, C. S. apreciază în mod greșit faptul că nu există elemente care să impună modificarea câtimii sancțiunii aplicate, în condițiile în care nu s-a administrat nici o probă prin care să se analizeze conduita pacientului ulterioară intervenției care nu s-a mai prezentat la cabinet pentru continuarea tratamentului și nici nu a luat în considerare imprevizibilitatea declanșării hematomului (C. S. a analizat din Raportul de expertiză medico-legală al IML C. faptul că "pacientul a respectat indicațiile postoperatorii date atât de mine, cât și de ceilalți medici", fără a și argumenta cu probe acest aspect, iar din raportul Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale de pe lângă INML București reiese că "nu a administrat tratamentul corespunzător al uveitei și keratopatiei buloase...". Din fisa de consultație postoperatorie care a fost depusă la dosar reiese perioada și tratamentul efectuat de doar 2 zile la cabinet, pacientul nemaiținând cont de indicațiile și diligenta depusă de mine).
În aceste condiții, apreciez că nu sunt vinovată de evoluția ulterioară defavorabilă și de întârzierea tratamentul chirurgical de pol posterior, astfel încât sancțiunea de interdicție a exercita profesiei pe o perioadă de 6 luni este mult prea mare comparativ cu gradul meu de vinovăție în constatarea abaterii disciplinare. Ori trebuie să existe o corespondență absolută între gradul de vinovăție și sancțiunea aplicată. Gradul meu de vinovăție nu trebuie apreciat de starea finală a ochiului pacientului, ci în raport de momentul la care acesta a părăsit definitiv cabinetul meu medical, moment la care situația era rezolvabilă prin aplicarea unui tratamentul medical adecvat imediat pe care nu i l-am mai putut aplica, nemaiprezentându-se la cabinet. Ori în aceste condiții, nu se poate reține un grad exclusiv de vinovăție al medicului, astfel că sub acest aspect am solicitat și solicit înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu sancțiune de: avertisment (art.104, alin. 1, lit. b din Statutul CM din România) sau vot de blam (art.104, alin. 1, lit. c din Statutul CMR) sau amendă de la 1.000.000 lei la 15.000.000 lei (art. 104, alin.1, lit. d din Statutul CMR) și prevederile art. 447, alin.1, legea 95/2006.
Este de observat și conduita ulterioară a numitului G. N. cu care am ajuns la o înțelegere pe care amiabilă, astfel că și acest aspect este de apreciat în ceea ce privește gradul de vinovăție al subsemnatei.
Față de cele expuse în precedent, solicita admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 45/22.02.2013 emisă de C. S. a Colegiului Medicilor din România formulate de subsemnata, și modificarea dispozițiilor deciziei nr.3/27.05.2011 adoptată de C. de disciplină a Colegiului Medicilor D. sub aspectul sancțiunii aplicate prin dispunerea înlocuirii sancțiunii disciplinare a interdicției de exercitare a profesiei pe o perioadă de 6 luni și obligarea de efectuare de cursuri de perfecționare cu sancțiunile: avertisment sau vot de blam sau amendă prevăzute de art.104, alin. 1, lit. b, sau lit. c sau lit. d. din Statutul Colegiului Medicilor din România și prevederile art.449, alin.1, lit. a (sancțiunile prevăzute la art. 74 se radiază în termen de 6 luni de la data executării lor) din legea 95/2006.
Anexez copii după Decizia nr./3/27.05.2013 a CM D., Decizia nr. 45/24.04.2013 a CM din România, declarație de împăcare a părților, fișă postoperatorie.
Pârâta Colegiul Medicilor din România a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației formulate de reclamantă și menținerea dispozițiilor de sancționare dispuse prin decizia nr. 45/2013 pronunțată de C. S. de D. a Colegiului Medicilor din România, pentru următoarele
În fapt C. de D. a Colegiului Medicilor D. a fost investită cu soluționarea plângerii formulate de pacientul G. N.. Prin plângerea formulată pacientul G. N. solicită efectuarea unor cercetări în cauză, având în vedere serviciile medicale acordate de d-na dr. G. Livias R., în urma cărora pacientul și-a „pierdut vederea la un ochi".
În acest context la nivelul Comisiei de D. a Colegiului Medicilor D. a fost desfășurată o anchetă disciplinară ce a fost finalizată prin decizia nr. 3/2011 a Comisiei de D. a CM D., prin care s-a dispus sancționarea medicului intimat G. L. R. cu interdicția de exercitare a profesiei pe o perioadă de 6 luni și obligarea de a efectua cursuri de perfecționare. Pentru a pronunța această decizie, C. de D. a avut în vedere probele administrate în cauză și anume: actele medicale emise în cauză, declarațiile părților, concluziile Comisiei de Specialitate oftalmologie ( comisie anume formată din medici de aceeași specialitate ca și medicul intimat, respectiv oftalmologie, pentru a analiza din punct de vedere profesional cazul ), Raportul de expertiză medico-legală nr. 734 din 8.10.2009 efectuat de IML C.. în termen legal medicul intimat G. L. R. a contestat decizia de sancționare, competența de soluționare a contestației revenind Comisiei Superioare de D. a Colegiului Medicilor din România potrivit art. 444 alin 2 din Legea nr. 95/2006.
Analizând actele dosarului format în cauză și înaintat de CM D. împreună cu contestația, motivele de contestație, precum și concluziile noilor probe administrate la nivelul CSD, respectiv concluziile Raportului de Nouă Expertiză Medico-legală emis în cauză de IML M. Minovici, declarația medicului intimat G. L. R. și punctul de vedere de specialitate formulat în cauză de C. de Specialitate Oftalmologie a Colegiului Medicilor din România, semnată prin președintele acestei comisii, C. S. de D. a apreciat că se impune respingerea contestației și menținerea sancțiunii aplicate de comisia de disciplină locală. în acest sens C. S. de D. concluzionând probele administrate în cauză, a reținut:
- Deși indicația pentru chirurgia cataractei la OS a fost corectă; intervenția chirurgicală la OS s-a derulat cu complicații intraoperatorii, dar nu există detalii despre intervenția chirurgicală care în mod obișnuit trebuie să existe în protocolul operator. Completarea actelor medicale ( respectiv completarea protocolului operator este obligația medicului și este singurul act medico-legal care descrie modul de desfășurare al intervenției chirurgicale)
- apariția hematomului retrobulbar postanestezie reprezintă o indicație logică pentru amânarea intervenției chirurgicale (câteva ore - câteva zile). în aceste condiții totuși d-na dr. G. L. a procedat la efectuarea intervenției chirurgicale, deși efectuarea intervenției chirurgicale în aceste condiții este riscantă în mâinile oricărui chirurg experimentat.
- De asemenea CSD a apreciat că parcursul nefavorabil al acestui caz este în relație directă cu intervenția chirurgicală și complicațiile intraoperatorii. Evoluția funcțională pe termen lung ar fi avut șanse să fie mai bună, dacă urmărirea postoperatorie beneficia de atitudini terapeutice rapide, energice și optime.
- în același context au fost reținute și concluziile Raportului de Nouă Expertiză Medico-legală emis în cauză de IML M. Minovici potrivit cărora d-na dr. G. L. R. nu a nerecunoscut evoluția nefavorabilă precum și complicațiile postoperatorii . De asemenea Dr. G. R. nu a adresat măsuri corespunzătoare acestor complicații care ar fi fost: tratamentul corespunzător al uveitei și cheratopatiei buloase și apoi reintervenție ori de la început trimiterea cazului spre examinare și reintervenție într-o unitate în care se putea practica chirurgia vitreană.
Cu privire la faptul că nu s-a luat act de declarația pacientului transmisă de d-na dr. G. L. la dosarul disciplinar menționăm faptul că această declarație nu putea produce efecte juridice atât prin conținutul său cât și datorită faptului că odată pusă în mișcare acțiunea disciplinară, retragerea plângerii nu poate duce la înlăturarea răspunderii disciplinare. în fapt, părți ale raportului juridic disciplinar ce stau la baza anchetei disciplinare ( care este declanșată față de plângerea unei terțe persoane, în cazul de față pacientul G. N.) sunt medicul intimat și organizația profesională în fața căruia medicul răspunde, respectiv colegiul medicilor, astfel că împăcarea părților nu duce la stingerea acțiunii disciplinare. In susținerea acestei apărări este și motivația Curții Constituționale din Decizia 871 din 2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din_ , care a statuat faptul că „ răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul in obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte""".
Față de aceste motive solicită respingerea acțiunii și menținerea dispozițiilor Deciziei nr. 45/2013 pronunțată de C. S. de D. a Colegiului Medicilor din România.
La data de 07 noiembrie 2013 pârâta C. de Disciplina a Colegiului Medicilor D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației formulate de reclamanta si menținerea dispozițiilor de sancționare dispuse prin Decizia nr.3/27.05.2011 pronunțata de C. de Disciplina a Colegiului Medicilor D. pentru următoarele motive:
In fapt, C. de Disciplina a Colegiului Medicilor D. a fost investita cu soluționarea plângerii formulate de către pacientul G. N. la data de 26.01.2009, prin care se solicita efectuarea unor cercetări privind asistenta medicala acordata acestuia de catre dr. G. L.-R., in urma căreia "nu a mai văzut nimic cu ochiul stâng".
Având in vedere aceste aspecte, C. de Disciplina a Colegiului Medicilor D. a desfășurata o ancheta disciplinara ce s-a finalizat prin pronunțarea Deciziei nr. 3 din 27 mai 2011 prin care s-a dispus sancționarea disciplinara a medicului reclamat cu sancțiunea de interdicție a exercitării profesiei pe o perioada de 6 luni si cea de obligare a efectuării unor cursuri de perfecționare sau de educație medicala ori alte forme de pregătire profesionala.
La pronunțarea acestei decizii, C. de Disciplina a avut in vedere ansamblul materialului probator administrat in cauza si anume declarațiile pârtilor, actele medicale emise in cauza, Raportul de Expertiza Medico-Legala nr.734/2009 cat si concluziile Comisiei de Specialitate numite pentru efectuarea analizei medicale a cazului si alcătuita din medici specialiști oftalmologi.
In urma analizării acestor acte, Completul de Judecata al Comisiei de Disciplina a apreciat ca in cazul pacientului G. N. nu s-a adoptat o conduita medicala corecta de catre medicul G. R. si faptele arătate in sesizare constituie abatere disciplinara, iar parcursul nefavorabil al acestui caz este in relație directa cu intervenția chirugicala si complicațiile intraoperatorii, reținând ca potrivit concluziilor Raportului de Expertiza medico-legala "afectarea funcției vizuale la ochiul stâng este urmarea complicațiilor intervenției chirurgicale efectuata de dr. G. R." iar potrivit referatului Comisiei de Specialitate "scăderea definitiva a acuității vizuale la ochiul stâng este consecința complicațiilor intra si postoperatorii ale intervenției pentru cataracta", iar o posibila conduita neadecvata a pacientului ulterioara intervenției nu putea sa modifice incidentele intraoperatorii.
In acest sens, solicită a fi înlăturate ca nefondate susținerile cu rea-credința ale reclamantei cu privire la neadministrarea de probe de către C. de Disciplina D. si neluarea in considerare decât a concluziilor Raportului de Expertiza medico-legal, întrucât chiar in acțiune se menționează de concluziile Comisiei de Specialitate ce sunt apreciate ca "pertinente"(fila 2, rând 31). Totodată, arătă ca tocmai pentru susținerea potrivit căreia raportul de expertiza medico-legala ar fi fost contestat s-a dispus amânarea cauzei in mod repetat si astfel s-a tergiversat soluționarea dosarului, acordându-i-se termene lungi si de 3 luni pentru a face dovada existentei acestei contestații ori a soluției contestației, lucru care nu s-a întâmplat.
Cu privire la faptul ca ulterior s-a ajuns la o înțelegere pe cale amiabila cu pacientul G. N., menționam ca acest aspect nu a fost adus la cunoștința Comisiei de Disciplina D. pana la finalizarea cauzei, insa oricum nu putea înlătura răspunderea disciplinara a medicului ori schimba consecințele abaterii disciplinare in sensul modificării sancțiunii aplicate.
F. de aceste aspecte solicită respingerea acțiunii si menținerea dispozițiilor Deciziei nr.3/2011 a Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor D..
In drept, invocă dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Pârâta C. S. de D. a Colegiului Medicilor din România a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei nr. 45/2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca prin decizia nr. 3/2011 emisa de C. de D. a Colegiului Medicilor D., ca urmare a plângerii formulate de numitul G. N. cu privire la serviciile medicale acordate de contestatoarea dr. G. L. R., s-a dispus sancționarea contestatoarei G. L. R. cu interdicția de exercitare a profesiei pe o perioadă de 6 luni și obligarea de a efectua cursuri de perfecționare. Pentru a pronunța această decizie, C. de D. a avut în vedere probele administrate în cauză și anume: actele medicale emise în cauză, declarațiile părților, concluziile Comisiei de Specialitate oftalmologie ( comisie anume formată din medici de aceeași specialitate ca și medicul intimat, respectiv oftalmologie, pentru a analiza din punct de vedere profesional cazul ), Raportul de expertiză medico-legală nr. 734 din 8.10.2009 efectuat de IML C..
Impotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestatie, contestatie ce a fost respinsa de catre C. Superioare de D. a Colegiului Medicilor din România, prin decizi nr. 45/22.02.2013.
In fapt, C. de Disciplina a Colegiului Medicilor D. a fost investita cu soluționarea plângerii formulate de către pacientul G. N. la data de 26.01.2009, prin care a solicitat efectuarea unor cercetări privind asistenta medicala acordata acestuia de catre contestatoare, dr. G. L.-R., in urma căreia "nu a mai văzut nimic cu ochiul stâng".
Astfel, la data de 9.01.2009, contestatoarea a efectuat o intervenție chirurgicală de cataractă cu înlocuire de cristalin și implant IOL la OS, pacientului G. N..
Contestatoarea precizeaza in contestatia adresata instantei ca operația a decurs fără incidente majore, în afară de apariția unui hematom retrobulbar moderat postanestezie care, dupa aprecierea contestatoarei, nu a împiedicat efectuarea intervenției iar la controlul postoperator de a doua și a treia zi, nu au mai apărut alte incidente în afară de prezența hematomului și la pleoapa inferioară și conjunctivă.
Sustinerea contestatoarei este neintemeiata.
Astfel, cum reiese din inscrisurile inaintate la dosarul cauzei, intervenția chirurgicală la OS s-a derulat cu complicații intraoperatorii, fara sa existe o evidenta referitoare la detaliile despre intervenția chirurgicală care în mod obișnuit trebuie să existe în protocolul operator (respectiv completarea protocolului operator este obligația medicului și este singurul act medico-legal care descrie modul de desfășurare al intervenției chirurgicale)
Tocmai aparitia unui hematom retrobulbar moderat postanestezie, recunoscuta de contestatoare in cuprinsul contestatiei, reprezintă, astfel cum reiese din raportul medico-legal...”o indicație logică pentru amânarea intervenției chirurgicale (câteva ore - câteva zile)”, ori contestatoarea a procedat la efectuarea intervenției chirurgicale, deși efectuarea intervenției chirurgicale în aceste condiții este riscantă pentru un chirurg experimentat.
C. Superioare de D. a Colegiului Medicilor din România a apreciat că parcursul nefavorabil al acestui caz este în relație directă cu intervenția chirurgicală și complicațiile intraoperatorii. Evoluția funcțională pe termen lung ar fi avut șanse să fie mai bună, dacă urmărirea postoperatorie beneficia de atitudini terapeutice rapide, energice și optime.
In acest sens sunt și concluziile Raportului de Expertiză Medico-legală emis în cauză de IML potrivit cărora în timpul intervenției chirurgicale au apărut complicații intraoperatorii, hematom retrobulbar, ruperea capsulei posterioare în timpul facoemulsificării cu hernia de vitros în camera interioară, incidente ce au impus manevre suplimentare: lărgirea inciziei corneo-sclerale și vitrectomie anterioară, sutură corneo-sclerală iar, postoperator s-a produs o complicație septică (uveită anterioară și posterioară – endoftalmie) cronicizată prin tratament insuficient, ori contestatoarea nu a recunoscut evoluția nefavorabilă precum și complicațiile postoperatorii si nu a adresat măsuri corespunzătoare acestor complicații care ar fi fost: tratamentul corespunzător al uveitei și cheratopatiei buloase și apoi reintervenție ori, de la început, trimiterea cazului spre examinare și reintervenție într-o unitate în care se putea practica chirurgia vitreană.
Contestatoarea sustine ca nu a fost avuta in vedere de catre parate, conduita pacientului ulterioară intervenției, care a dus la agravarea situației sale, intrucat s-a prezentat la control doar 2 zile postoperator și tot doar 2 zile i s-a făcut tratament local și general cu antiinflamatorii steroidiene și nesteroidiene și antibiotice (cefalosporine) administrate injectabil local și general, tratamentul fiind insuficient ca timp (trebuia continuat cel puțin încă 3 zile) pentru a preveni reacțiile inflamatorii locale iar sub acest aspect invocat în contestație, C. S. nu a administrat nici o probă, rezumându-se să reia doar concluziile deja existente în dosar din Raportul medico-legal al IML C., raport care a stat la baza și deciziei locale a Comisiei de D. a CM D..
Apararea contestatoarei nu poate fi retinuta.
Astfel, din fișa de consultații medicale a pacientului G. N., atașată la dosarul cauzei (filele 16, 17) reiese că reclamanta a recomandat pacientului, ulterior intervenției chirurgicale, prezentarea la control a II a zi, pacientul prezentându-se la control a doua zi – 10.01.2009 însă reclamanta, pe lângă tratamentul aplicat în acea zi și consemnat în fișa de consultații, nu a stabilit și un diagnostic post operator precum și un tratament ce urma a fi administrat și perioada în care acesta să fie administrat, nefiind stabilită de către reclamantă o altă dată pentru prezentarea la control a pacientului.
Prin urmare in lipsa unui diagnostic post operator nu se poate aprecia daca tratamentul aplicat pacientului a doua zi era corespunzator complicațiilor intraoperatorii și postoperatorii.
Reiese astfel ca reclamanta nu a facut dovada ca, postoperator, atitudinea sa terapeutica fata de pacient a fost rapida, energica și optima.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la neadministrarea unor probe de către C. S. ci aceasta s-a rezumat să reia doar concluziile deja existente în dosar din Raportul medico-legal al IML C., raport care a stat la baza și deciziei locale a Comisiei de D. a CM D., întrucât la dosarul cauzei exista opinia Președintele Comisiei de Specialitate a CMR, Prof. Dr. D. C. din cadrul Spitalului Clinic de Urgențe SF. S. Iași, efectuată la solicitarea Comisiei Superioare, înregistrată la CMR sub nr. 3310/11.06.2012 (fila 83), opinie avută în vedere la soluționarea contestației reclamantei si prin care s-a concluzionat că parcursul nefavorabil al acestui caz este în relație directă cu intervenția chirurgicală și complicațiile intraoperatorii iar evoluția funcțională pe termen lung ar fi avut șanse să fie mai bună dacă urmărirea postoperatorie beneficia de atitudini terapeutice rapide, energice și optime.
Contestatoarea mai menționează că raportul medico-legal a fost făcut de un medic pensionar oftalmolog( dr. I. F.) care nu avea nici calitatea și nici competența necesară, aceasta revenindu-i șefului comisiei de specialitate din teritoriu sau a unei comisii desemnată de către acesta.
Nici aceasta critica nu poate fi retinută, reclamanta neindicand dispozițiile legale încălcate, raportul medico-legal (filele 170 -173) fiind întocmit de către specialisti din cadrul IML C., dispozițiile legale neinterzicând ca un medic pensionar sa desfășoare activitate în cadrul Institutului Medico-Legal.
In ceea ce privește înțelegerea amiabila cu pacientul G. N., intervenita la data de 20.02.2013, invocata de reclamanta, instanta constata ca, in mod corect, C. Superioara a apreciat ca aceasta nu putea produce efecte juridice, nefiind apta sa duca la înlăturarea răspunderii disciplinare.
Nici critica referitoare la sancțiunea aplicata in sensul ca aceasta este mult prea mare comparativ cu gradul sau de vinovăție, nu este întemeiata, având in vedere cele mai sus expuse precum si faptul ca reclamanta a mai fost sancționata disciplinar (vot de blam), astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 188 – 189).
F. de cele expuse, se constata ca, întemeiat, paratele au apreciat ca reclamanta, in cazul pacientului G. N., nu a adoptat o conduita medicala corecta iar faptele acesteia constituie abatere disciplinara, parcursul nefavorabil al acestui caz fiind in relație directa cu intervenția chirurgicala si complicațiile intraoperatorii si postoperatorii, sancțiunea aplicata este proporționala cu faptele săvârșite, neimpunându-se înlocuirea acesteia.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge contestația formulata de reclamanta, ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta G. L. – R., cu domiciliul în C., .. 5, jud. D., în contradictoriu cu pârâtele C. DE D. A COLEGIULUI MEDICILOR D., cu sediul în C., .. 107, jud. D., C. S. DE D. A COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 6, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./08.01.2014
L.N. / 5 ex./ 16 Decembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7263/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 831/2013.... → |
|---|
