Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 62/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 62/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 25742/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 963/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta petentă .
împotriva sentinței civile nr. 6246 din 16.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLULUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR I. TERITORIAL NR.6, Oltenia, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motive de recurs și s-a solicitat judecarea în lipsă .
Constatând cauza în stare de judecată, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 6246 din 16.04.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentă . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLULUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR I. TERITORIAL NR.6 Oltenia, ca neîntemeiată.
.Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.05.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile O.G. 31/2007, O.G. 21/2009, Legea 52/2010 cu modificările ulterioare, art. 8, alin. 1, pct. 14, constând în aceea că la data de 13.09.2012, ora 10,40, pe DN 6, km 244 + 000 (Beharca D.) sensul de mers spre C., la controlul efectuat în trafic asupra autotractorului cu semiremorca cu nr. de înmatriculare_ /_, utilizate de .. în baza copiei certificate e licenței comunitare pentru transportul contra cost în numele unui terț nr._, condus de Braslasu C.-I. și cu care se efectuează transport rutier de mărfuri periculoase (vehicul cisterna goală, ultima mostră transportată: hidrocarburi gazoase în amestec lichefiat UNG 1965 23 ADR), în urma verificării activității desfășurate de conducătorul auto Braslasu C. I. s-a constatat utilizarea unui tahograf defect. Astfel, aparatul tahograf Siemens V 90 – 1324 – cu nr. de fabricație_ montat pe auto_ înregistrează pe diagramă în zona câmpului de viteză o linie groasă, fapt ce indică o defecțiune pe partea electrică. Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001)motivele de nulitate invocate de petenta fiind prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii relative, petenta nefacand dovada ca a suferit vreo vatamare prin incheierea in aceasta modalitate a procesului-verbal de contraventie.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, precum și faptul ca petentul nu a probat cele susținute în plângere nefăcând astfel, în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța reține ca nu s-a făcut dovada contrară, procesul-verbal bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa.
Susținerea petentei referitoare la faptul ca înaintea întocmirii procesului verbal, aparatul tahograf fusese verificat, iar șoferul nu a indicat că ar exista vreo problemă în acest sens nu poate fi luata in considerare de instanța in condițiile in care exista posibilitatea ca de la momentul verificării si pana la efectuarea controlului sa se fi produs o defecțiune la partea electrică a aparatului
Pe de alta parte instanța a reținut ca dovada de verificare a aparatului tahograf .,nr._ depusa de petenta la F.12 privește tahograful montat pe un alt autovehicul, respectiv vehiculul Volvo cu nr. de înmatriculare IF.18.GAS, aparținând petentei, in timp ce tahograful verificat era montat pe autovehiculul cu semiremorca cu nr. de înmatriculare IF.08.GAS .
Cu privire la sancțiune, instanța a reținut că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Față de cele expuse, instanța a respins plângerea formulată de către petenta . M., ca neântemeiată, menținându-se procesul verbal de contravenție, ca temeinic și legal.
Împotriva acestei sentințe petenta T. a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței de fond în sensul admiterii în parte a plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut ca dovada de verificare privește alt autovehicul decât cel pentru care s-a aplicat sancțiunea.
Astfel cum se poate observa din studierea procesului verbal, in paragrafului ultim din descrierea faptei, agentul constatator menționează: "Astfel aparatul tahograf SiemensV90-1324 cu nr. de fabricație_ montat pe auto_ ...", pentru ca in realitate, acesta este autovehiculul care a fost verificat si nu_, cum din greșeala a precizat agentul constatator in prima parte a procesului verbal.
Aceasta neconcordanta, pe care la momentul atacării procesului nu am observat-o, ș_e datorează exclusiv agentului constatator, iar T. SRL nu trebuie sa suporte consecințele acestei erori.
Deci, din procesul verbal rezulta ca a fost verificat aparatul tahograf Siemens V90-1324 cu nr. de fabricație_ montat pe auto_, motiv pentru care am depus Ia dosar dovada verificării acestui aparat.
In mod eronat a apreciat instanța ca tahograful verificat era montat pe autotractorul cu nr. de înmatriculare_ . In realitate, agentul constatator a oprit in trafic autotractorul cu nr. de înmatriculare_, conducătorul autovehiculului prezentându-i acestuia dovada de verificare a aparatului tahograf ., nr._.
Instanța a fost indusa in eroare, in urma consemnării de către agentul constatator, in cuprinsul procesului verbal, ca a efectuat controlul in trafic asupra autotractorului cu nr. de înmatriculare IF GAS, cînd în realitate, controlul se efectuase asupra autotractorului cu nr. de înmatriculare_, cu semiremorca cu nr. de înmatriculare_ .
Tot in cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a consemnat ca a verificat aparatul tahograf Siemens V90 - 1324, cu nr. de fabricație_ „montat pe auto_ (dovada verificare perodica tahograf ., nr._, cu valabilitate pana pe 10.09.2014)..
In urma interpretării greșite a acestor dovezi, a fost aplicata o sancțiune care nu are legătura cu presupusa fapta imputata. Astfel, prezumția de legalitate a acestuia a fost răsturnata, iar procesul-verbal in cauza este susceptibil de a fi anulat.
2. In mod eronat a apreciat instanța ca nu poate fi luata in considerare susținerea petentei privitoare Ia faptul ca înaintea întocmirii procesului verbal aparatul tahograf fusese verificat.
Au atașat atât prezentului recurs, cat si plângerii contravenționale, dovada verificării aparatului tahograf, din data de 10.09.2012.
Având in vedere ca, la data de 13.09.2012 a fost încheiat procesul verbal . nr._, la numai 3 zile de la ultima verificare, înainte sa fie constatata presupusa defecțiune, aparatul tahograf montat pe autotractorul cu nr. de înmatriculare_ a fost verificat, după cum reiese din dovada de verificare ., nr._, precum si din Raportul de VTLV, anexate recursului, instalația de tahograf si instalația de limitare a vitezei corespunzând din punct de vedere tehnic.
Agentul constatator a menționat in cuprinsul procesului verbal ca „aparatul tahograf Siemens V90 - 1324, cu nr. de fabricație_ montat pe auto_ (dovada verificare perodica tahograf ., nr._, cu valabilitate pana pe 10.09.2014), înregistrează pe diagrama in zona câmpului de viteza o linie groasa, fapt ce indica o defecțiune pe parte electrica".
Practic nu a fost detectata nicio defecțiune, agentul constatator presupunând ca ar exista o defecțiune „pe parte electrica", fara a preciza in ce consta aceasta problema a aparatului tahograf sau daca aceasta afectează in mod real înregistrările aparatului tahograf.
Pentru aceasta presupusa defecțiune, agentul constatator a sancționat T. S.R.L., in baza Ordonanței de Guvern nr. 37/2007, art.8, alin. 1, pct. 14, care prevede ca:
Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (...)
14. utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit".
Subliniază faptul ca, in cazul in care ar fi existat cu adevărat o defecțiune, asa cum presupune agentul constatator, defecțiunea ar fi trebuit remediata in maxim o săptămâna, sau daca vehicului nu s-ar fi putut intoarce la sediul operatorului in aceasta perioada, defecțiunea ar fi trebuit sa fie remediata in cursul călătoriei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Europei nr. 3821/85 din 20.12.1985, art. 16, alin. 1:
În eventualitatea defectării aparaturii sau a unei funcționări defectuoase, angajatorul îl prezintă pentru repararea lui de către tehnicianul autorizat sau atelierul autorizat, în cel mai scurt timp. Dacă vehiculul nu se poate întoarce la sediul operatorului în timp de o săptămână, calculată din ziua în care la aparatură s-a constatat defectarea sau funcționarea defectuoasă, reparația se realizează în cursul călătoriei.
Având in vedere cele arătate mai sus, rugam instanța sa observe ca nu puteam remedia presupusa defecțiune, cu atât mai puțin cu cat in data de 10.09.2012, cu 3 zile înaintea întocmirii procesului verbal, aparatul tahograf fusese verificat, iar șoferul nu a indicat ca ar exista vreo problema in acest sens.
3. In mod greșit a apreciat instanța ca procesul verbal de contravenție . nr._ a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente prevăzute de art. 16 si de art. 17 din O.G. 2/2001, in condițiile in care contravenientului nu i s-a respectat dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.
O.G. nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor vorbește de persoana care reprezintă societatea la fata locului, in situația prezentata discutandu-se despre conducătorul auto si in nici un caz Administratorul societății.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 6 si 7 din OG 2/2001:
(6) în situația în care contravenientul este persoană juridica în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă." "(7) în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Ohiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Agentul constatator a admis faptul ca autovehiculul in cauza a fost condus de către numitul Braslasu C. I., insa a susținut ca acesta nu poate avea calitatea de CONTRAVENIENT, nefiind considerat reprezentant al societății - si in mod greșit agentul constatator nu i-a permis acestuia sa consemneze obiectiuni la rubrica "Alte mențiuni".
Agentul a precizat in mod eronat la rubrica "Alte mențiuni - Obiectiunile contravenientului" ca nefiind de fata in momentul intocmirii procesului verbal de constatare a contravențiilor, acesta nu a putut formula obiecțiuni".
Mai mult, deși asa cum se observa in mod clar in formularul procesului verbal, rubrica referitoare la "Alte mențiuni a) Obiectiunile contravenientului" este clar dedicata consemnării obiectiunilor si mențiunilor de către contravenient, si nicidecum a consemnărilor făcute de către agentul constatator după cum dorește acesta.
Precizarea referitoare la conducătorul auto care "nu a putut formula obiectiuni" este consemnata in mod greșit si cu vădita rea-vointa la rubrica referitoare la Obiectiunile contravenientului, rubrica dedicata in mod exclusiv obiectiunilor făcute de către conducătorul auto.
In consecința, consideram ca trebuie sa anulați amenda pentru ca agentul constatator nu a respectat dreptul la apărare al T. S.R.L., aflandu-se in eroare si nepermitand conducătorului autovehiculului sa consemneze obiectiuni, in condițiile in care acesta era un reprezentantul societății, si in consecința, conform art. 16 din OG 2/2001 acest fapt se sancționează de asemenea cu nulitatea procesului verbal, drept pentru care solicitam onoratei instanțe sa aibă in vedere si acest aspect in luarea hotărârii de soluționare a plângerii.
4. In mod greșit a apreciat instanța ca procesul verbal de contravenție a fost incheiat in mod legal si temeinic, cu respectarea prevederilor Ordonanței nr. 2/2001.
In conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv: „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."
In condițiile in care agentul constatator a încălcat prevederile art. 16 alin. 6 si 7 din OG 2/2001, împiedicând conducătorul auto sa consemneze obiectiunile in cadrul rubricii „Alte mențiuni", 1-a individualizat pe acesta ca martor la încheierea procesului verbal.
Deoarece agentul constatator era obligat sa acționeze in conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv: „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."
Învederează instanței ca, deși conducătorul autotractorului, Braslasu C. I. era de fata la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, agentul constatator nu i-a oferit acestuia dreptul de a formula obiectiuni. Acesta a menționat in cuprinsul procesului verbal de constatare a contravențiilor, la pct 7, ca nu se afla de fata contravenientul, in condițiile in care procesul verbal este semnat de către acesta.
Mai mult decât atât, agentul constatator a considerat in mod eronat ca domnul Braslasu C. I. este martor la incheierea procesului verbal, cu toate ca acesta avea doar calitatea de reprezentant al T. S.R.L., respectiv de contravenient. Agentul constatator i-a solicitat conducătorului autotractorului sa semneze procesul verbal la rubrica Martor.
Având in vedere ca locul săvârșirii faptei este indicat DN6, un drum cu trafic intens, este greu de crezut ca agentul constatator nu a putut găsi cel puțin o persoana care sa-si asume calitatea de martor asistent, ba mai mult, ca acesta a identificat in mod eronat ca si martor pe domnul Braslasu C. I., conducătorul autotractorului.
Consideram ca incheierea procesului verbal in lipsa indicării unui martor este lovita de nulitate atâta timp cat acest lucru era nu numai posibil, dar si obligatoriu (conform disp. art. 19 din O.G.nr. 2/2001).
Astfel, incalcarea acestui alineat este echivalenta cu incalcarea dreptului persoanei juridice la o corecta constatare a contravenției, precum si incalcarea cu rea-vointa a unei garanții oferite de lege prin edictarea acestei norme imperative, menita chiar sa apere orice persoana de posibile abuzuri.
5. Prezumțiile oferite de jurisprudenta C.E.D.O. in materie contravenționala nu au fost luate in considerare.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa ca si faptele contravenționale privind regimul de circulație rutiera intra in sfera acuzațiilor in materie penala la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Convenție, intrucat norma juridica sanctionatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv si preventiv (cauza Malige contra Franței).
Prin urmare, in calitate de petent, imi sunt recunoscute inclusiv garanțiile specifice in materie penala, respectiv prezumția de nevinovăție de care beneficiez, dar si principiul potrivit căruia cel care acuza este necesar a-si proba acuzațiile.
In aceste condiții, sarcina probei revine agentului constatator, respectiv intimatei, acesta fiind necesar a susține in mod credibil si cu probe neechivoce, lipsite de orice dubiu, realitatea si veridicitatea celor consemnate in actul intocmit.
Așadar, in ceea ce privește prezumția procesului verbal, consideram ca prezumția de nevinovăție primează, iar conform Jurisprudentei CEDO aceasta este aceeași ca si in procesul penal.
Astfel, potrivit art. 52 C. Proc. P.., care consacra prezumția de nevinovăție, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitiva. In cazul in care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci exista îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului, se aplica regula in dubio pro reo. potrivit căreia orice îndoiala operează in favoarea inculpatului iar pe baza acestuia soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către instanța de Judecata.
Procesul-verbal de constatare a contravenției se bucura de o prezumție de legalitate, a cărei răsturnare ii revine contravenientului, lucru care de altfel a fost realizat prin depunerea dovezii de verificare a aparatului tahograf, precum si prin analiza si interpretarea probelor existente la dosar.
Pentru motivele mai sus menționate, in baza art. 304, Cod procedura civila a solicitat admiterea recursului .
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la administrarea si aprecierea probelor, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentul a invocat ca motiv de nulitate nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.6 si 7, arătând că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal.
Aceste dispoziții prevăd că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art.16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În condițiile în care petentul nu a dovedit vătămarea produsă, și care oricum a fost înlăturată prin posibilitatea de a formula obiecțiuni și apărări cu ocazia judecării plângerii, acest motiv nu est de natură să atragă anularea procesului verbal.
Pentru aceleași considerente, vor fi înlăturate și susținerile petentului referitoare la lipsa semnăturii vreunui martor asistent (art.19), mai ales că rolul martorului asistent este acela de a confirma împrejurările pentru care procesul verbal nu este semnat de petent.
Or, procesul verbal a fost semnat de conducatorul auto la rubrica martor, neavand calitate de reprezentant al societatii petente, facandu-se si mentiunea ca nu sunt de fata alte persoane la momentul incheierii actului sanctionator.
Prin urmare, aceste critici ale recurentei nu sunt intemeiate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, Tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 37/2007, ce stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR). Aceste reglementari au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
De asemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
In cauza, petentul nu a facut dovada unei alte stari de fapt, din diagramele depuse la dosar, vizand autoturismul_, retinandu-se ca in data de 13.09.2012, incepand cu ora 0.00, aparatul tahograf nu efectua inregistrari privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto.
Mentionarea si a numarului de inmatriculare_ reprezinta o simpla eroare, fara consecinte in ceea ce priveste starea de fapt retinuta, atata timp cat constatarile agentului si diagramele retinute vizeaza autoturismul oprit in trafic.
Apararile referitoare la valabilitatea, la momentul controlului, a verificarii aparatului tahograf montat pe autoturismul_ nu prezinta utilitate in cauza, intrucat fapta retinuta in sarcina petentei vizeaza utilizarea unui tahograf defect, fapta ce constituie contraventie potrivit disp. Art 8 al. 1 pct 14 din OUG 37/2007 – „utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit”.
De asemenea, nici obligatia prevazuta de lege de reparare a aparaturii in cel mai scurt timp, dar maxim o saptamana, nu prezinta utilitate, aceste imprejurari nefiind de natura a inlatura caracterul contraventional al faptei.
F. de cele constatate, se apreciaza ca petentul nu a facut dovada unei alte stari de fapt care sa inlature caracterul contraventional al faptei.
Pentru considerenele expuse instanta apreciaza neintemeiate criticile formulate de recurent astfel ca va respinge recursul, in conformitate cu disp. art. 312 C.pr.civ
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta petentă . cu sediul în orașul M., ., Pavilion Central, ., județul Ilfov și cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat R. V. S. din București, sector 2, .. 21, . civile nr. 6246 din 16.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLULUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR I. TERITORIAL NR.6, Oltenia, cu sediul în București, Sector 1, .. 38, cu sediul procesual ales în Dr.Tr.S. ., jud.M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/21.10.2013
Tehn.CA
Octombrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 805/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8892/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
