Pretentii. Sentința nr. 7631/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7631/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 4462/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7631/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a depus la dosar timbrul judiciar, cererea de restituire a taxei de poluare, înregistrată la AFP, răspunsul pârâtei și adresa emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., solicitând judecarea cauzei în lipsa sa.
Instanța, în baza art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Ținând seama de dispozițiile art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013, instanța va dispune conceptarea pârâtei A.F.P. C. cu noua denumire, aceea de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Instanța, din oficiu invocă excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și reține cauza atât pentru soluționarea excepției invocate, cât și pentru soluționarea excepției prescripției dreptului material al reclamantului invocată de pârâta AJFP D. prin întâmpinare, cât și asupra fondului.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 25.02.2013, reclamantul S. A. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de primă înmatriculare - în cuantum de 5.752 de lei, cu dobânda aferentă, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism dintr-un alt stat UE și, în vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5.752 de lei, fapt atestat de chitanța nr._/13.08.2007.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat A.F.P., însă pârâta a respins respectiva cerere.
În conformitate cu prevederile art. 23 (9) din Tratatul Uniunii Europene - cuprins in Titlul I privind libera circulație a mărfurilor -, comunitatea se bazează pe o uniune vamala, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri si care implica interzicerea intre statele membre a tarifelor vamale de import si export si a tuturor taxelor cu efect echivalent. De asemenea, tot in cuprinsul TCE, prin art. 25 (12) s-a convenit ca statele membre se abțin sa introducă intre ele noi taxe vamale de import si export sau taxe cu efect echivalent.
România, prin legea 343/2006, a introdus taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, cuprinsa in Codul Fiscal, Titlul VII intitulat "Accize si alte taxe speciale, respectiv Capitolul "laxe speciale pentru autoturisme si autovehicule". Texul enunțat a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2007, adică o data cu aderarea României la Uniunea Europeana, pana la aceasta data Codul Fiscal al României necunoscând taxa speciala de prima înmatriculare.
Scopul introducerii taxelor referitoare la taxa de înmatriculare este evident, fiind destinat acoperirii TVA si a taxelor vamale care se plăteau la data introducerii unui autoturism in România, înainte de aderare, si fiind ușor de dedus in raport de data includerii acestuia in legislația romana.
Taxa de înmatriculare are caracterul unei taxe cu efect echivalent tarifului vamal, care este interzis a se practica, așa cum rezulta din art. 23 si 25 intre Statele membre ale Uniunii.
Prin introducerea taxei de înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât statele membre sunt obligate sa nu emită si sa nu mențină nicio măsura contrarie reguli lor Tratatul ui.
În materie fiscala, in art. 90 (95) si următoarele din Tratat sunt reglementari exprese, care nu pot fi încălcate de statele membre. Astfel, in baza art. 90 din Tratat niciun stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natura superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare si nu poate stabili impuneri interne de natura sa protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea măsurii taxei de înmatriculare, s-a adus atingere liberei concurente in interiorul pieței comune prin distorsionarea acesteia, cauzata de crearea unei situații împovărătoare in cazul achiziționării de autoturisme second-hand produse in alte state membre, altele decât statul roman.
Măsura impusa de statul roman conduce la discriminarea produselor provenite din alte state membre ale Comunității Europene, fiind de natura a încalcă principiul neutralității impozitării interne in cazul competiției dintre produsele aflate pe piața interna si produsele importate, ceea ce evident se înscrie in încălcările prevăzute de art. 90 din Tratat.
Aceasta reprezintă nesocotirea dreptului comunitar, taxa impusa având efect echivalent taxelor vamale si de natura a împiedica libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in. condițiile de competiție egala.
Prin măsura dispusa, Statul R. a protejat produsele naționale, prin impunerea unei sarcini fiscale suplimentare pentru cumpărătorii de autoturisme fabricate într-un stat membru.
În conformitate cu art. 148 alin 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari, comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare cuprinse in legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, in baza art. 148 alin 1 din Constituția României, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si a prevederilor alin 2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie sa aplice cu prioritate, in cauzele deduse judecații, normele dreptului comunitar.
Astfel fiind, textul tratatului comunitar - respectiv prevederile art. 90 din Tratat -, urmează sa fie aplicat cu precădere, dispoziția legala din dreptul național fiind contrara textului tratatului.
În sensul celor susținute este si decizia pronunțata de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza C.313/05 Maciej Brzezinski.
În ceea cei privește procedura de restituire a sumelor, au fost invocate prevederile art. 113 Cod Procedura fiscala, cererea de restituire formulata fiind cei care declanșează procedura restituirii.
În conformitate cu art. 199 si 120 Cod procedura fiscală, in cazul sumelor de restituit de la bugetul de stat, dobânda începe sa curgă de la expirarea termenului de 45 zile prevăzut pentru soluționarea cererii de restituire.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
D.G.R.F.P. C. – în numele și pentru pârâta A.JF.P. D., a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului. În susținerea excepției au fost invocate dispozițiile art. 135 din O.G. 92/2003 – privind prescrierea dreptului contribuabililor de a cere restituirea creanțelor fiscale în termen de 5 ani. Or, în contextul în care reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în data de 13.08.2007, termenul de 5 ani anterior menționat a început să curgă în data de 01.01.2008 și s-a împlinit în data de 31.12.2013. Prin urmare, dat fiind că acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul D. în data de 08.01.2013 – și ținând seama că nu a intervenit nici un motiv de întrerupere a cursului prescripției -, dreptul material la acțiune este prescris.
La termenul de judecată din data de 25.09.2013, în raport de dispozițiile OUG nr. 74/2013, instanța a luat act că Administrația Finanțelor Publice a mun. C. a fost reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Totodată, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că reclamantul S. A. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul marca Volkswagen Golf, având nr. identificare WVWZZZ1JZYP478630 ce fusese anterior înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene.
Autoturismul a fost înmatriculat în România la data de 14.08.2007, reclamantul achitând taxa specială auto prevăzută de art. 2141 C.fiscal, în cuantum de 5.752 de lei cu chitanța nr._/13.08.2007.
Ulterior, la data de 04.02.2013, reclamantul a solicitat administrației financiare să-i restituie axa achitată anterior, însă pârâta i-a transmis că în urma calculului diferenței nu a rezultat nicio sumă de restituit.
În baza art. 248 alin. 1 cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.M instanța o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Într-un litigiu în materia contenciosului administrativ, pentru a avea calitate de pârât sau intimat, este suficient a se aduce dovada că autoritatea publică este emitenta actului administrativ contestat - astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, respectiv "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".
În speță, taxa specială pentru autoturisme a fost calculată de administrația financiară, iar suma astfel determinată a fost achitată la Trezoreria instituției anterior.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G nr. 50/2008 și art. 3 alin 1,5 și 6 din H.G. nr. 686/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Însă, respectivele prevederi nu au aplicabilitate în cauză, dat fiind că reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială auto – reglementată de art. 2141 Cod fiscal -, și nu a taxei de poluare – introdusă de legiuitor prin adoptarea O.U.G nr. 50/2008, act normativ intrat în vigoare în data de 01.07.2008. Or, în Codul fiscal nu existau disp care să stabilească drept beneficiar al respectivei taxe speciale auto A.F.M. – art. 2142 din Legea nr. 571/2003 făcând referire la plata respectivei taxe la bugetul de stat.
Prin urmare, atâta timp cât pârâta A.F.M nu este responsabilă pentru modul în care a fost calculată taxa specială pentru autoturisme și nici nu a încasat suma de bani plătită de reclamant în temeiul art. 2141 C.fiscal, nu se poate considera că există raporturi juridice între instituția anterior menționată și reclamant care să-l îndreptățească pe acesta din urmă să pretindă o anumită prestație și să acționeze în judecată respectiva instituție.
Pentru aceste considerentele, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.M. și, ca atare, va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune – invocată de D.G.R.F.P. C. (în numele și pentru pârâta A.J.F.P. D.) și aceasta apare ca fiind întemeiată.
Astfel, art. 135 din O.G. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), statuează că "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire".
D. fiind că reclamantul a achitat taxa specială auto în data de anul 2007, de la momentul respectiv a luat naștere și dreptul său de a cere restituirea sumei plătite. De asemenea, începând cu data de 01.01.2008 a început să curgă termenul de prescripție de 5 ani – reglementat de actul normativ anterior menționat -, în interiorul căruia reclamantul putea solicita instanței restituirea sumei achitate cu titlu de taxa specială auto. Respectivul termen de prescripție s-ar fi împlinit în data de 01.01.2013 – în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 1 C.pr.civ., însă dat fiind că ziua de sfârșit a acestuia constituia sărbătoare legală, a fost prelungit până în data de 03.01.2013 – așa cum statuează art. 181 alin. 2 C.pr.civ.
Cum reclamantul a depus acțiunea în data de 25.02.2013, iar cererea de restituire adresată administrației financiare a fost înregistrată la data de 04.02.2013 (așa cum rezultă din rezoluția de pe cererea anexată la fila 35 din dosar), deci după expirarea termenului de prescripție prevăzut de art. 135 din O.G. 92/2003, și luând în considerare că nu au fost prezentate dovezi că ar fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a respectivului termen, se constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, invocată de către pârât.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. A., ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
Admite excepția prescripției.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. A., cu domiciliul în C., . ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 1, în integralitatea sa.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./5 ex./L.N. 04.10.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8892/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6577/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
