Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 65/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1406/183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 65/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător M. C. V.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul A. P. S., împotriva Sentinței Civile nr. 1813/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică pentru sistemul radar ROM nr. 365.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La data de 01.04.2013 petentul A. P. S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din 31.03.2013 încheiat de IPJ D. Poliția Municipiului Băilești în contradictoriu cu intimatul IPJ D., solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii contravenționale în sumă de 675 lei, anularea celor 9 puncte amendă și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii a arătat că starea de fapt reținută în procesul de contravenție nu este conformă cu realitatea, iar procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu este întocmit pe formularul corespunzător și aparatul radar la care se face referire nu este individualizat, nemenționându-se tipul, marca și dacă este verificat metrologic.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
A depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._ din 31.03.2013 încheiat de IPJ D. Poliția Municipiului Băilești.
La data de 15 mai 2013 IPJ D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată, motivând că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
A susținut că abaterea săvârșită de petent a fost filmată cu aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia
este temeinică și legală.
De asemenea,intimatul a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 254 din N.c.pr.civ. potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decît în condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept a invocat prevederile OUG 195/2002 R, Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep și OG 2/2001.
A depus la dosar 13 planșe foto care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție și buletinul de verificare metrologică nr._ din 20.04.2012.
Prin Sentința nr. 1813/10.07.2013 Judecătoria Băilești a respins plângerea contravențională.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In baza procesului verbal . nr._ încheiat la 31.03.2013 de IPJ D. – Poliția Municipiului Băilești, petentul A. P. S. a fost amendat cu suma de 675 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 pct. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 31.03.2013 ora 17:49 a condus autoturismul Skoda O. cu număr de înmatriculare_ pe DN 56 în localitatea Galicea M. cu viteza de 103 km/h înregistrată de aparatul radar Autovision ROM 365.
Planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 31.03.2013 petentul a condus pe raza localității Galicea M.,jud.D. autoturismul Skoda O. cu viteza de 103 km/h înregistrată cu aparatul radar omologat și verificat metrologic. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/ h,iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii,cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cum în speță, petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, instanța, constatând că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, coroborate cu dispozițiile OUG 195/2002/R a respins plângerea ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 petentul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către A. P. S., care învederează instanței faptul că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, iar procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate, având în vedere că nu este întocmit pe formularul corespunzător, aparatul radar la care se face referire nu este individualizat, în conținutul procesului verbal nu este menționat numărul de înmatriculare al autospecialei de poliție și astfel nu se poate face dovada că pentru sistemul radar instalat pe respectiva autospecială există buletin de verificare metrologică corespunzător; intimata nu face dovada calității de operator radar pentru agentul de poliție constatator, calitate cerută de lege, în niciuna din cele 13 instantanee conținute de planșa foto depusă de intimată nefiind specificat mesajul "ID nnnn"care trebuie să reprezinte indicativul operatorului radar, mesaj ce se arată că nu este opțional, conform precizărilor ..A., transmise către Poliția Română. Se învederează faptul că mesajul stabilește identitatea dintre agentul constatator și operatorul radar, relevantă pentru faptul că operatorul radar/agentul constatator trebuie să fie instruit pentru a utiliza corect sistemul radar și trebuie să perceapă în mod nemijlocit fapta.
În ceea ce privește starea de fapt se arată că imaginile foto depuse la dosar de intimată în care autoturismul apelantului avea viteza 100 km/h, nu sunt realizate în localitate, ci în afară, starea de fapt necorespunzând situației reale.
Apelantul solicită instanței admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admitere plângerii contravenționale.
În drept invocă disp. art. 460 și urm. C.p.c.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a precizat faptul că instanța în mod corect a respins plângerea formulată de reclamant, iar măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul verbal făcând deplină dovada situației de fapt menționată în cuprinsul său. Se arată că s-a făcut dovada vinovăției apelantului.
Se învederează că instanța a reținut legalitatea procesului verbal, conform disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar fapta reținută în sarcina apelantului reprezintă un pericol social destul de ridicat.
Intimatul solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 1813/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de apel, apelantul petent a arătat că procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate, deoarece nu este întocmit pe formularul corespunzător, aparatul radar la care se face referire nu este individualizat, în conținutul procesului verbal nu este menționat numărul de înmatriculare al autospecialei de poliție, intimata nu face dovada calității de operator radar pentru agentul de poliție constatator, iar starea de fapt a fost reținută în mod greșit de instanța de fond.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, iar cele cuprinse în procesul verbal se completează cu mențiunile existente în actele ce au stat la baza procesului verbal; astfel, întocmirea unui act administrativ presupune efectuarea parcurgerea unor etape premergătoare și întocmirea unor acte premergătoare care, fără a avea caracterul unor acte administrative, fundamentează emiterea ulterioară a actului administrativ.
Constatarea unei contravenții referitoare la regimul de circulație presupune ca anterior acestei operații agentul constatator să fie calificat să efectueze o astfel de înregistrare iar aparatul radar să fie certificat din punct de vedere metrologic.
Așadar, este logic ca aceste operațiuni premergătoare să fie avute în vedere și să fundamenteze legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Din această perspectivă, apărarea petentului în sensul că aceste înscrisuri nu pot acoperi omisiunile procesului verbal, este nefondată.
Planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 31.03.2013 petentul a condus pe raza localității Galicea M.,jud.D. autoturismul Skoda O. cu viteza de 103 km/h înregistrată cu aparatul radar omologat și verificat metrologic. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/ h,iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Acest fapt a fost constatat cu aparatul radar montat pe autoturismul Dacia L. cu nr. MAI_, cu care s-a făcut înregistrarea video precum și cu planșele foto atașate.
Iar buletinul de verificare metrologică face referire tot la aparatul radar . nr. 365 montat pe Dacia L. cu nr. MAI_.
Așadar, este vorba de același aparat cu care s-e efectuat înregistrarea, astfel cum reiese din mențiunile buletinului de verificare metrologică, comunicat de intimat în apel.
Mai mult dispozițiile relevante în acest sens sunt următoarele
Art. 109 OUG 195/2002: (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Art. 181 din HG 1391/2006: -(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Așadar, înregistrarea efectuată este conformă prevederilor cuprinse în Norma de metrologie legală 021-05, în condițiile în care prevederile de la pct. 4, care instituiau obligativitatea consemnării seriei și numărului aparatului radar, au fost abrogate.
Se observă că dispozițiile legale nu instituie obligația consemnării, în procesul verbal, a seriei și numărului aparatului radar, și cum procesul verbal se completează cu actele care au stat la baza întocmirii lui, instanța apreciază că toate aceste circumstanțe confirmă fără dubiu că aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea contravenției era omologat și verificat metrologic.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În mod corect instanța de fond a apreciat că planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 31.03.2013 petentul a condus pe raza localității Galicea M., jud. D. autoturismul Skoda O. cu viteza de 103 km/h înregistrată cu aparatul radar omologat și verificat metrologic. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina apelantului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În altă ordine de idei, chiar și în fața instanței de control judiciar, apelantul putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici-o dovadă care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul A. P. S., domiciliat în S. G., ., ., ., împotriva Sentinței Civile nr. 1813/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, M. C. V. | |
Grefier, A. G. C. |
Red. J. S.
Teh. A.C. 10 Decembrie 2013
Jud. Fond V.P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 15/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
