Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 05-03-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 10021/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 200/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător A. M. M.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul T. A. E. împotriva sentinței civile nr._ din 05.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 20.02.2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare.
Instanța, constatând cauza în tare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând
Prin sentința civilă nr. ._ din 05.10.2012, Judecătoria C. a respinge plângerea formulată de către petentul T. A. E. împotriva procesului verbal de contravenție ._/22.04.2012, în contradictoriu cu intimata I.P.J. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: plângerea formulata de petentul T. A. E. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.04.2012, în contradictoriu cu intimata IPJ D., este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.04.2012 emis de intimata IPJ D. s-a dispus sancționarea petentului T. A. E. cu amenda de 910 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.100 alin.3 lit.d și art.102 alin.3 lit.e din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 Rep, întrucât la data de 22.04.2012 a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe . localitatea C. cu o viteză de 135 km/h viteză înregistrată cu aparatul radar TRAFIPAX PZT_ montat pe auto MAI_ și nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de polițistul rutier.
Potrivit art. 49 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța de fond a apreciat că petentul T. A. E. a circulat cu o viteză de 135 km/h, fapt rezultat din fotografiile radar depuse, depășind practic viteza legală admisă de lege.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că petentul T. A. E. se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin.3 lit.d și 102 alin.3 lit.e din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 Rep, întrucât la data de 22.04.2012 a condus autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea C., cu o viteză de 135 km/h viteză înregistrată cu aparatul radar TRAFIPAX PZT_ montat pe auto MAI_ și nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de polițistul rutier, faptele fiind probate cu declarația martorei audiată în cauză și cu înscrisurile depuse.
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța de fond a respins plângerea formulată de către petentul T. A. E. împotriva procesului verbal contravenție ._ din data de 22.04.2012, în contradictoriu cu intimata IPJ D., ca neîntemeiată, menținându-se procesul verbal de contravenție, ca temeinic și legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T. A. E. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond a dat relevanță probelor depuse de intimat IPJ D., planșe foto și buletinul de verificare metrologică, fără să depună certificatul de omologare al respectivului aparat.
A invocat nulitatea procesului verbal fiind încălcate disp. art. 17 din OG 2/2001, întrucât lipsa mențiunii nr. de km /h, cu care a fost depășită viteza legală echivalează cu lipsa mențiuni faptei săvârșite. Mai arată că agentul constatator nu a menționat reținerea permisului de conducere.
Instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar și declarația martorului audiat cu care a făcut dovada unei alte situații decât cea reținută în procesul verbal.
La data de 20.02.2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond. Procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin actul de contravenție, petentul a fost sancționat cu 910 lei, amendă contravențională, reținându-se că, la data de 22.04.2012 a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe . localitatea C. cu o viteză de 135 km/h viteză înregistrată cu aparatul radar TRAFIPAX PZT_ montat pe auto MAI_ și nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de polițistul rutier.
În primul rând referitor la pretinsele cauze de nulitate ale actului de contravenție – lipsa mențiunilor privind numărul de km/h cu care a fost depășită viteza legală, lipsa mențiunilor privind reținerea permisului de conducere - este de remarcat că acestea nu constituie motive de nulitate absolută a procesului verbal – art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” – ci cazuri de nulitate relativă, care nu pot atrage desființarea actului decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, recurentul nu a prezentat nici o dovadă că i-ar fi fost cauzată vreo vătămare în acest mod, acesta având posibilitatea să conteste actul de contravenție și să prezinte în fața instanțelor judecătorești – Judecătorie și Tribunal - toate probele pe care le considera necesare pentru a dovedi că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu corespunde realității.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C., se află la filele 11-17 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 135 km/h), iar la fila 10 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare MAI_ (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 19.08.2011 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an), în mod corect prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, recurentul-petent a fost sancționat contravențional.
In ceea ce privește susținerea petentului in sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 3.8.2. din NML nr. 021-05 instanța reține aceste dispoziții au fost abrogate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie nr. 187/2009. In prezent, prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
Cu privire la declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că nu este utilă soluționării cauzei, martorul declarând că nu poate aprecia cu ce viteză circula petentul.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul T. A. E. împotriva sentinței civile nr._ din 05.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I P J D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2013
Președinte, A. M. S. | Judecător, A. M. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, M. G. |
Red.A M / 01.04.2013
Tehn M.G. 2 ex
jud fond.C C
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 65/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 805/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
