Anulare act administrativ. Sentința nr. 1319/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1319/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 2751/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1319/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. D., având ca obiect.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta prin consilier juridic B. E. L., lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pârâta a depus înscrisuri la dosar.
Instanța pune în discuție competența în soluționarea cauzei.
Apărătorul reclamantului apreciază că Tribunalul D. – Secția C.A.F. este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza.
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de art. 10 din Legea 554/2004.
Consilier juridic B. E. L., pentru parata, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, apreciind utilă soluționării cauzei proba solicitată, o încuviințează.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită instanței respingerea acțiunii, ca neîntemeiată conform motivelor din întâmpinare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2013 pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamanta . Primar a chemat în judecată pârâta C. de C. D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună admiterea contestației, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei 55/18.07.2013 și la procesul-verbal de constatare nr. 6234, întocmit la data de 12.06.2013 cu ocazia auditului financiar al contului de execuție pentru exercițiul financiar al anului 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că Unitatea Administrativ Teritorială a fost auditată de către Curtea de C. a României - C. Județeană de C. D. cu privire la exercițiul financiar al anului 2012.
Cu această ocazie au fost constatate aspecte ce țin de nelegalitate și neregularitate în privința gestionarii creanțelor fiscale, reținându-se în mod concret în actul de control date despre efectuarea unor plați nelegale către Cabinet av. Asociați P. F. și M. G., către executor Judecătoresc I. M. R., precum și pentru reabilitarea (repararea) acoperișului la una din bisericile din comună.
Reclamanta a apreciat că fundamentul reținut de către organul de audit este eronat, având în vedere următoarele aspecte:
l. Suma de 13.500 lei reprezintă onorariul avocațial plătit de U.A.T. conform contractului de asistență juridică nr. 12/06.11.2012, către Cabinet av. Asociați P. F. și M. G.
Astfel, UAT a achitat în data de 13.11.2012, cu O.P. nr. 861 suma de 10.000 lei și OP nr. 875, în valoare de 3500 lei în vederea asigurării serviciilor avocațiale de asistență juridică și reprezentare pe care acesta societate a prestat-o în favoarea și pentru apărarea intereselor legitime ale unității administrativ teritoriale . cauza nr._/63/2008* la Curtea de Apel C. și, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reclamanta a contestat legalitatea consemnărilor efectuate de auditorii Curții de C., întrucât, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, Primarul, respectiv președintele consiliului județean poate împuternici un avocat pentru a reprezenta interesele unității administrativ teritoriale fără a fi necesară elaborarea unei hotărâri a Consiliului Local.
Societatea de avocații a încheiat cu reclamanta un contract de asistență juridică, în condițiile art. 133 alin. l și alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, respectându-și toate obligațiile asumate.
A apreciat că este exprimată în mod eronat concluzia auditorului public extern cu privire la cele trei situații contestate în prezenta cerere, neavând legătură cu legalitatea și conformitatea activităților U.A.T. și nici cu reglementările aplicabile domeniului în discuție.
Recomandările auditorilor publici externi cu privire la măsurile concrete ce se impun a fi luate, în vederea înlăturării deficiențelor consemnate în raportul de control.
Simpla recomandare lăsată în sarcina reprezentantului legal al entității auditate de a iniția măsurile legale în vederea recuperării „prejudiciului" nu este acoperitoare din punct de vedere al reglementării juridice și a oportunității auditului efectuat.
Astfel, nu poate fi apreciată ca prejudiciu existența în evidența fiscală a unei înregistrări cu privire la „achitarea unui onorariu de avocat" câtă vreme serviciul prestat în favoarea UAT este unul real, acesta existând fără niciun fel de dubiu, putând fi probat fără echivoc.
Mai mult, asistarea și reprezentarea UAT de către avocat în cazul în speță nu a avut decât efecte benefice, economico - sociale, cazul fiind favorabil față de UAT, prin acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile solicitate (PARC Comunal, CLĂDIRI, etc).
2. Reclamanta a contestat și măsura dispusă la pct. II. 4 (pct. 18 din Decizia nr. 55/18.07.2013) potrivit căreia: „din verificarea efectuată privind legalitatea plaților către B. Iotovici M. R., în anul 2013 Primăria P. M. a efectuat plați nejustificate în valoare de 22.742,61 lei.”
A arătata că la data de 22.06.2010 numitul Văța S. a chemat în judecata ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa oblige UAT să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan în suprafața de 1780 mp situat in T. 37, P. 51 din .. D..
Prin sentința civila nr. 429/21.03.2011, pronunțată de Judecătoriei Calafat în dosar nr._, rămasă definitiva și irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de V. S. și a fost obligată .-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1780 mp teren intravilan situat în ..37, P.51.
Ulterior, s-a dispus investirea cu formula executorie, formându-se dosarul de executare silita nr. 33/E/2012 al B. Iotovici M. R. din Calafat.
La data de 10.04.2012 s-a încheiat procesul-verbal de către executorul judecătoresc, prin care s-a constatat imposibilitatea predării efective a bunului înscris în titlul executoriu nr._, întrucât acel teren era ocupat în totalitate de construcții funerare.
Ulterior la 10.04.2012 Văța S. a chemat în judecata unitatea administrativ teritoriala - . Primar, solicitând instanței de judecata ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se stabilească suma ce va fi plătită în echivalent cu valoarea lucrului ce nu a putut fi predat ca efect al executării silite din dosarul de executare nr. 33/E/2012 al B.E.J. Iotovici M. R., acțiune ce a fost întemeiata pe disp. art. 574 C.p.c.
Prin sentința civila nr. 1429/13.07.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 17.10.2012 prin respingerea recursului formulat de . Primar, conform deciziei civile nr. 1795/17.10.2012, a fost stabilită suma de 135.244 lei ce urma sa fie plătită de către UAT.
În baza acestei hotărâri definitive și irevocabile, s-a pornit executarea silită de către creditorul V. S. pentru încasarea sumei de_ lei, plus cheltuieli de executare până la concurența sumei de 151.000 lei.
Reclamanta a apreciat că cele reținute de către auditori atât în decizia contestată, cât și în încheierea nr. 8/24.09.2013, contravin prevederilor legale în vigoare, deoarece executarea silită a început în data de 26.03.2012, continuând până în martie 2013, iar executorul a procedat în mod corect la reactualizarea sumei datorate de_, aplicând indicele de 103,88%, care înseamnă indicele IPC conform extrasului atașat la dosarul de executare.
În aceste condiții nu există niciun dubiu asupra legalității plății efectuate de către UAT pentru respectarea unui titlu executoriu, în condițiile date.
Reclamanta a menționat că există o puternică îndoială privind legalitatea deciziei nr. 55/2011, întrucât, pronunțându-se desigur pe fondul cauzei, respectiv pe dreptul de a actualiza suma datorată în condițiile C.P.C., se poate antama ideea că organul de control a exces atribuțiilor sale legale.
Sub aspect procedural, a apreciat că măsura impusă de către C. de C. D. privind recuperarea prejudiciului reprezentând sumele indicate a fost dată cu încălcarea competenței materiale a acesteia, iar organul de control nu a dovedit ca sunt întrunite cumulativ elementele necesare și obligatorii prevăzute de art. 1359, 1381 și urm din C.civ. și anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite săvârșite, existența raportului de cauzalitate dintre faptă.
3. La pct. II. 3 (pct. 17 lit. i și j din Decizia 55/18.07.2013) s-au reținut următoarele: „în timpul controlului s-au estimat plăți efectuate prin nerespectarea prevederilor legale pentru efectuarea unor cheltuieli, în valoare de 33.968,52 lei -(pct. 17 i, conform facturii 84/27.11.2012 emisă de . Dobrețu, jud. O. achitată cu OP 957/07.12.2012, reprezentând contravaloare prestări servicii, reabilitare acoperiș Biserica „S. N." - „S.") și respectiv 11.090,11 lei - (pct. 17 j din Decizie conf facturii 90/18.12.2012 emisă de . Dobrețu, jud O., pe baza OP 1004/12.12.2012, reprezentând contravaloare prestări servicii, reabilitare acoperiș Biserica „S. N." - „S.).
A susținut că reprezentanții Bisericii Sfântul N. (S.) P. M. au atașat toate documentele necesare unei lucrări de reparații, care nu se află în lista patrimoniilor de cult nefiind necesare autorizație de construcție, conf. L. 50/1991 și avize speciale emise de Ministerul Culturii.
De asemenea, suma estimată, respectiv 55.000 lei, a fost aprobată prin HCL nr. 13/19.07.2012, dispusă la cap. 67.02 - cultură recreere religie, hotărâre care a primit viza de legalitate a Instituției Prefectului.
Reclamanta a concluzionat arătând că organul de control nu a dovedit ca sunt întrunite cumulativ elementele necesare și obligatorii prevăzute de art. 1359, 1381 și urm din C.civ. și
anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite săvârșite, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În drept, cererea de acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art 227 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfășurarea activităților specifice Curții de C. art. 194 NCPC Procedura Civila, Legea nr. 554/2004 Legea Contenciosului administrativ.
În dovedirea susținerilor, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri. A atașat, în copie, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv contestația nr. 924/01.08.2013 adresată Camerei de C., Încheierea nr. 8/24.09.2013, decizia nr. 55/18.07.2013, procesul-verbal de control nr. 6234/12.06.2013.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 1 și 5 NCPC, Curtea de C. a României în nume propriu, cât și pentru C. de C. D. a depus la dosar întâmpinare, la data de 15.11. 2013, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. și a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în temeiul pct. 223 lit. e din Regulamentul privind organizarea si desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a încheierii nr. 8/24.09.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, de anulare parțială a Deciziei nr. 55/18.07.2013 emisă de C. de C. D., în ceea ce privește măsurile de la pct. II. 3, II. 4, precum și a Procesului-verbal de constatare nr. 6234/12.06.2013, iar pe cale de consecință menținerea actelor administrative contestate ca fiind temeinice și legale.
Cu privire la cererea de anulare a măsurii dispuse la punctul II. 3 din Decizia nr. 55/15.07.2013, menținută prin încheierea nr. 8/24.09.2013, pârâta a susținut că așa cum a rezultat din actele și documentele puse la dispoziție auditorilor publici externi chiar de către entitatea reclamantă, statul de funcții, organigrama, fișa postului, secretarul unității administrativ-teritoriale are studii de specialitate juridică și putea asigura aceste servicii pentru instituția angajatoare.
Dacă totuși reclamanta considera, pentru motive temeinic justificate, că secretarul comunei nu poate asigura respectivele servicii de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare pentru unitatea administrativ-teritorială, puteau fi achiziționate servicii de această natură, "numai" cu aprobarea consiliului local, așa cum stipulează în mod expres art. I alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012.
În cauza de față nu a fost adoptată nici o hotărâre de consiliu prin care să se constate imposibilitatea asigurării unor astfel de servicii de către secretarul comunei și prin care să se aprobe în consecință achiziționarea unor servicii de consultanță, asistență și/sau reprezentare, care să aibă la bază raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și raportul comisiei de specialitate a consiliului, astfel cum dispune art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A apreciat că art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare învederat de către reclamantă, nu instituie obligativitatea primarului de a împuternici un avocat care să asigure reprezentarea intereselor UAT în justiție, dar O.U.G. nr. 26/2012 vine cu precizări în acest sens restrângând situațiile în care autoritățile publice pot achiziționa servicii de consultanță, asistență și/sau reprezentare, la cazuri temeinic justificate.
De asemenea, nu sunt întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora, pârâta nu putea dispune măsuri de recuperare a prejudiciului, întrucât, în conformitate cu art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 republicată, „(3) în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.”
2. Cu privire la cererea de anulare a măsurii dispuse la punctul II. 4 din Decizia nr. 55/18.07.2013, menținută prin încheierea nr. 8/24.09.2013, a arătat că Unitatea administrativ-teritorială . achitat, cu ordinul de plată nr. 316/07.05.2013, către executorul judecătoresc I. M. R. suma de 23.096,40 lei.
Plata a fost efectuată în baza următoarelor documente justificative: adresa înregistrată la instituție sub nr. 4463/19.04.2013; Procesul-verbal din 18.04.2013, nesemnat de creditor și debitor; cererea numitului Vată I. S. și adresa de la Institutul Național de S., de unde reiese indicele de creștere a prețului în luna martie 2013 față de august 2012, de 103,88.
Pârâta a precizat că la data solicitării plății valoarea actualizată a debitului de 135.244 lei a fost achitată integral, astfel: cu O.P. nr. 906/ 14.11.2012 s-a achitat suma de 10.000 lei; cu O.P. nr. 928/21.11. 2012 a fost achitata suma de 90.000 lei; cu O.P. nr. 1005/ 12.12.2012. a fost achitată suma de 35.244 lei.
Pârâta a apreciat că nu au fost respectate prevederile art. 14 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 273/2006.
3. Cu privire la legalitatea măsurii dispuse la punctul II. 3 din Decizia nr. 55/18.07.2013, în ceea ce privește nerespectarea prevederilor la efectuarea cheltuielilor în cuantum de 33.968 lei, respectiv 11.090,11 lei, pârâta a menționat că obiectivele la care au fost efectuate aceste lucrări, nu fac parte din patrimoniul instituției verificate, iar pentru efectuarea unor astfel de lucrări se putea acorda un sprijin financiar din bugetul local conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România.
Justificarea sprijinului financiar acordat potrivit art. 3 din ordonanță trebuia efectuată conform dispozițiilor art. 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1470/2002.
Astfel de documente necesare acordării sprijinului financiar, precum și justificării acestuia nu au fost întocmite, cu respectarea prevederilor menționate mai sus, fapt ce a determinat efectuarea de plăți nejustificate în cuantumul indicat anterior.
Prin angajarea și plata unor astfel de cheltuieli au fost încălcate și prevederile pct. 1 lit. a) din Anexa 1 la Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale.
Pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a încheierii nr. 8/24.09.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, de anulare parțială a Deciziei nr. 55/18.07.2013 emisă de C. de C. D., în ceea ce privește măsurile de la pct. II. 3, II. 4, precum și a Procesului-verbal de constatare nr. 6234/12.06.2013, iar pe cale de consecință menținerea actelor administrative contestate ca fiind temeinice și legale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pe celelalte dispoziții legale invocate.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 2 și 5 NCPC, reclamanta . Primar a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La primul termen de judecată, Curtea, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere prevederile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, emitentul actului și obiectul cererii, în temeiul art. 130 alin. 2 NCPC a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului D. - Secția C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, fiind stabilit termen de judecata la 02.04.2014, cu citarea partilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că în urma controlului efectuat la instituția reclamantă, C. de C. D. a emis Decizia nr. 55/18.07.2013 prin care s-au constatat anumite nereguli de la legalitate și s-a dispus înlăturarea acestora.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație reclamanta, criticand numai o parte din constatarile Camerei de C. D., contestație ce a fost respinsă de către Comisia de soluționare a contestațiilor prin Încheierea nr. 8/24.09.2013.
Prin prezenta cerere, contestatoare solicită anularea Încheierii criticând numai constatările referitoare la efectuarea plaților către Cabinet av. Asociați P. F. și M. G., către Executor Judecătoresc I. M. R., precum și pentru reabilitarea (repararea) acoperișului la una din bisericile din comună.
În motivarea cererii reclamanta precizează că suma de 13.500 lei reprezintă onorariul avocațial plătit de U.A.T. conform contractului de asistență juridică nr. 12/06.11.2012, către Cabinet av. Asociați P. F. și M. G.
Reclamanta precizeaza ca a achitat în data de 13.11.2012, cu O.P. nr. 861 suma de 10.000 lei și OP nr. 875, în valoare de 3500 lei în vederea asigurării serviciilor avocațiale de asistență juridică și reprezentare pe care acesta societate a prestat-o în favoarea și pentru apărarea intereselor legitime ale unității administrativ teritoriale . cauza nr._/63/2008* la Curtea de Apel C. și, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție iar, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, Primarul, respectiv președintele consiliului județean poate împuternici un avocat pentru a reprezenta interesele unității administrativ teritoriale fără a fi necesară elaborarea unei hotărâri a Consiliului Local.
Contestația este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozitiile art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie obligativitatea pentru primar de a împuternici un avocat care să asigure reprezentarea intereselor UAT în justiție iar dispozitiile O.U.G. nr. 26/2012, impun anumite conditii in situatia in care se apreciaza de catre autoritățile publice ca este necesar a se apela la servicii de consultanță, asistență și/sau reprezentare in justitie.
Potrivit dispozitiilor art. I alin. 1 si 2 din OUG 26/2012, (1) Autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si regiile autonome care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica nu pot achizitiona servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare. (2) In situatii temeinic justificate, in care activitatile juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare necesare autoritatilor si institutiilor publice prevazute la alin. (1) nu se pot asigura de catre personalul de specialitate juridica angajat in aceste entitati, poti fi achizitionate servicii de aceasta natura, in conditiile legii, numai cu aprobara:
a) ordonatorilor principali de credite pentru autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale;
b) consiliilor locale, consiliilor judetene sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pentru autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice locale.
În speta, la data de 06.11.2012, reclamanta a incheiat cu Cabinet av. Asociați P. F. și M. G, contractul de asistență juridică nr. 12 si a achitat suma de 13.500 lei, cu nerespectarea dispozitiilor art. I alin. 2 lit. b din OUG 26/2012, în sensul ca nu a fost adoptata o hotărâre a Consiliului local care sa aprobe achizitionarea serviciului de asistenta juridica reprezentare in justitie de catre avocat in cauza cu nr._/63/2008* .
Referitor la contestatia formulata de reclamanta impotriva incheierii pronuntata de parata cu privire la retinerile conform carora reclamanta a efectuat plați nejustificate în valoare de 22.742,61 lei către B. Iotovici M. R., în anul 2013, reprezentand actualizare debit până în luna martie 2013, reclamanta sustine că cele reținute de către auditori atât în decizia contestată, cât și în încheierea nr. 8/24.09.2013, contravin prevederilor legale în vigoare, deoarece executarea silită a început în data de 26.03.2012, continuând până în martie 2013, iar executorul a procedat în mod corect la reactualizarea sumei datorate de_ lei, aplicând indicele de 103,88%, care înseamnă indicele IPC conform extrasului atașat la dosarul de executare.
Apararea reclamantei este neîntemeiata întrucat, din actele depuse la dosarul cauzei reiese ca, sentința civila nr. 1429/13.07.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, a rămas definitivă și irevocabilă la data de 17.10.2012, conform deciziei civile nr. 1795/17.10.2012, fiind obligata reclamanta la plata sumei de 135.244 lei. Reclamanta a achitat creditorului întreaga suma pana la data de 12.12.2012.
Astfel, cu O.P. nr. 906/ 14.11.2012 s-a achitat suma de 10.000 lei, cu O.P. nr. 928/21.11. 2012 a fost achitata suma de 90.000 lei si cu O.P. nr. 1005/ 12.12.2012. a fost achitată suma de 35.244 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 371 ind.2 alin 3 C.pr.civ., actualizarea debitului cuprins in titlu executoriu se calculeaza de la data când hotărârea a devenit executorie și până la data plății efective.
Cum în speță, plata debitului a avut loc la data de 12.12.2012, actualizarea acestuia putea fi făcută cel mult până la această dată și nu până în luna martie 2013.
Prin urmare reclamanta a făcut o plată nelegală fiind încălcate prevederile art. alin. 3, 4 și 5 din Legea 273/2006.
In ceea ce priveste retinerile conform carora reclamanta a efectuat plați nejustificate în valoare de 33.968,52 lei, conform facturii 84/27.11.2012 emisă de . Dobrețu, jud. O. achitată cu OP 957/07.12.2012, reprezentând contravaloare prestări servicii, reabilitare acoperiș Biserica „S. N." - „S." și respectiv 11.090,11 lei - conf facturii 90/18.12.2012 emisă de . Dobrețu, jud O., pe baza OP 1004/12.12.2012, reprezentând contravaloare prestări servicii, reabilitare acoperiș Biserica „S. N.", reclamanta a susținut că reprezentanții Bisericii Sfântul N. (S.) P. M. au atașat toate documentele necesare unei lucrări de reparații, care nu se află în lista patrimoniilor de cult nefiind necesare autorizație de construcție, conf. L. 50/1991 și avize speciale emise de Ministerul Culturii.
De asemenea, suma estimată, respectiv 55.000 lei, a fost aprobată prin HCL nr. 13/19.07.2012, dispusă la cap. 67.02 - cultură recreere religie, hotărâre care a primit viza de legalitate a Instituției Prefectului.
Critica reclamantei este neîntemeiata.
Bisericii Sfântul N. (S.) din P. M. pârâta la care au fost efectuate lucrările pentru care reclamanta achitat suma 33.968,52 lei și suma de 11.090,11 lei, catre . Dobrețu, jud. O. cu OP 957/07.12.2012 și OP 1004/12.12.2012 reprezentând contravaloare prestări servicii, reabilitare acoperiș Biserica „S. N." - „S.", nu face parte din patrimoniul instituției reclamante iar pentru efectuarea unor lucrări la acest edificiu se putea acorda un sprijin financiar din bugetul local numai in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România si Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1470/2002.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 2 din O.G..82/2001, de la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcașurilor de cult și pentru conservarea și întreținerea bunurilor aparținând cultelor și care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea și întreținerea muzeelor cultural-religioase, pentru construirea și repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea și repararea clădirilor având destinația de așezăminte de asistență socială și medicală ale unităților de cult, precum și pentru activitățile de asistență socială și medicală susținute de acestea.
Dispozitiile art. 5 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1470/2002, alocarea sumelor prevazute la art. 4 se realizeaza prin hotarare a consiliilor locale, judetene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, la solicitarea unitatii centrale de cult, formulata pe baza cererilor primite de la unitatile locale de cult, care contin documentele prevazute la art. 14 alin. (1). Dispozitiile art. 14 din acelasi act normativ stabilesc ca (1)Sprijinul financiar alocat de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, potrivit prevederilor art. 3 din ordonanță, se acordă pe baza următoarelor documente: a)cerere-tip; b)devizul de lucrări, la prețuri actualizate și potrivit reglementărilor în vigoare privind taxa pe valoarea adăugată, pentru lucrările rămase de executat, datat pe anul în curs; c)copie de pe autorizația de construire pentru reparații capitale și construcții noi, eliberată potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d)în cazul monumentelor istorice și al bunurilor din patrimoniul cultural național, se va prezenta și o copie a avizului eliberat de instituțiile specializate în domeniul patrimoniului cultural național, potrivit legislației în vigoare privind restaurarea și conservarea monumentelor istorice și a bunurilor din patrimoniul cultural național; e)în cazul lucrărilor de pictură a lăcașurilor de cult aparținând Bisericii Ortodoxe Române, se va prezenta și copia avizului eliberat de către Comisia pentru pictură bisericească; f)în cazul solicitărilor privind asistența socială, se va depune proiectul acțiunii respective, inclusiv devizul aferent; g)pentru celelalte necesități ale unităților de cult, cererea de sprijin financiar va fi însoțită de documente specifice tipului de activitate în care se încadrează solicitarea; h)avizul cultului sau al unității centrale de cult pentru obținerea sprijinului financiar de la Secretariatul de Stat pentru Culte; i)copia certificatului de înregistrare fiscală; j)adeverință certificată de bancă sau copia unui extras bancar, conform cu originalul, prin care este precizat codul IBAN al unității de cult solicitante; k)copia autorizației din partea instituției de specialitate că firma constructoare este abilitată să efectueze astfel de lucrări, în cazul lăcașurilor de cult care sunt monumente istorice din clasa A; l)documente care să ateste dreptul de a desfășura activități sociale sau medicale, după caz; m)declarație pe propria răspundere a solicitantului că va folosi sprijinul financiar solicitat exclusiv pentru realizarea lucrărilor menționate în documentația atașată cererii-tip; n)acte care să ateste proprietatea asupra imobilelor în care se desfășoară activități sociale, medicale și de învățământ teologic pentru care se solicită sprijin financiar;
o)fotografii ce atestă stadiul existent al obiectivului ce impune executarea de lucrări pentru care se solicită sprijin financiar.
(2)Documentațiile incomplete vor putea fi completate în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii cererii; în caz contrar, acestea nu vor fi propuse pentru alocarea fondurilor solicitate.
(3)O nouă cerere de alocare a unui sprijin financiar va mai putea fi depusă numai în anul calendaristic următor.
De asemenea, dispozitiile art 16 prevad ca sumele alocate ca sprijin financiar conform art. 3 din ordonanta vor fi transmise direct solicitantului, integral ori esalonat, cu informarea unitatii centrale de cult, sau vor fi transmise direct unitatii centrale de cult, dupa caz.
Reiese din dispozitiile legale mai sus mentionate ca, pentru repararea lăcașului de cult reclamanta putea aloca fonduri de la bugetul local, insa numai cu respectarea dispozitiilor legale in sensul ca cererea si documentele justificative pentru alocarea fondurilor trebuia formulata de unitatea centrale de cult, pe baza cereri primite de la unitatea locale de cult (art. 5 din Normele Metodologice), care contine documentele prevazute la art. 14 alin. (1) iar sumele alocate ca sprijin financiar conform art. 3 din ordonanta vor fi transmise direct solicitantului, integral ori esalonat, cu informarea unitatii centrale de cult, sau vor fi transmise direct unitatii centrale de cult, dupa caz (art. 16 din Normele Metodologice).
In speta, reclamanta nu a respectat dispozitiile legale mai sus mentionate in sensul ca
fondurile pentru repararea lăcașului de cult din localitatea P. M. au fost alocate fara sa existe o cerere din partea unitatii centrale de cult, documentele justificative nu au fost intocmite si prezentate reclamantei de catre unitatea de cult, ci acestea au fost intocmite chiar de catre reclamanta iar sumele alocate nu au fost transmise direct unitatii de cult ci societatii comerciale ce a efectuat reparatiile.
Prin urmare au fost incalcate dispozitiile O.G..82/2001 si HG nr. 1470/2002.
Critica referitoare la nedovedirea întrunirii cumulative a elementelor prevăzute de dispozițiile art. 998 și următoarele din C.civ., nu poate fi reținută, întrucât, la dispunerea măsurilor prin decizia contestată, pârâta a avut în vedere inscrisurile existente la sediul institutiei reclamante.
In consecință, măsurile dispuse prin Decizia nr. 55/18.07.2013 cu privire la luarea măsurilor legate de recuperarea prejudiciului, au fost luate cu respectarea dispozițiilor Legii 94/1992.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . PRIMAR, cu sediul în C. P. M., .-10, județul D., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
E. S. /17.04.2014
A.C. 09 Aprilie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1528/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 501/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
