Anulare act administrativ. Sentința nr. 3268/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3268/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 8644/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3268/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant L. N. și pe pârât C. DE A. DE SANATATE, chemat în garanție D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns parata CAS D. prin consilier juridic Gaiducovi S., lipsind reclamantul și chematul in garanție AJFP D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Consilier juridic Gaiducovi S., pentru pârâta CAS D., solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2014, reclamantul L. N. a chemat în judecată pârâta C. DE A. DE SANATATE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei 189/14.04.2014 si deciziei de impunere_/23.12.2013, prin care a fost obligat la plata unor sume de bani ce reprezintă obligații la FNUASS aferentă veniturilor realizate de reclamant din activități independente în anul 2008.
În motivarea cererii a arătat că decizia Nr. 189/14.04.2014 primită pe data de 8.05.2014 este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Din analiza dalelor care au stat la baza emiterii decizii, în Capitolul III al acesteia, se consemnează faptul că în adeverința de venit pe anul 2008 emisă de AN Al cu Nr._/11.04.2014, subsemnatul am realizat trei categorii de venituri, respectiv: venituri din profesii libere 5220 lei ;venituri din salarii 3273 lei; venituri din expertize contabile judiciare 6550 lei ; total 5043 lei.
Cele menționate în respectiva decizie, parțial nu corespund realității, astfel:
Suma de 6550 lei consemnată ca fiind venituri realizate din expertize contabile este eronată întrucât suma este compusă din două valori, respecți 5220 Ici venitul net din profesii libere (poziția 4 din Declarația 250/2008) și 1330 lei cheltuieli deductibile conform Legii 571/2003 așa cum este consemnată în document!_ 1330=6550).
Suma de 3273 lei consemnată în Decizie ca provenind din salarii esle de asemenea eronată. întrucât așa cum rezultă din Adeverința de veni! pe 2008 obținută de subsemnatul de la Administrația finanțelor Publice D.. la poziția 2 această sumă a fost evidențiată în Fișa fiscală Nr._/20.07.2007 ea fiind venit din salarii pe anul 2007 și deci nu face obiectul Declarație de venit 250 pentru anul 2009.
Suma de 5220 Ici care este prevăzută în Decizia Nr. 189/14.04.2014 și in Decizia de Impunere din Oficiu Nr._/23.12.2013 a fost explicată in Contestația adresată în termen lega! conducerii Casei de Asigurări de Sănătate D. înregistrată sub Nr. 2189/20.01.2014 in care s-a fact precizarea că, pe lm suma de 3870 lei, sumă provenită din salarii fără contract de muncă permanent au fost plătite obligațiile față de C. DL ASIGURĂRI DM SĂNĂTATE D. de către . fapt ce rezultă din Adeverința Nr. 30/13.01. 2014 iar pentru diferența de 1350 lei contribuția la LNUASS in sumă dc 81 Ici a fost achitată la Trezoreria Administrației Finanțelor Publice D. cu Chitanța Nr._/20.01.2014.
Din cele de mai sus rezultă că reclamantul nu a realizat în anul 2008 venituri în sumă de_ lei, iar pentru veniturile real dobândite am achitat obligațiile față dc LNUASS și cu toate acestea conducerea Casei de Asigurări de sănătate a respins contestația fără a ține cont dc documentele depuse la dosar și de explicațiile date cu ocazia audienței avute la sediul CAS D..
Ca atare, decizia de impunere din oficiu Nr. 41 106/23.12.2013 și decizia nr. 189/14.04.2014 sunt nelegale, în baza An 18 din Legea 554 2004 cu modificările ulterioare, solicit admiterea plângerii și anularea deciziilor atacate.
În dovedirea cererii a anexat următoarele :decizia Nr. 189/14.04.2014 în original, decizia dc Impunere din Oficiu Nr. 41 106/23.12.2013 în original, adeverința de venit pe 2008 obținută de la Administrația Linanțelor Publice D. sub Nr._/19.05.2014, adeverință de la ., chitanța Nr._/20.01.2014, declarația 250 îrcgislrală cu Nr. 1_/27.04.2008, vizualizare ecran Declarația Nr. 1_/27.04.2008 în sistem electronic, contestația adresată Conducerii Casei de Asigurări de Sănătate D. înregistrată sub Nr. 2189/20.01.2014
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Art. 1 și 8 din Legea 554/2004.
Analizând actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:
Parata C. de Asigurări de Sănătate D. a emis decizia nr_/213 in baza art. 215, art. 256, art. 257, art. 261 si art. 288 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in sănătate, art. 35 alin. 1 si 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 precum si art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ca urmare a nedepunerii declarației/declarațiilor privind obligațiile de constituire si plată la FNUASS datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate in baza unui contract individual de munca, pentru perioada de prescripție fiscala, pe baza datelor transmise de ANAF, potrivit Protocolului P/5282/_/2007.
S-a stabilit prin aceasta decizie in sarcina reclamantului_ suma de lei total contributii.
Prin decizia nr 189/2014 a fost respinsa de catre parata contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de impunere_ /2013
Instanta constata ca dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acestea au fost emise actele administative contestate in prezenta cauza, a fost anulat prin hotărâre judecătorească.
Prin sentința civilă nr. 835/8.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 9._, irevocabilă prin decizia nr. 6192/17.09.2013 pronunțată de Î.C.C.J. au fost anulate în parte dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al C.A.S. de emite decizii de impunere.
Prin aceasta sentinta, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 35 alin.1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 „ în conformitate cu art. 215 alin. 3 din Lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin.4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.
Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF ”.
De asemenea a constatat că dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 încalcă prevederile art. 86 alin. 1 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent iar, potrivit art. 17 alin. 5 din același act normativ, organe fiscale sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
În concordanță cu dispozițiile legale mai sus citate s-a apreciat că organele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale și pe cale de consecință, nu pot emite decizii de impunere.
De asemenea, Curtea de Apel București, a observat și că, „ potrivit art. 216 din Lg nr. 95/2006, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar potrivit art. 141 alin. 1 din acest din urmă act normativ, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent”.
Însă, Curtea de Apel București, a mai reținut că „ decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor reglementat de titlul VI al Codului de procedură fiscală, și nu un act de executare silită”.
Prin urmare, a apreciat că „ decizia de impunere nu se confundă cu titlul executoriu, în condițiile în care acesta din urmă este emis în mod separat conform art. 141 alin.4”.
Astfel ca, privitor la competența de a emite titluri executorii s-a apreciat de către Curte că această competență „ nu o include pe aceea de a emite decizii de impunere”.
În concordanță cu dispozițiile legale mai sus invocate s-a considerat că „aceste competențe sunt stabilite de legiuitor în mod distinct”.
Sentința nr. 835 a fost pronunțată la data de 8 februarie 2012 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a devenit irevocabilă la data de 17 septembrie 2013 fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 243/4.04.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ,incidente în speță, „ hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Legea contenciosului administrativ reglementează efectele erga omnes ale hotărârilor judecătorești prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, aceste hotărâri fiind astfel, similare sub aspectul efectelor, deciziilor Curții Constituționale ( art. 147 alin. final din Constituția României), dar și celor pronunțate de Î.C.C.J. în soluționarea recursurilor în interesul legii (art.330 indice7alin.4 din Codul de procedură civilă), ambele general obligatorii, cu putere numai pentru viitor, ca efect al publicării acestora în Monitorul Oficial al României, partea I.
Efectele hotărârii judecătorești de anulare în tot sau în parte a unui act administrativ cu caracter normativ se răsfrâng, pe de o parte direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost solicitată anularea actului respectiv, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismului juridic prevăzut de art. 23 din Lg nr. 554/2004, și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art. 23 din Lege, hotărârile judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ „ sunt general obligatorii și au putere pentru viitor” ceea ce presupune că, după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Astfel ca, sentința nr. 835/2012 a Curții de Apel București de anulare a dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007, în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, nu poate fi ignorată în privința actelor administrative emise în temeiul unor dispoziții a căror nulitate a fost contestată, atâta vreme cât litigiul nu a fost definitiv soluționat până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial.
Efectele hotărârii judecătorești de anulare a dispozițiilor actului administrativ normativ, așa cum s-a arătat anterior în considerentele prezentei decizii, sunt similare cu cele ale declarării neconstituționalității unei prevederi legale dar și cu cele ale admiterii recursului în interesul legii.
Deoarece art. 9 din Lg nr. 554/2004 reglementeaza protecția dreptului sau interesului legitim vătămat și recuperarea prejudiciului creat prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale, chiar ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate în altă cauză, este legal ca, și în această situație să existe posibilitatea înlăturării consecințelor juridice produse de acte administrativ fiscale emise în baza unui act normativ anulat.
F. de aceste aspecte instanta va admite actiunea si va anula decizia 189/2014 si decizia de impunere_/2013
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, aceasta va fi respinsa ca neintemeiata avand in vedere urmatorele:
Prin cererea de chemare in garantie parata C. de A. de Sanatate D., a solicitat chemarea in garantie a DIRECTIEI GENERALE REGIONALE A FINANTELOR PUBLICE C., pentru opozabilitatea hotararii, deoarece daca actiunea va fi admisa aceasta sa fie obligata la plata chetuielilor de judecata
Instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art 72 din noul Cod de Procedura Civila, deoarece in temeiul art 453 alin 1 NCPC culpa procesuala apartine paratei CAS D., astfel ca aceasta nu s-ar putea intoarce impotriva chematului in garantie cu o cerere in garantie sau in despagubiri
In temeiul art 453 NCPC va obliga parata către reclamant la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea privind pe reclamant L. N., domiciliat în C., ALEEA TEATRULUI, .. 20, J. D., și pe pârât C. DE A. DE SANATATE, cu sediul în C., 1 DCEMBRIE 1918, nr. 8, J. D. și chemat în garanție D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE,cu sediul în C., M FIRMILIAN, nr. 2, J. D., având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează decizia 189/2014 si decizia de impunere_/2013
Respinge cererea de chemare in garanție a DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul in C., M Firmilian, nr 2, jud D.
Obliga parata către reclamant la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecata
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Președinte, G. P. | ||
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD.G.P.
TEHNORED 5 ex/A.B. 17 Noiembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3523/2014. Tribunalul... → |
|---|
