Anulare act administrativ. Sentința nr. 1497/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1497/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 16225/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1497/2014
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta E. A. M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ D., având ca obiect anulare act administrativ și obligație de a face.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta cauză.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 03.12.2013 reclamanta E. A. M. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ D. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 38/13.09.2013 - emisa de către Directorul executiv al AJPIS D. și comunicată la data de 17.09.2013 -, privind cererea de acordare a indemnizației prevăzute de art. 2 alin. 1, lit. b al O.U.G. 111/2010, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi Decizii - prin care să fie admisă cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, începând cu data de 30 aprilie 2013 și până la împlinirea vârstei de 2 ani, adică 30 aprilie 2015.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că a solicitat acordarea indemnizației - pentru creșterea copilului născut pe 30 aprilie 2013 – însă, prin Decizia anterior menționată i-a fost respinsă cererea, pe motiv ca nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a beneficia de acest drept. Împotriva acestei Decizii reclamanta a formulat contestație - înregistrata la AJPS D. sub nr._/11.10.2013 (procedura prealabila) -, la care a primit răspuns in 04.11.2013, fiind s-a respinsă contestația pentru aceleași motive.
Reclamanta a menționat că, in perioada 14 aprilie - 14 iunie 2012 a realizat venituri supuse impozitului - respectiv indemnizația prevăzută de art. 2 din HG 142/2012 pentru alegeri locale, asimilată veniturilor din salarii conform art. 55 din Legea 571/2003 – și, de asemenea, a avut venituri supuse impozitului si din activități independente in anul anterior nașterii copilului – plătind impozitul pe venituri din activități independente si pe anul 2013 (anul nașterii copilului), in baza declarației inițiale estimative.
Or, art. 3 din OUG 111/2010 prevede ca se iau in calcul si veniturile din salarii si cele din activități independente, în timp ce art. 21 din același act normativ statuează "1) La stabilirea bazei de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului se iau in considerare toate veniturile realizate de persoana indreptatita, obținute in condițiile art. 3 din ordonanța de urgenta, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) si (6) din ordonanța de urgenta. (2) Cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (1). (5) Daca din calculul indemnizației pentru creșterea copilului potrivit prevederilor alin. (2) rezulta un cuantum mai mic de 1,2 ISR se acorda 1,2 ISR".
Astfel, reclamanta a realizat venituri in mai si iunie 2012 - supuse impozitului și asimilate salariului – iar, ca avocat, a avut venituri supuse impozitului insa "a ieșit" cu pierdere fiscala pe anul 2012. Totodată, în anul 2013, inițial a avut o declarație estimativa de 5.000 lei venit net - pentru care reclamanta a plătit si impozit – iar, când a solicitat suspendarea activității - in iulie 2013 -, i s-a spus că trebuie să depună și o declarație estimativa rectificativa cu 0 venituri (deoarece nu realizase venituri pe anul 2013) si, in baza acesteia, i s-a eliberat adeverința din iulie 2013 de către ANAF cu 0 lei venituri estimate/realizate, deși "a ieșit" tot pe pierdere fiscala.
Reclamanta a făcut referire și la art. 13 alin. 3-5 din OUG 111/2010 - din care rezulta ca nu trebuie, ca avocat, sa aibă venituri in fiecare luna sau si pe 2012 si pe 2013 (e vorba de anul calendaristic anterior nașterii copilului, iar daca acesta se întinde pe 2 ani fiscali nu înseamnă ca in ambii sa fi avut venituri) si nici timp de 12 luni, in fiecare luna:
De asemenea, reclamanta a precizat că, începând cu 1 martie 2013, s-a aflat in concediu de maternitate - deci in martie si aprilie 2013 nu putea sa realizeze venituri.
Prin urmare, în opinia reclamantei, sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de dreptul prev. de art. 2 din OUG 111/2010.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2, 3 si 13 din OUG 111/2010, art. 21 si 22 din HG 52/2011, precum si art. 1, 7 si 8 din Legea 554/2004.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea Deciziei nr. 38/13.09.2013, ca fiind legală și temeinică.
În cuprinsul întâmpinării s-a învederat faptul că, in baza OUG nr. 111/2010, reclamanta a solicitat indemnizație pentru creșterea si îngrijirea fiicei sale - numita E. S. A. născuta la data de 13 aprilie 2013 – însă, prin Decizia nr. 38/13.09.2013, a fost respinsă cererea formulata, deoarece solicitanta nu a făcut dovada ca in ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni - respectiv in perioada 30.04._13 -, a realizat venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003.
Potrivit art. 2 alin. (l) din Ordonanța anterior menționată "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului pot beneficia opțional de următoarele drepturi: a) concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la un an respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap, precum si de o indemnizație lunara; b) concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la 2 ani,precum si de o indemnizație lunară".
In cererea de chemare in judecata reclamanta susține ca in perioada 14 aprilie -14 iunie 2012 a realizat venituri supuse impozitului pe venit, respectiv indemnizație pentru activitatea desfășurata la biroul electoral, in cadrul alegerilor locale din anul 2012.
Potrivit art. 2 alin. (10) din HG nr. 142/2012, veniturile din indemnizațiile primite se impozitează conform prevederilor legale in vigoare - intrând astfel in categoria veniturilor asimilate salariilor reglementate de art. 55 alin. (2) lit. j1 din Codul Fiscal.
Sub acest aspect, susținerea reclamantei ca veniturile incasate sunt asimilate salariilor este corecta, numai ca aceasta nu a probat ca veniturile au fost realizate in perioada 14 aprilie - 14 iunie 2012, deoarece din adeverința nr. 289/16.09.2013 eliberata de Primăria G. nu reiese acest lucru.
Nu numai menționarea perioadei in care si-a desfășurat activitatea era absolut obligatorie ci si mențiunea daca a fost efectuata intreaga luna sau fracțiune de luna - deoarece potrivit art. 4 alin.(2) din O.U.G. nr. 111/2010, pentru ca acele 2 luni din cele 12 sa fie luate in calcul era necesara efectuarea a cel puțin jumătate din zilele lucratoare din acea luna.
Raportat la dispozițiile legale anterior menționate si la conținutul adeverinței nr. 289/16.09.2013, perioada 14 aprilie -14 iunie 2012 nu poate intra in calculul celor 12 luni prevăzute de lege.
Referitor la susținerile reclamantei cu privire la realizarea de venituri din activități independente in perioada 30.04._13, acestea sunt neconforme cu realitatea.
Astfel, din adeverința de venit pe anul 2012 - nr._/19.07.2012 -, si adeverința de venit pe anul 2013 - nr._/19.07.2013 -, ambele fiind emise de A.N.A.F., rezultă că, în anii 2012 si 2013 reclamanta a avut venituri din profesii libere realizat/estimat: 0.
Din toate actele depuse la dosarul întocmit in vederea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, reiese foarte clar faptul că reclamanta, in nici o luna din cele 12 necesare, nu a realizat venituri din salarii, din activități independente sau din activități agricole, astfel ca nu îndeplinește condiția prevăzuta la art. 2 alin.(l) din OUG nr. 111/2010.
Pârâta a pretins că interpretarea dată de reclamantă dispozițiilor art. 13 alin. 3-5 din actul normativ anterior menționat este una eronata - deoarece respectivul text de lege se refera la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului in cazul veniturilor din activități independente or, in discuție este problema ca reclamanta nu a realizat aceste venituri si nicidecum stabilirea incorecta a cuantumului indemnizației
În contradovadă, pârâta a depus la dosar acte.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 111/2010; Legii nr. 571/2003(Codul Fiscal); Legii nr. 554/2004 și Codului de procedură civilă..
Au fost depuse la dosar: copia Deciziei nr. 38 – adoptată de Directorul executiv al A.J.P.I.S D. în data de 13.09.2013 -, precum și actele care au stat la baza emiterii acestuia; copia Contestației formulată de reclamantă împotriva actului administrativ anterior menționat – expediată prin poștă, cu confirmare de primire, și înregistrată la pârâtă sub nr._/11.10.2013 -, și copia adresei nr._/30.10.2013, prin care a fost soluționată respectiva contestație; copia Deciziei privind veniturile realizate din România în anul 2012 – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/19.03.2013; copia Declarației privind venitul estimat - înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/19.03.2013; copia Deciziei de Impunere nr._/19.03.2013; o . adeverințe de venit – pentru anii 2012 și 2013; copia adeverinței nr. 380/09.07.2013 - eliberată de Casa de Asigurări a Avocaților – Filiala D.; copia Deciziei nr. 224/11.07.2014 – adoptată de Baroul D.; copii după chitanțele ., nr._/09.01.2013, ., nr._/13.05.2013 și ., nr._/15.07.2013; copii după certificatele de concediu medical ., nr._, respectiv ., nr._.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia nr. 38/13.09.2013, Directorul executiv al A.J.P.I.S D. a respins cererea formulată de reclamantă – prin care se solicita acordarea indemnizației prevăzute de O.U.G. 111/2010 pentru creșterea copilului minor E. S.-A.. În motivarea acestei Decizii s-a învederat faptul că reclamanta nu a adus dovada ca in ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni - respectiv in perioada 30.04._13 -, a realizat venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 – astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 111/2010 pentru acordarea indemnizației.
Împotriva acestei Decizii reclamanta a formulat Contestație – înregistrată la pârâtă sub nr._/11.10.2013 – însă, prin adresa nr._/30.10.2013, pârâta a respins respectiva contestație.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din O.U.G. 111/2010 "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia opțional de următoarele drepturi: concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară".
Instanța apreciază că pârâta a interpretat în mod eronat prevederile legale, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 3 alin. 1 din actul normativ anterior menționat "Veniturile din salarii, din activități independente și din activități agricole prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 46, art. 55 alin. (1) și (2) și art. 71 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și reprezintă valoarea obținută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit ...", în timp ce alin. 4 al aceluiași art. stabilește "În cazul în care o persoană realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua în calcul toate veniturile lunare încasate de aceasta".
În ceea ce privește Decizia privind veniturile realizate din România în anul 2012 – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/19.03.2013 -, în cuprinsul acesteia se menționează faptul că venitul brut efectiv realizat a fost în cuantum de 2.500 lei. Faptul că, la rubrica "cheltuieli deductibile" a fost înscrisă suma de 2.711 lei - astfel încât, la rubricile "venit net anual" și "pierdere fiscală anuală" este trecut un minus de 211 lei -, nu poate conduce la concluzia că nu au fost realizate venituri în anul 2012 ci prezintă semnificație doar pentru organele fiscale, în ceea ce privește determinarea impozitului pe venit.
Referitor la anul 2013, este de remarcat că reclamanta a completat Declarația privind venitul estimat - înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/19.03.2013 -, în cuprinsul căreia a anticipat că va realiza un venit net anual total în cuantum de 5.000 lei, fiind achitat și impozitul pe venit corespunzător – stabilit prin Decizia de Impunere nr._/19.03.2013 -, fapt confirmat de chitanțele ., nr._/09.01.2013, ., nr._/13.05.2013 și ., nr._/15.07.2013.
Așadar, nu se poate considera că în perioada 30.04._13 reclamanta nu a realizat venituri, în respectivul interval fiind obținute venituri din activități independente – practicarea profesiei de avocat -, fapt atestat și de adeverința nr. 380/09.07.2013, eliberată de Casa de Asigurări a Avocaților – Filiala D..
În altă ordine de idei, la dosar se află și adeverința nr. 289/16.09.2013 - eliberată de . faptul că reclamanta a fost președinta circumscripției electorale nr. 59 G. și a realizat un venit de 6.840 lei, impozitul reținut fiind în cuantum de 775 lei. Este adevărat că acest înscris nu indică, în concret, la care alegeri locale face referire și în ce perioadă reclamanta a îndeplinit funcția anterior menționată, însă era ușor de dedus că, deși completată într-un mod defectuos, respectiva adeverință vizează alegerile locale desfășurate în luna iunie a anului 2012. De altfel, dacă aprecia că adeverința nr. 289/16.09.2013 este incompletă, pârâta avea posibilitatea să solicite clarificări și informații suplimentare și de la reclamantă și de la unitatea administrativ teritorială G., nefiind însă îndreptățită să ignore respectivul act.
Or, indemnizația reglementată de art. 2 alin. 4 din HG 142/2012 – care prevede că "Membrii birourilor electorale de circumscripție beneficiază de o indemnizație de 85 lei pe zi de activitate" -, constituie un venit asimilat celor din salarii - conform art. 55 alin. 2 lit. k) din Legea 571/2003 - care stabilește "Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor: ... orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii"-, astfel încât și respectiva indemnizație trebuie luată în calcul (aspect pe care nu l-a contestat nici pârâta) atunci când sunt se stabilește dacă reclamanta a realizat venituri în perioada 30.04._13 și care a fost cuantumul acestora.
Prin urmare, fiind indubitabil că reclamanta a realizat venituri în perioada anterior menționată – timp de 12 luni anterior nașterii copilului -, în mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea minorei E. S.-A., conform prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, soluția corectă fiind cea de admitere.
Referitor la momentul de când trebuie acordată respectiva indemnizație, deși reclamanta a solicitat plata începând cu data nașterii copilului, instanța constată că art. 15 alin. 1 lit. a), b) și d) statuează "Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență reprezentând indemnizații și stimulent de inserție se stabilesc după cum urmează: a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată; b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente; ... d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a)-c).
Reclamanta nu se încadrează în vreuna dintre situațiile prevăzute de lit. a) și b) ale articolului anterior menționat – deși invocă faptul că s-ar fi aflat în concediu de maternitate, aceste susțineri nu sunt dovedite, certificatele aflate la filele 28 și 30 din dosar atestând că reclamanta a beneficiat, în realitate, de concediu medical -, ci în cazul reglementat de lit. d) - cererea fiind depusă în data de 07.08.2013, ulterior expirării intervalului de 60 de zile lucrătoare de la momentul nașterii minorei E. S.-A. (eveniment petrecut în data de 30.04.2013) –, astfel încât drepturile cuvenite urmează a fi acordate începând cu data formulării cererii.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă acțiunea formulată și, în consecință, se va dispune anularea Deciziei nr. 38 – adoptată de Directorul executiv al instituției pârâte în data de 11.06.2013 -, și obligarea pârâtei de a emite o nouă Decizie, prin care să admită cererea prin care reclamanta solicita acordarea indemnizației pentru creșterea minorei E. S. A. - născută în data de 30.04.2013 -, conform prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, începând cu data formulării respectivei cereri (07.08.2013) și până la momentul împlinirii vârstei de 2 ani de către copilul minor.
De asemenea, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta E. A.-M., domiciliată în C., .. 76, ., ., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare act administrativ și obligație de a face.
Dispune anularea Deciziei nr. 38 – adoptată de Directorul executiv al instituției pârâte în data de 11.06.2013.
Obligă pârâta să emită o nouă Decizie, prin care să admită cererea prin care reclamanta solicita acordarea indemnizației pentru creșterea minorei E. S. A. - născută în data de 30.04.2013 -, conform prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, începând cu data formulării respectivei cereri (07.08.2013) și până la momentul împlinirii vârstei de 2 ani de către copilul minor.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./05.05.2014/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 2144/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 156/2014.... → |
|---|
