Despăgubire. Sentința nr. 1836/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1836/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 11504/63/2014
Dosar nr._/63/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1836/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU S. M. și pe pârât DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPĂILULUI, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, prin consilier juridic A. A. D. și pârâta, prin consilier juridic G. C. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Ambele părți, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la plata sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin consilier, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând faptul că sporul nu putea fi acordat sporul solicitat, având în vedere dispozițiile legale care au prevăzut că orele suplimentare efectuate nu se plătesc, ele fiind compensate cu timp liber corespunzător, fapt care poate fi observat din graficele depuse la dosarul cauzei, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 23.10.2013 SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII" C., în calitate de reprezentant legal al salariatei S. M. membru de sindicat, reclamantă în speță, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rep. și al art. 30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC D.) C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească persoanei reclamante un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.01._13, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru.
In motivarea acțiunii a arătat că reclamanta este membru al Sindicatului, fiind angajată cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, iar în perioada menționată mai sus a avut raporturi de muncă cu pârâta, în funcția de asistent maternal.
Printr-un memoriu scris adresat Sindicatului, reclamanta a deplâns faptul că în perioada mai sus menționată nu i s-a plătit cu spor de 100% munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel că a solicitat și împuternicit Sindicatul să execute în numele său procedurile prevăzute de lege pentru obținerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă și în prezent, care conferă aceste drepturi, precum și din considerentele expuse în continuare.
Funcția deținută de reclamantă în cadrul instituției pârâte presupune supravegherea, acordarea de asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale, pe baza planului de recuperare, în sistem rezidențial, într-un program de lucru continuu.
In mod netemeinic și nelegal, reclamanta, salariată în sistemul instituțional de asistență socială oferită persoanelor adulte și pentru protecția copilului, nu a mai beneficiat, în perioada mai sus menționată, de plata sporului de 100% prevăzut de lege pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii - Legea nr. 53 / 2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art. 142 alin. (1) și (2) că salariații care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Prin adresa nr. 741 din 30.05.2013, înregistrată la pârâtă cu nr._ din 30.05.2013, a solicitat pârâtei să acorde de bunăvoie membrilor de sindicat, inclusiv reclamantei, plata sporului prevăzute de lege pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, invocând ca temei legal al cererii art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, susținută și prin adresa nr. 1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013 a Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale - atașată.
Pârâta invocă prevederile art. 11 din OUG nr. 37 / 2008, privind aprobarea OUG nr. 80 / 2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37 / 2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care reglementează la modul general compensarea cu timp liber a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru de „personalul din sectorul bugetar", precum și a muncii efectuate în zilele de sâmbete, duminici și sărbători legale, pretinzând, în mod nejustificat, că potrivit acestor prevederi nu s-ar plăti.
Această apreciere este eronată, deoarece temeiul de drept invocat este o normă generală, aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar", în timp ce personalul din unitățile sanitare si de asistentă socială si medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare printr-o normă specială, care derogă de la dreptul comun, drept dovadă în tot sistemul sanitar se aplică norma specială invocată, recunoscută ca temei legal aplicabil de chiar Ministerul Muncii - ca autoritate de reglementare în domeniu.
Nu în ultimul rând, pârâta greșește asimilând personalul din asistența socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru cu „personalul bugetar care își desfășoară activitatea accidental în zilele de sâmbătă și duminică", ceea ce în mod evident este o greșeală.
Autoritatea legală de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice a exprimat punctul său oficial de vedere, anume că de sporul de 100% prevăzut de Legea cadru nr. 284 / 2010 beneficiază personalul din unitățile de asistență socială (...) care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru - cazul în speță al reclamantei.
In cuprinsul adresei nr. 1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013. pe care o atașează cererii de chemare în judecată, autoritatea națională de reglementare a precizat chiar .modalitatea de calcul a sporului de 100% din salarii exemplificată la lit. G.pct. 9 din Ordinul comun nr. 42 / 77 / 2011 al Ministrului Sănătății, Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice - pe care l-a atașat, în extras.
De acest drept beneficiază, fără nici o restricție, angajații din subordinea Ministerului Sănătății care își desfășoară activitatea în condiții similare, dar si din celelalte unități din tară.
Acest lucru este confirmat, prin act comun, semnat atât de coordonatorul național al sistemului sanitar si de asistentă socială - ministrul Sănătății, cât și de ministrul Finanțelor Publice.
Legea-Cadru nr. 284 / 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, tratează in mod unitar, fără nicio diferențiere, FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE "SĂNĂTATE", care cuprinde toate unitățile "sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială", reglementată prin Anexa nr. III a Legii-Cadru.
La Cap. II din Anexa III - „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistentă medico-socială si din unitățile de asistentă socială/servicii sociale", art. 2, se prevede că munca prestată de personalul din această familie ocupațională, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Deoarece reclamanta face parte din categoria personalului din această familie ocupațională de funcții bugetare, prevederile legale invocate sunt imperative și necondiționate, reclamanta fiind îndreptățită la acordarea drepturilor conform legii și muncii prestate.
Prevederile legale invocate din Legea-Cadru nr. 284/2010 reprezintă o normă specială, care derogă de la norma generală, reglementând continuitatea activității în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, prin anume categorii de personal, munca fiind prestată de categorii de personal și, respectiv, condiții temporare de muncă - expres prevăzute de lege.
Orice interpretare restrictivă ar deturna dispozițiile legale de la scopul pentru care au fost edictate, lipsind de substanță un drept recunoscut prin lege și exonerând fără temei legal autoritățile statului de obligația stabilită în sarcina lor în ce privește plata drepturilor reclamantei, obligație care a continuat să existe pe durata pe care se solicită plata.
Deoarece temeiul legal al acordării respectivelor drepturi nu s-a modificat, precum nici raporturile de muncă ale reclamantei, solicită instanței să oblige pârâta la acordarea respectivelor drepturi pe perioada menționată în preambulul acțiunii, precum și în continuare.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. și ale Legii-cadru nr. 284/2010.
In temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisul prin care salariata împuternicește sindicatul să efectueze în numele său toate procedurile în vederea recuperării drepturilor bănești pe perioada ultimilor trei ani, inclusiv acțiuni în instanță, până în momentul recuperării efective a drepturilor solicitate, actul de identitate, contractul individual de muncă cu fișa postului, corespondența în materie dintre Ministerul Muncii… și sindicat și dintre Consiliul Județean D. și sindicat.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea în totalitate a acțiunii pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în Codul Muncii-Legea nr. 53/2003 republicată, și în art. 2-Cap. II din Anexa III la Legea -Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este prevăzut un spor de 100% pentru orele lucrate de personalul contractual în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează,(pe lângă multe alte sporuri ) însă, pe fondul crizei economice plata acestor sporuri a fost suspendată prin diferite acte normative succesive, respectiv Legea nr. 285/2010, pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 pentru anul 2013
Din textele menționate mai sus se poate observa că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a procedat în mod legal.
Potrivit proiectului de buget al României și în anul 2014 acest spor nu se va da tot din lipsa fondurilor, urmând ca până la sfârșitul anului să apară un proiect de lege în acest sens.
Menționează că la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. atât în prezent cât și pentru perioada 01.01._13 nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
In drept, și-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispozițiile art.205 și urm. din codul de procedură civilă și pe celelalte acte normative incidente.
A solicitat judecarea prezentei cauzei și în lipsa, conform art. 411 din Codul de Procedură Civilă.
Sindicatul a răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor ca neîntemeiate pentru motivele arătate în acțiune și reluate în răspunsul la întâmpinare.
A depus următoarele înscrisuri: adresa Spitalului Clinic C.F. C. nr. 2140 din 26.11.2013, adresa Spitalului Filișanilor nr. 4699 din 22.11.2013, adresa Centrului Medico - Social Amărăștii de Jos, jud. D., nr. 290 din 21.11.2013, adresa Unității Medico - Socială Cetate, jud. D., nr. 739 din 21.11.2013, înregistrată la organizația noastră cu nr. 2199 / 22.11.2013
Toate înscrisurile menționate mai sus arată că de acest drept beneficiază, fără nici o restricție, angajații din subordinea unităților sanitare care își desfășoară activitatea în condiții similare, mai puțin unitatea pârâtă.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, cu pontaje și state de salarii solicitate de la pârâtă.
Din ansamblul probelor administrate în cauză tribunalul constată că acțiunea este neîntemeiată și pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare, va fi respinsă.
Referindu-se la apărările instituției pârâte grevate pe prevederile art. 11 din OUG 37/2008 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG 37/2008 instanța constată că respectivele prevederi se aplică (în sensul că sporurile nu se plătesc) și personalului la care se referă art. 2 din Capitolul II la Anexa III la Legea –Cadru 284/2010.
Reclamantul apreciază că temeiul de drept invocat de pârâtă se constituie într-o normă generală, aplicabilă la modul general "personalului din sectorul bugetar " pe când personalul din domeniul sanitar și de asistență socială se bucură de o normă specială care derogă de la dreptul comun
Se consideră așadar, că genul proxim l-ar constitui "personalul plătit din fonduri publice " iar diferența specifică ar fi cea nominalizat în anexa III "reglementări specifice personalului din sănătate".
De la acestă diferențiere se ajunge să se invoce, în funcție de propriile interese, legea generală versus legea specială
Tribunalul constată că susținerile părților grevate pe efectele actelor normative potrivit clasificării după criteriul sferei de aplicare se cer examinate in urma unui scurt demers teoretic în materie.
Norma juridică este elementul structural de bază al ordinii de drept, cele două noțiuni aflându-se într-o relație sistemică de la parte la întreg și de aceea definirea normei juridice este strâns legată de definiția dreptului obiectiv.
Norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului reprezentat de organul legislativ, regulă având ca scop asigurarea ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere.
Este, deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabilește comportamentul de urmat în raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceștia și societate.
După criteriul sferei de aplicare, normele juridice se împart în:
- norme generale, care au cea mai largă sferă de aplicabilitate și adesea se afirmă despre ele că formează „dreptul comun”. Numeroase norme din Codul civil reprezintă dreptul comun pentru unele relații juridice de drept comercial sau din alte ramuri;
- norme speciale, care se aplică unei sfere mai restrânse de raporturi juridice, norme care au caracter derogativ de la ceea ce se înțelege prin dreptul comun;
- norme de excepție, care aduc completări fie normelor generale, fie celor speciale și care se aplică totdeauna cu precădere, însă strict în cazurile în care legea le prevede.
Acestă clasificare prezintă interes practic prin prisma faptului că normele speciale se aplică înaintea normelor generale, iar cele de excepție, înaintea normelor speciale, deci cu atât mai mult înaintea celor generale.
Din acestă perspectivă tribunalul va identifica și va interpreta dispozițiile legale în cauza dedusă judecății, după cum urmează:
Codul muncii care reprezintă norma generală și care prevede următoarele:
Art. 134 (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: - 1 și 2 ianuarie; - prima și a doua zi de Paști; - 1 mai; - 1 decembrie; - prima și a doua zi de C.; - 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 135 Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art. 136 Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Art. 137 (1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
LEGEA –CADRU nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care reprezintă legea specială și care prevede în CAPITOLUL II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale următoarele:
Art. 2 (1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
LEGEA nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 9 că "(1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 7 că "(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 2 că "prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
In ceea ce privește raporturile de muncă, Codul muncii se constituie într-o normă generală, consacrată de chiar art. 1 în maniera " prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă și jurisdicția muncii "
Legea 284/2010 se constituie în normă specială din cel puțin două motive: reglementează numai un segment al raporturilor de muncă și anume numai salarizarea; privește numai o categorie de subiecți și anume personalul plătit din fonduri publice
Cu incidență asupra cauzei deduse judecății operează dispozițiile privind familia ocupațională de funcții bugetare – sănătate, care familie cuprinde toate unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico- socială.
Sporul de 100% de care face vorbire norma specială nu este un spor cu reglementare unică și exclusivă deoarece însuși Codul muncii prin art. 142 alin 2, prevede acest spor în cazul în care nu se aplică regula compensării cu timp liber corespunzător "din motive justificate" (regula consacrată de Codul muncii prin art. 142 alin 1 fiind compensarea cu timp liber corespunzător )
O altă împrejurare pentru care reclamantul circumstanțiază norma ca și normă specială ce operează în favoarea sa ar consta, în opinia sa, în faptul că activitatea pentru care se solicită sporul este prestată "în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare,nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru"
A invocat atitudinea altor unități bugetare din familia ocupațională SĂNĂTATE care, dând expresie preeminenței normei speciale, astfel cum acestea au înțeles-o, au acordat sporul de 100% solicitat.
Susținerile sunt nefondate.
Raportându-se la relația general –special sau normă generală –normă specială, reclamantul ignoră caracterul și efectele normelor de excepție reprezentate de Legea 285/2010, Legea 283/2011 și Ordonanța de urgență 84/2012, care norme se aplică înaintea normelor speciale și, cu atât mai mult, înaintea normelor generale.
Legiuitorul este cel care a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau de execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru " (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar, la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.
În măsura în care angajatorul din orice motive nu se va alinia conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului timpul liber corespunzător, se creează premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii
Pentru activitatea prestată în timpul în care, potrivit legii, trebuia să fie timp liber salariatul este îndreptățit la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin.1 C. muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care a cesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul "
Întinderea despăgubirilor se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport de alt temei de drept, decât cel invocat în prezenta acțiune.
In cauza dedusă judecății, reclamantul, însă, nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
Deoarece, așa cum am arătat mai sus prin prevederi legale anuale imperative, cu caracter de excepție, norme ce se aplică cu prioritate față de normele generale s-a stabilit că nu se plătește sporul, ci se acordă doar timp liber corespunzător, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea pronunțată și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., ., nr 32, județul D., pentru membra de sindicat S. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC ) D., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 02 aprilie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex. - 08.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2085/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
